EXCEPTIILE PROCESUALE - reglementarea in Romania - obiectul si scopul celor doua mijloace de apararec

EXCEPTIILE PROCESUALE

Aspecte notionale

Inca din dreptul roman, "exceptia" - ca institutie juridica - a reprezentat o "obiectie" a paratului, menita "sa deraieze" mersul procesului de la traseul indicat de reclamant. Aceste exceptii, insa, vizau doar dreptul litigios, fondul chestiunii.

Cu timpul, juristii au observat ca, inainte de a introduce "materia prima" a litigiului sau "explozibilul", este intelept sa verificam "instrumentul" si eficienta acestuia.

Astfel, s-a nascut categoria pe care o denumim astazi generic: "exceptii procesuale".

Prin invocarea acestor exceptii se trage un "semnal de alarma", in sensul ca instrumentul procesual nu este bine ales sau ca mecanismul sau nu functioneaza corect, ca exista anumite obstacole care pot privi partile sau instanta, etc. In aceste conditii, nu poate fi introdusa materia prima deoarece rezultatul ar fi inadecvat sau deformat, in raport cu asteptarile partilor si cu realitatea.

Sub aspect conceptual, s-a facut asocierea "exceptiei" cu "apararea" sau cu "opozitia" fata de actiune, pretentie.

Putem afirma ca doctrina a stabilit - cu o anumita certitudine - existenta distinctiei dintre aparari si exceptii, care poate fi sintetizata astfel: exceptia este o specie a genului "apararilor" procesuale, care pot avea forme distincte.         

Opozitia fata de pretentie poate fi procesuala  sau de fond.

Prin opozitia procesuala, paratul nu invoca aparari propriu-zise; el spera ca procesul sa ia sfarsit pentru existenta unui viciu sau impediment procesual.

Opozitia de fond poate avea ca obiect negarea dreptului pretins ori a faptelor (aparare in sens strict) sau poate consta in afirmarea unor fapte noi (impeditive, modificative, extinctive); in acest ultim caz, paratul invoca exceptii de drept material.

Reglementarea in Romania

1. Notiuni generale

Vom observa ca notiunea de "exceptie" este asociata atat unor institutii de drept substantial, cat si unora de drept procesual civil.

Astfel, art.1047 Cod civil arata: "Codebitorul solidar, in contra caruia creditorul a intentat actiune, poate opune toate exceptiile care ii sunt persoanele, precum si acelea care sunt comune tuturor debitorilor. Debitorul actionat nu poate opune acele exceptii care sunt curat personale ale vreunui din ceilalti codebitori.". De asemenea, art. 1653, 1681 se refera la "exceptiile persoanele ale debitorului" in raporturile de fidejusiune.

Codul de procedura civila, in Titlul III referitor la procedura inaintea primei instante, dedica o sectiune "Exceptiilor de procedura si exceptiei puterii de lucru judecat". In aceasta sectiune sunt tratate in mod expres: necompetenta (art.158-160), lipsa capacitatii de exercitiu si lipsa dovezii calitatii de reprezentant (art.161), litispendenta (art.163), conexitatea (art.164), disjungerea (art.165), puterea lucrului judecat (art.166). Mentionam, de asemenea, ca art.252 se refera explicit la invocarea perimarii pe cale de exceptie.

In rest, art.115, 118, 136, 137, 152, 294, etc. din Codul de procedura civila fac referire la exceptii pentru a indica, la modul general, actele procedurale in care pot fi propuse si regimul juridic al acestora, fara a denumi o anumita exceptie.

Asadar, notiunea de "exceptie" poate fi circumscrisa, atat in dreptul material, cat si in cel procesual civil, conceptului de "aparare", prin care subiectul unui raport juridic de drept material sau paratul intr-un proces tinde sa contracareze pretentiile partii adverse, sa intarzie sau sa impiedice judecata.

Actualmente, autorii romani fac o distinctie clara, cu o importanta practica deosebita, intre exceptiile de drept material si exceptiile procesuale.

Vom reda in continuare diferentierea ce se face intre exceptiile de drept material si cele de drept procesual; aceasta distinctie prezinta o importanta practica deosebita si se realizeaza sub mai multe aspecte pe care le vom arata in cele ce urmeaza. In cadrul acestei expuneri vom reliefa, totodata, categoriile exceptiilor procesuale si regimul juridic al acestora, conform reglementarilor legale si interpretarilor doctrinare ale unor reputati specialisti romani.

