Digestele lui Justinian, ecloga

Multe dispozitii prevazute de aceste novele au fost folosite si de lumea orientala fara sa se precizeze paternitatea.

Materia acestei opere (Institutiones) este impartita in 4 parti care urmarea lamurirea notiunilor juridice fundamentale (natura dreptului, jus divinis). Desi nu cuprindea legi propriu-zise si nici material juridic expres privitor la biserica sau stat, totusi elementele care le prezinta aceasta opera sunt indispensabile pentru intelegerea fenomenului juridic din ambele institutii de baza exponentiale ale societatii umane din vremea respectiva.

Remarcam ca pentru a intelege legislatia bizantina care a guvernat si reglementat relatiile dintre cele doua institutii fara indoiala trebuie sa facem apel la textul acestor Institutiones pentru ca semnatura acestui manual poarta intreadevar numele celor mai renumiti profesori de drept in frunte cu Trebonius.

Digestele lui Justinian

Despre aceasta opera aparuta in anul 533 si care a servit la alcatuirea celei precedente s-a spus ca reprezinta "sinteza gandirii juridice romane expusa sistematic sub forma de rostiri ale juristilor romani care s-au pronuntat atat asupra unor principii de drept, asupra notiunilor celor mai generale, cat si asupra unor chestiuni practice sau chiar de amanunt stabilind prin rostirile lor niste moduri clasice de prezentare a chestiunilor sau a problemelor care se numesc jurisprudente, adica rostiri intelepte ale juristilor. Acesta este intelesul originar al cuvantului jurisprudenta care ulterior s-a folosit si se foloseste pana astazi in sensul de norma judiciara stabilita prin hotararile unor instante judecatoresti, de obicei prin hotararile instantelor mai inalte".

In digeste (a diviza) aflam modul in care au fost prelucrate, dezbatute si solutionate de catre juristii romani problemele teoretice si practice ale vremii.

"Digestele sunt rezultatul felului in care a elaborat gandirea romana principii si norme generale de drept, definitii si rostiri dintre cele mai lapidare si mai precise, dintre care unele au dobandit caracter de axiome si s-au impus prin puterea pe care le-a conferit-o valoarea lor interna, nu numai ca niste legi nescrise sau ca niste norme adoptate prin obicei, ci ca niste adevarate legi scrise, unele din ele prevaland chiar asupra legilor pozitive".

Ecloga

Al 3lea codice cunoscut sub numele Ecloga a fost publicat pe timpul imparatului Leon Isaul al 3lea. La porunca acestui imparat bizantin, aceasta colectie nomocanonica bizantina a fost alcatuita numai din parti alese ale legislatiei romano-bizantine de pe atunci, de unde si numele acestei colecti de Ecloga (alegere). Intitulata sugestive ecloga legilor, aceasta colectie preciza chiar din titlu ca este o compilatie din legislatia imparatului Justinian si anume din Institutii, Digeste, Codice si Novelele lui Justinian.

De remarcat ca acest drept roman era abordat de ecloga imparatilor Leon si Constantin in aria conceptului "Filantropias" adica a umanismului crestin de sorginte biblica care a premers curentul umanismului laic vehiculat de renasterea italiana.

Ecloga a fost incorporata in mare parte de Methodie (arhiepiscopul Moraviei Mari) in nomocanonul sau "Pravila Judecarii Poporului" (32 capitole). Aceasta ecloga a imparatilor a fost abolita in 872 fiind inlocuita de Nomos Prohiros a lui Vasile I Macedoneanul.

Aceasta colectie de legi bizantine a fost tradusa si in limba araba si apoi folosita de juristul egiptean Coplos in "Ibn all-Assal" in sec. 13 in nomocanonul sau intitulat "Fetha Nagast" (pravila imparatilor) care a fost folosit de egiptenii crestini si de etiopieni pana in sec. 19-20 ca unicul Cod Civil si Eclaziastic.

In traducere araba ecloga a fost considerata una dintre cele 4 carti cunoscute sub numele de Canoanele Imparatilor. Primul cod etiopian modern alis Codul Penal din 1830 mentiona de altfel ca autorii lor au tinut sa afirme principiile enuntate in Fetha Nagast. Nu este de mirare faptul ca Fetha Nagast a continuat sa fie invocata ca "autoritate" in curtile etiopiene si dupa intrarea in vigoare a Codului Civil 1860.

