A. Notiune

Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor asupra casei in care a locuit cu defunctul are ca izvor tocmai Legea nr.319/1944, lege care in art.4 prevede ca "Sotul supravietuitor, care nu are o alta locuinta proprie, va avea . , un drept de abitatie asupra casei in care a locuit, daca aceasta face parte din succesiune".

Statutul succesoral al sotului supravietuitor cu privire la dreptul de abitatie ar putea fi imbunatatit fata de reglementarea in vigoare, prin crearea posibilitatii sotului supravietuitor de a locui in casa defunctului pana in momentul incetarii din viata cu rezerva restrangerii dreptului de folosinta pana la limita in care ar putea locui in conditii normale de viata.

Acest drept se naste in momentul deschiderii succesiunii, in persoana sotului supravietuitor.

B. Conditii

Pentru ca sotul supravietuitor sa poata pretinde dreptul de abitatie, Legea nr.319/1944 cere indeplinirea unor conditii, conditii care nu sunt prevazute expres, dar care rezulta din insusi continutul articolului 4 din lege:

a)sotul in viata sa nu aiba o locuinta proprie[1]. Impunerea acestei conditii este fireasca, daca tinem seama de scopul pe care l-a urmarit legiuitorul prin inscrierea dispozitiei prevazuta de art.4, care a fost de a scuti pe sot de neplacerile lipsei de locuinta, tocmai in unul din cele mai grele momente ale vietii sale; ori daca sotul in viata beneficiaza de o astfel de locuinta, atunci nu-si mai gasea justificare acest drept;

b)casa, care formeaza obiectul dreptului de abitatie, sa faca parte din succesiune.

In legatura cu aceasta conditie, in doctrina au existat controverse al caror subiect de dezbatere (casa) a pornit de la prevederea " . aceasta face parte din succesiune" intalnita in dispozitiile art.4 al Legii nr.319/1944; astfel incat unii autori[2] sustin ideea ca, legiuitorul a avut in vedere faptul ca, locuinta, care face parte din mostenire, poate fi proprietatea exclusiva sau comuna a defunctului (dobandita impreuna cu sotul supravietuitor sau cu altul). Autorii acestei opinii arata ca in caz de proprietate comuna (in devalmasie sau pe cote-parti) dreptul de abitatie vizeaza numai partea care a apartinut defunctului, caci partea proprie a sotului supravietuitor ii apartine cu titlu de proprietate, iar asupra cotei-parti, ce apartine altuia nu poate dobandi nici un drept prin mostenire .

Alti autori[4] considera ca dreptul de abitatie nu se va naste in situatia in care casa de locuit era proprietatea ambilor soti, pentru ca sotul supravietuitor va continua sa locuiasca in imobil ca titular al dreptului de proprietate pe cote-parti asupra casei sau apartamentului.

Ne raliem si noi opiniei primilor autori, potrivit careia casa poate face parte din mostenire in total sau in parte - deci poate sa fie proprietatea exclusiva sau comuna a sotilor, pentru ca sotul supravietuitor sa beneficieze de dreptul de abitatie. Consideram ca asa ar fi corect, intrucat se poate intampla ca, cota-parte a sotului supravietuitor din proprietatea comuna sa fie foarte mica, deoarece contributia acestuia la dobandirea imobilului a fost mica, mai ales in conditiile economiei de piata, cand s-a creat posibilitatea infiintarii de societati comerciale, in care unul din soti sa poata deveni patron al unei astfel de societati, astfel incat veniturile lui sa fie cu mult mai mari fata de ale celuilalt sot, iar in ipoteza unui partaj succesoral, inainte de expirarea termenului prevazut de art.4 din Legea nr.319/1944, sotul supravietuitor sa se gaseasca in situatia evacuarii, daca locuinta va fi atribuita in lotul altui comostenitor.

c)la data deschiderii mostenirii sotul supravietuitor sa fi locuit in casa care formeaza obiectul dreptului de abitatie.