Obiectul si scopul celor doua mijloace de aparare

Exceptia de drept material este ceea ce practica si doctrina numesc o aparare pe fond sau aparare propriu-zisa. In dreptul material, prin "exceptii" se inteleg toate posibilitatile de aparare prin care se tagaduieste dreptul partii adverse, se neaga existenta raportului juridic. Astfel, intr-un raport juridic, debitorul se poate apara impotriva pretentiilor creditorului invocand exceptia platii, compensatiei, beneficiul de discutiune si cel de diviziune, exceptia de neexecutare in contractele sinalagmatice, exceptia de nulitate a contractului, exceptia uzucapiunii, etc.

Invocarea apararilor pe fond nu presupune, in mod obligatoriu, existenta unui proces intre partile raportului juridic si interventia instantei judecatoresti. Dintre exemplele date mai sus, doar nulitatea actului juridic si uzucapiunea se declara sau se constata intotdeauna printr-o hotarare judecatoreasca.

Insa, in situatia in care exceptiile de drept material se invoca in cazul unui proces civil, ele au drept scop respingerea actiunii ca neintemeiata sau nefondata, fie ca paratul reuseste sa demonstreze ca situatia de fapt este diferita de cea prezentata de reclamant, fie ca reuseste sa combata concluziile juridice ale partii adverse.

Pe de alta parte, exceptiile procesuale presupun, in mod obligatoriu, existenta unui proces civil in curs si reprezinta acele mijloace de aparare prin care paratul, fara sa combata fondul pretentiilor reclamantului, urmareste sa obtina intarzierea judecatii, refacerea unor acte, anularea cererii de chemare in judecata sau respingerea acesteia ca inadmisibila. Invocand o exceptie procesuala, "paratul arata ca procesul a fost angajat intr-o maniera incorecta in raport cu normele de organizare judecatoreasca, de competenta sau procedura propriu-zisa".

Art. 137 al.1 din Codul de procedura civila face o clasificare a exceptiilor procesuale: "Instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si a celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii".

Textul nu se bucura - in aparenta, cel putin - de precizie terminologica si nici nu ofera criteriul clasificarii. Tocmai de aceea, in doctrina si practica judiciara s-au nascut controverse in ceea ce priveste includerea unor exceptii procesuale intr-o categorie sau alta.

Se considera ca "exceptiile de procedura propriu-zise sunt acelea care se refera la conditiile formale ale judecatii". La randul lor, acestea pot fi grupate astfel:

exceptii privind instanta de judecata: exceptia de necompetenta, exceptia gresitei compuneri sau constituiri a instantei, exceptia incompatibilitatii, exceptia recuzarii;

exceptii privind nulitatea actelor de procedura: exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata, exceptia de nelegala citare, etc;

exceptii privind termenele procedurale: exceptia tardivitatii;

exceptii privind partile din proces: exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant;

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

exceptii privind judecata: exceptia de litispendenta, exceptia de conexitate, exceptia perimarii, exceptia exercitarii abuzive a drepturilor procesuale.

Exceptiile de fond se pot invoca atunci cand se constata lipsuri privitoare la exercitiul dreptului la actiune precum si la neregularitati determinate de neindeplinirea unor conditii prealabile sesizarii:

exceptii privind partile: exceptia lipsei calitatii procesuale, exceptia lipsei capacitatii procesuale, exceptia lipsei de interes;

exceptii privind judecata: exceptia lipsei procedurii prealabile, exceptia autoritatii lucrului judecat, exceptia prescriptiei extinctive, etc.

Adeseori, in practica, exceptiile de fond sunt confundate cu apararile de fond. Cu alte cuvinte, o categorie a exceptiilor procesuale este confundata cu exceptiile de drept material. Intr-adevar, exceptiile de fond, vizand lipsuri ale dreptului la actiune, sunt strans legate si de dreptul subiectiv dedus judecatii; insa legiuitorul arata, in art. 137, ca atat exceptiile de procedura propriu-zise, cat si exceptiile de fond se invoca si se cerceteaza inainte de "cercetarea in fond a pricinii". Apararile de drept material sunt folosite doar etapa "cercetarii in fond a pricinii", deci ulterior invocarii exceptiilor procesuale.

