Dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publica

Reglementare. Regimul juridic al concesiunilor este stabilit prin Legea nr.219/1998[1]. In aplicarea dispozitiilor acestei legi au fost puse in vigoare Normele metodologice cadru , aprobate prin Hotararea Guvernului nr.216/1999. Dispozitiile Legii nr.219/1998 privind regimul concesiunilor au caracter de norme generale. Alaturi de aceste reglementari, exista acte normative care cuprind prevederi speciale, derogatorii privitoare la concesiunea unor bunuri, activitati ori servicii publice, cum sunt: Legea nr.238/2004 a petrolului , Legea nr.85/2003 a minelor , Legea nr.84/1992 privind regimul zonelor libere etc.

Felurile concesiunii in functie de obiectul ei . Din art.1 al Legii nr.219/1998 rezulta ca in functie de obiectul sau concesiunea este de trei feluri: concesiunea de bunuri, concesiunea de servicii publice si concesiunea de activitati economice.

A. Concesiunea de bunuri. Potrivit art.1 alin.1, lit.a, pot fi concesionate bunurile proprietate publica ori privata a statului, cum sunt infrastructurile rutiere, feroviare, portuare si aeroportuare civile, retelele de transport si distributie pentru telecomunicatii, terenurile proprietate publica, plajele, zonele libere, retelele de transport si distributie a energiei electrice si termice etc. De asemenea, conform art.3 din aceeasi lege, pot face obiectul concesiunii orice alte bunuri din domeniul public sau domeniul privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale. Nu pot fi concesionate bunurile a caror concesionare este interzisa prin norme speciale.

B. Concesiunea de servicii publice. Notiunea de servicii publice are doua intelesuri: unul organic si altul material. In sens organic, serviciu public desemneaza organismul stabilit de stat ori de autoritatile publice locale pentru a desfasura o activitate de interes public. In sens material sau functional, prin serviciu public se inteleg activitatile care se indeplinesc in vederea satisfacerii unui interes public.

Serviciile publice, in inteles material, pot fi desfasurate de autoritatile publice sau pot fi incredintate spre exercitare regiilor autonome infiintate in acest scop. De asemenea, ele pot fi concesionate persoanelor juridice de drept privat ori persoanelor fizice, care le vor indeplini sub controlul autoritatii publice competente. Sunt concesionate, de regula, serviciile publice industriale si comerciale.

C. Concesiunea de activitati economice. Conform art.2 alin.2 din Legea nr.219/1998, pot fi obiecte ale concesionarii si unele activitati economice care sunt declarate, prin lege, de interes national sau local, cum sunt: exploatarea zacamintelor minerale, a substantelor fluide si solide, a surselor termale, exploatarea resurselor naturale ale zonei economice maritime si ale platoului continental, colectarea, depozitarea si valorificarea deseurilor etc.

Analiza noastra se circumscrie numai cu privire la concesionarea bunurilor aflate in proprietate publica. Nu vom avea in vedere concesiunea bunurilor din domeniul privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, deoarece, in acest caz, contractul de concesiune este supus regulilor de drept comun.