Avand in vedere prevederile legii din care rezulta aceasta conditie" un drept de abitatie asupra casei in care a locuit"[5], trebuie facute anumite precizari in legatura cu expresia "a locuit". Prin aceasta ar trebui sa intelegem ca sotul supravietuitor trebuie sa fi avut domiciliul in casa care formeaza obiectul dreptului de abitatie sau sa fi avut resedinta in acea casa in momentul mortii defunctului?

Consideram ca aceasta conditie este indeplinita cand sotul supravietuitor a avut domiciliul in locuinta respectiva. Stabilirea domiciliului se face in mod liber, fiind suficienta dovada locuirii statornice in casa care face obiectul dreptului de abitatie (si nu neaparat inscriptionarea "mutatie" de domiciliu in buletinul de identitate); dovada domiciliului se poate face prin orice mijloc de proba admis de lege, fiind vorba despre o chestiune de fapt. De regula, dovada domiciliului se face cu mentiunile din actul de identitate.

Avand in vedere aspectele aratate apreciem ca dreptul de abitatie al sotului supravietuitor se va naste asupra casei(apartamentului) in care sotii si-au avut domiciliul, neprezentand relevanta cate constructii aveau in proprietate in momentul mortii defunctului.

d)nu devine prin mostenire proprietarul exclusiv al locuintei[7]. Deci in cazul in care sotul supravietuitor este singurul mostenitor, dreptul de abitatie nu se mai naste, deoarece sotul va deveni proprietar al intregii mase succesorale, deci inclusiv al casei de locuit. Sotul supravietuitor nu poate fi titular al dreptului de abitatie asupra bunului care ii apartine cu titlu de proprietate exclusiva (neminem res sua servit).

e)defunctul sa nu fi dispus altfel[9]. Defunctul putea sa inlature dreptul de abitatie al sotului supravietuitor, ca drept de mostenire legala, prin lasarea unui legat in favoarea unui tert sau al unui mostenitor, fiind ca sotul supravietuitor nu este mostenitor rezervatar, decat in raport cu drepturile succesorale prevazute de art.1 din Legea nr.319/1944.

Daca sunt indeplinite si respectate toate aceste conditii prevazute de lege, sotul supravietuitor va putea beneficia de dreptul special de abitatie.

C. Caractere juridice[10]

Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor prevazut de art.4 din Legea nr.319/1944, are urmatoarele caractere juridice:

Document online: Contract de inchiriere - obiectul contractului Document online: Contractul individual de munca cu timp partial - MUNCA LA DOMICILIU

a)Este un drept real, in virtutea caruia sotul supravietuitor poate sa-si exercite folosinta asupra casei de locuit, in mod direct si nemijlocit, fara a mai fi necesara interventia unei alte persoane.

Celorlalti comostenitori le incumba obligatia generala de a nu intreprinde nimic de natura a stanjeni exercitiul acestui  drept pe durata existentei sale.

De asemenea, titularul dreptului va avea si dreptul de a se folosi de terenul aferent locuintei[11].

b)Este un drept temporar, recunoscut pana la iesirea din indiviziune a mostenitorilor, dar cel putin pe timp de un an de la decesul celuilalt sot, sau pana la recasatorirea sotului supravietuitor.

Durata dreptului de abitatie nu mai este fixa, de un an, asa cum era cea prevazuta numai un minimum fix, care este de un an de la incetarea din viata a sotului predecedat. Dreptul de abitatie inceteaza o data cu executarea iesirii din indiviziune, care, de altfel, constituie maximum de durata al acestui drept. Astfel, sotul supravietuitor are asigurata locuinta pana la intrarea efectiva in posesia casei care face obiectul dreptului de mostenire. Pentru ocrotirea intereselor sotului in viata, s-a prevazut, pentru situatia in care iesirea din indiviziune s-ar produce intr-un timp scurt de la deschiderea succesiunii, un minimum de 1 an in care sotul sa-si aiba asigurata locuinta.