Momentul invocarii diferitelor mijloace de aparare

Art. 115 Cod de procedura civila arata ca intampinarea trebuie sa cuprinda, printre alte mentiuni:

1. exceptiile de procedura ce paratul ridica la cererea reclamantului;
2. raspunsurile la toate capetele de fapt si de drept ale cererii.

Asadar, intampinarea este actul de procedura prin care paratul isi expune toate mijloacele de aparare, atat cele care vizeaza partea formala a judecatii (exceptii procesuale), cat si cele care privesc fondul dreptul dedus judecatii (aparari pe fond).

Insa, daca intampinarea nu este depusa in termenul prevazut de lege, paratul este decazut din dreptul de a mai invoca exceptii, in afara celor de ordine publica.

Sanctiunea decaderii nu este prevazuta si pentru apararile de fond; acestea vizeaza temeinicia pretentiilor reclamantului, temeinicie care poate fi combatuta, in fapt si in drept, in tot cursul procesului. Insa, asa cum s-a remarcat, "exista o disciplina procesuala in ceea ce priveste propunerea dovezilor" (I. Les) pe care se sprijina apararile partilor.

O atentie deosebita trebuie acordata art. 294 al. 1, teza a II-a Cod de procedura civila care prevede ca, in masura in care nu constituie cereri noi, "exceptiile de procedura si alte asemenea mijloace de aparare" pot fi invocate direct in apel.

In primul rand, consideram ca sintagma "exceptii de procedura" este folosita in sens larg, cuprinzand atat exceptiile de procedura propriu-zise, cat si pe cele de fond. Trebuie sa precizam, insa, ca exceptiile procesuale pot fi valorificate in fata instantei de apel numai daca se tine seama de regimul lor juridic, respectiv dupa cum se invoca exceptii absolute (de ordine publica) sau relative (asigura respectarea unor norme procesuale dispozitive).

In al doilea rand, consideram ca prin sintagma "alte asemenea mijloace de aparare", legiuitorul a avut in vedere apararile de fond, care pot fi folosite direct in fata instantei de apel, pentru a combate in fapt si in drept pretentiile partii adverse, sub conditia ca aceste aparari sa nu se converteasca intr-o cerere noua.

Ordinea in care instanta trebuie sa cerceteze mijloacele de aparare ale partilor

Art. 137 din Codul de procedura civila consacra, in termeni imperativi, obligatia instantei de a se pronunta "mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii". Regula este pe deplin justificata: se evita astfel incarcarea instantelor "cu pricini in care este evident ca nu se mai impune examinarea temeiniciei dreptului pretins", dandu-se o solutie prompta si corecta cauzelor respective.

Prin urmare, exceptiile procesuale trebuie analizate de catre instanta inaintea exceptiilor de drept material, acestea din urma vizand fondul pricinii.

In mod exceptional, daca pentru judecarea exceptiilor procesuale "este nevoie sa se administreze dovezi in legatura cu dezlegarea in fond a pricinii", acele exceptii "vor putea fi unite cu fondul" (art.137 al.2 cod de procedura civila). A uni exceptia cu fondul inseamna, de fapt, a administra in acelasi timp, probe care vizeaza atat aspectele formale ale judecatii, cat si fondul pretentiilor deduse judecatii. Insa, dupa analiza probelor administrate, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor procesuale si, in functie de solutia asupra careia se opreste in privinta acestora, va examina sau nu si fondul dreptului.

Persoanele sau organele de drept care pot invoca diferite mijloace de aparare

Paratul, datorita pozitiei sale procesuale, are la indemana toate mijloacele de aparare, atat cele pe fond, cat si cele care se constituie in exceptii procesuale. Apararile pe fond apartin, prin excelenta, paratului. El este cel interesat si indreptatit sa invoce exceptia platii, a compensatiei sau a nulitatii actului juridic pe care isi intemeiaza pretentiile partea adversa.

Ar fi absurd ca reclamantul sa invoce exceptii de drept material, deoarece ar insemna sa combata temeinicia propriilor sale pretentii. Reclamantul poate invoca pe cale de exceptie neregularitati privitoare la compunerea si constituirea completului de judecata, nulitatea actelor de procedura, etc.