Prohiron (a4a culegere)

Aceasta colectie care a incercat sa restaureze acele parti ale dreptului romano-bizantine pe care le eliminase Ecloga a aparut in anul 870 din porunca imparatului Vasile I Macedoneanul (867 - 886). Aceasta colectie cuprinde si numeroase vechi legi de stat privitoare la chestiuni de natura ecleziastica. Acest manual de drept romano-bizantin Proheros Nomos a fost folosit si de Ibn all-Assal in nomocanonul sau cunoscut sub numele de Pravila Imparatilor.

Epanagoga (a5a culegere)

Dorind sa restaureze sau sa repuna in vigoare unele legi care fusesera omise, dar nu si abrogate, imparatul Vasile I Macedoneanul a dispus redactarea unei colectii de legi. Aceasta s-a numit Epanogaga care inseamna readucere sau reintroducere, adica repunerea in circuit a legilor nesocotite pana atunci. De altfel, aceasta colectie a fost considerata de istoricii dreptului bizantin drept "cea mai reprezentativa dintre colectii de drept bizantin pentru forma care se statornicise in relatiile dintre biserica si stat din epoca imparatului Justinian".

Trebuie sa mentionam faptul ca in cele doua colectii aparute in timpul dinastiei macedoniene si anume Prohiron si Epanagoga s-au efectuat asa cum se procedase si cu Ecloga unele modificari si completari cu legi ulterioare.

Cvasilicalele (60 carti)

Aceasta monumentala colectie de legi romano-bizantine intocmita de-a lungul anilor 886-912 a fost publicata in cursul anului 910-911. Colectia cvasilicala fiind prea voluminoasa pentru epoca respectiva a circulat ulterior in editii prescurtate sau sub forma sinobse.

Aceasta colectie a circulat in toate tarile de influenta bizantina (spatiul culturii juridice bizantine) adica in spatiul Sud-Est European inclusiv deci in Tarile Romane.

Dupa marturia marelui print al culturii romane Dimitre Cantemir, prima pravila scrisa pe pamantul romanesc a fost intocmita pe vremea domnitorului Alexandru cel Bun (1401-1432).

Despre Scoala Domneasca de influenta slavona din timpul lui Alexandru cel Bun se considera ca era o scoala juridica aidoma celei din Constantinopol si in care s-au tradus pravilele si in care se pregateau atat slujitorii bisericii cat si juristii.

La aceasta academie domneasca au invatat si predat apoi vestitul mitropolit al Moldovei Iosif si Grigorie Tamblac (valah de origine).

Dupa parerea unor cercetatori avizati ai vechiului drept romanesc, cvasilicalele ar fi fost aplicate pe pamantul romanesc inca inainte de epoca lui Alexandru cel Bun si a continuat sa serveasca romanilor ca un corp de legiuiri de prima importanta.

La romani, dreptul bizantin care la origine este defapt drept roman increstinat a fost intreadevar cunoscut mai intai in teritoriile de la Dunarea de Jos si Dobrogea locuite de romani si supuse stapanirii bizantine cu intermitentele cunoscute pana la inceputul sec.13.

Dupa parerea unanima a cercetatorilor vechiului drept romanesc, in primul rand a fost impus dreptul public si intr-o mai mica masura dreptul privat, unde obiceiurile juridice au prevalat.

Stim ca in timpul stapanirii bizantine (527-565 Justinian) in spatiul danubiano-pontico-carpatin au fost aplicate in primul rand cvasilicalele in care aflam randuieli si norme canonice si nomocanonice, procedura civila, dreptul familiei, succesiunile, bunuri si obligatii, norme de drept public si penal, etc.

In cvasilicale multe institutii precum casatoria, succesiunea, obligatiile,etc urmau regulile dreptului roman. Ca atare putem conchide ca pe pamantul romanesc prezenta acestui drept roman de factura bizantina a permis autohtonilor din acest spatiu geografica (vlahilor) sa vina in contact nemijlocit cu dreptul bizantin, cu sistemul juridic pozitiv pe care l-a pastrat apoi si dupa incetarea stapanirii respective vehiculandu-l si la nord de Dunare, fapt ce va face ca fenomenul receptarii sa capete pe teritoriul tarii aspecte specifice indisolubile date de persistenta traditiilor juridice romano-bizantine.