Asa cum am aratat, dreptul de abitatie este recunoscut numai pana in momentul partajului. Avand in vedere aceasta dispozitie a art.4 alin. ultim din Legea nr.319/1944, instanta suprema a decis ca "Sotia supravietuitoare are dreptul sa ramana in gospodarie si sa stapaneasca averea pana la iesirea din indiviziune, ea avand atat partea proprie din bunurile comune cat si dreptul de mostenire la averea sotului. Prima sotie nu poate profita de lipsa momentana a celei de a doua sotii, pentru a pune stapanire pe avere sub pretext ca apara interesele copilului minor[12]".

Ultimul alineat al art.4 din Legea nr.319/1944 prevede insa o cauza care atrage pierderea dreptului de abitatie, chiar inainte de executarea iesirii din indiviziune: recasatorirea sotului.

c)Este un drept strict personal, adica inalienabil, astfel incat el nu poate fi cedat sau grevat in favoarea altei persoane.

Desi nu poate fi cedat sau grevat in favoarea altei persoane, mostenitorii au dreptul de a cere sotului supravietuitor restrangerea dreptului de abitatie, in cazul cand locuinta nu-i este necesara, depaseste nevoile de locuit ale acestuia.

Pe langa posibilitatea restrangerii, comostenitorii mai au dreptul de a-i procura locuinta in alta parte, bineinteles corespunzatoare celei la care are dreptul.

Legiuitorul prevede[13] ca in ipoteza in care restrangerea abitatiei sau procurarea altei locuinte ar provoca neintelegeri intre sotul supravietuitor, titular al dreptului si comostenitorii interesati la restrangerea sau schimbarea locuintei, ca instanta competenta va judeca imparteala bunurilor care intra in masa succesorala va rezolva si aceste neintelegeri.

d)Este un drept insesizabil, adica el nu poate fi urmarit de creditorii sotului supravietuitor[14].

e)Este un drept dobandit si exercitat cu titlu gratuit[15], in sensul ca, pe perioada cat beneficiaza de acest drept, nu este obligat sa plateasca chirie mostenitorului care a dobandit proprietatea casei; acest caracter juridic al dreptului de abitatie rezulta din art.4 alin.2 din Legea nr.319/1944, care ne precizeaza ca sotul supravietuitor nu este obligat nici la cautiunea prevazuta de art.566 C. civil, pentru abitatia de drept comun; fapt ce ne face sa credem ca existenta dreptului de abitatie il scuteste pe sotul supravietuitor, pe tot timpul cat se bucura de acest drept, de obligatia de a plati chirie celui ce a dobandit prin moartea defunctului dreptul de proprietate asupra casei.

In ipoteza in care casa de locuit nu va fi comod partajabila in natura, ea va putea fi atribuita integral sotului supravietuitor astfel incat el o va locui in continuare ca titular al dreptului de proprietate; dreptul de abitatie desfiintandu-se cu efect retroactiv; ceilalti comostenitori, urmand sa primeasca echivalentul cotei in bani. La aprecierea solutiei atribuirii casei sotului supravietuitor, instanta va trebui sa tina seama de o serie de elemente ca: disproportia intre cotele parti cuvenite mostenitorilor, faptul ca sotul supravietuitor a folosit bunul timp indelungat, ca a adus imbunatatiri si ca este in imposibilitatea procurarii unei alte locuinte etc.

Daca casa de locuit este comod partajabila, avand in vedere ca prin acest mod de partajare se urmareste satisfacerea intr-o masura mai mare a tuturor intereselor comostenitorilor, atunci gratuitatea ii profita, in sensul ca nu este obligat sa plateasca chirie[16] nici inainte si nici dupa ce are loc imparteala, (retroactiv) pentru cota-parte corespunzatoare drepturilor comostenitorilor.

O alta situatie ar fi aceea cand casa va fi atribuita altui comostenitor si atunci sotul supravietuitor va putea fi evacuat din locuinta, iar daca va continua sa locuiasca cu acordul proprietarului, atunci se va putea pretinde chiria, care va fi datorata de la data incetarii dreptului de abitatie si pana la data incetarii contractului de inchiriere.