Toti participantii la proces trebuie sa tina seama de dispozitiile art.108 al.4 Cod de procedura civila: "Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuita prin propriul sau fapt". Astfel, paratul nu poate invoca neregulata sa citare daca si-a schimbat domiciliul in cursul judecatii si nu a respectat dispozitiile art. 98 Cod de procedura civila. De asemenea, reclamantul nu poate invoca, in principiu, exceptii procesuale de fond deoarece acestea privesc lipsuri ale dreptului la actiune si nici unele exceptii de procedura propriu-zise, cum ar fi exceptia de necompetenta teritoriala relativa.

Procurorul, atunci cand - in conditiile art. 45 al.1 Cod de procedura civila - promoveaza el insusi actiunea civila, va putea uza de aceleasi mijloace procesuale de aparare ca si titularul dreptului subiectiv, care trebuie introdus in proces. Daca procurorul doar participa la procesul promovat de o alta persoana, el poate invoca numai exceptiile procesuale insa, si in acest caz reprezentantul Ministerului Public isi poate spune punctul de vedere, adica poate "pune concluzii" cu privire la toate apararile pe care si le fac partile.

Instanta de judecata poate invoca, din oficiu, doar exceptiile absolute, deoarece prin acestea se tinde la respectarea unor norme de ordine publica. Instanta nu poate invoca aparari pe fond sau exceptii procesuale relative, deoarece acestea vizeaza interese particulare ale partilor, iar procesul civil este dominat de principiul disponibilitatii; mai mult decat atat, in caz contrar, judecatorul ar deveni partinitor fata de partea in favoarea careia invoca apararea.

Actul de procedura prin care instanta se pronunta asupra mijloacelor de aparare ale partilor

Asupra exceptiilor de drept material instanta se va pronunta prin hotararea finala, deoarece aceste aparari vizeaza fondul pricinii. Dupa cum va aprecia ca apararile in fond sunt sau nu intemeiate, instanta va respinge actiunea ca nefondata sau o va admite.

Asupra exceptiilor procesuale instanta se va pronunta fie prin incheiere, fie prin hotararea finala (sentinta sau decizie), in functie de situatiile pe care le vom reliefa mai jos.

Astfel, exceptia procesuala va fi admisa prin incheiere atunci cand instanta ramane in continuare investita si acorda un nou termen de judecata (de exemplu, in caz de neregulata citare).

Exceptia procesuala va fi admisa prin hotarare atunci cand se declina competenta, se constata perimarea cererii, se respinge sau se anuleaza cererea de chemare in judecata.

Exceptia procesuala se respinge prin incheiere interlocutorie, atunci cand se constata ca este neintemeiata si instanta continua judecata de fond.

Efectele solutiei pronuntata de catre instanta asupra apararilor facute de parti.

Actualmente, in doctrina este unanim acceptat ca pentru a fi susceptibila de puterea lucrului judecat, o hotarare judecatoreasca trebuie sa indeplineasca trei conditii:

sa fie pronuntata de o instanta romana;

sa fie pronuntata in materie contencioasa;

sa dezlege fondul cauzei.

Solutiile pronuntate in temeiul unei aparari de drept material au autoritate de lucru judecat asupra fondului dreptului, cu toate consecintele ce decurg din aceasta. Exista si cateva exceptii de la aceasta regula: hotararile date in materia pensiilor de intretinere, ordonantele presedintiale, etc.

Hotararea pronuntata asupra unei exceptii procesuale are putere de lucru judecat, stiut fiind ca o astfel de hotarare nu aduce atingere dreptului material?

Discutia se poarta diferentiat dupa cum este vorba despre incheieri sau hotarari finale, despre neregularitatea cadrului formal sau lipsa dreptului la actiune.

Astfel, s-a apreciat ca dupa ce sunt indeplinite conditiile formale ale judecatii, "reclamantul poate introduce o noua actiune impotriva aceluiasi parat, pentru acelasi obiect si pentru aceeasi cauza".

S-a apreciat, insa, ca hotararile prin care se admit exceptii de fond au autoritate de lucru judecat. Admiterea, prin sentinta, a unei exceptii procesuale "de fond" (autoritatea lucrului judecat, prescriptia dreptului la actiune) impiedica reiterarea unei cereri de chemare in judecata intre aceleasi parti, in aceeasi calitate, pentru aceeasi cauza si acelasi obiect.

Aici credem ca, intre conditiile dreptului la actiune, trebuie sa le deosebim pe cele care presupun epuizarea sau stingerea acestui drept si care reprezinta un obstacol perpetuu, fiind imposibila regularizarea: lucru judecat, prescriptia extinctiva. In celelalte cazuri, problema nu este iremediabila: partea poate dobandi calitate, interes, procedura prealabila poate fi parcursa, etc.

In privinta timbrajului diferitelor mijloace de aparare.

Invocarea exceptiilor procesuale nu este supusa timbrajului.

In schimb, in situatia in care apararea pe fond imbraca forma unei cereri reconventionale (spre exemplu, atunci cand se invoca nulitatea actului juridic pe care isi intemeieaza pretentiile reclamantul), aceasta se va timbra conform normelor in domeniu.

Clasificarea exceptiilor procesuale

a)      exceptii de procedura propriu-zise, exceptii de fond

Aceasta clasificare este consacrata de art.137 Cod de proc.civ. si are drept criteriu distinctiv obiectul asupra carora poarta exceptiile procesuale: cadrul formal al judecatii sau dreptul la actiune. (a se vedea explicatiile anterioare)

b)      exceptii dilatorii, exceptii peremptorii

Criteriul distinctiv al clasificarii este efectul produs ca urmare a admiterii exceptiei.

Exceptiile dilatorii sunt cele care produc doar o amanare a judecatii: exceptia nulitatii actelor de procedura (cand acestea pot fi refacute), exceptia de litispendenta, exceptia de conexitate, etc. Uneori se vorbeste si despre exceptii declinatorii, care au ca efect trimiterea cauzei la instanta competenta sa o solutioneze: exceptia de necompetenta.

Exceptiile peremptorii (dirimante) au ca efect respingerea actiunii si stingerea procesului: exceptia prescriptiei extinctive, exceptia autoritatii de lucru judecat, exceptia lipsei calitatii procesuale, etc.

c)      exceptii absolute exceptii relative

Se disting, de asemenea, exceptii absolute si exceptii relative, in raport de caracterul imperativ sau dispozitiv al normei incalcate. Astfel, sunt considerate exceptii absolute cele privind competenta materiala, autoritatea de lucru judecat, incompatibilitatea judecatorului, etc; exceptiile relative se refera la necompetenta teritoriala,   cazurile de recuzare, etc.

Procedura de solutionare a exceptiilor procesuale

Procedura de solutionare se desprinde din dispozitiile art.137 Cod de proc.civ., comentat intr-un paragraf anterior.

O problema importanta este cea a ordinii de invocare si de solutionare a exceptiilor procesuale, deoarece Codul de procedura civila nu contine dispozitii cu privire la acest aspect. Cum va proceda instanta atunci cand partile invoca concomitent mai multe exceptii privind neregularitati procesuale existente la un anumit moment al desfasurarii judecatii? Este necesar, in toate cazurile, ca judecatorul sa se pronunte asupra tuturor exceptiilor ridicate in acelasi moment procesual? Va solutiona exceptiile in ordinea in care au fost invocate sau va tine seama de alte criterii?

Exceptiile privesc cele mai diverse neregularitati procesuale si - prin urmare - ele au un obiect si un caracter diferit (exceptii de procedura propriu-zise, exceptii de fond, exceptii absolute, exceptii relative), iar modul lor de solutionare produce efecte diferite asupra desfasurarii procesului (exceptii dilatorii, exceptii dirimante).

Ne apare fireasca, din aceasta perspectiva, necesitatea stabilirii unei ordini de solutionare a exceptiilor procesuale invocate concomitent in fata instantei de judecata.

Art. 137 Cod de proc.civ. prevede, in al.1: "Instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si a celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii." Textul de lege este foarte clar in privinta ordinii de solutionare, atunci cand o exceptie procesuala "vine in concurs" cu o exceptie de drept material.

Insa, intre cele doua categorii de exceptii procesuale - exceptii de procedura propriu-zise si exceptii de fond - care vor fi solutionate cu prioritate, in cazul invocarii concomitente?

Prima conditie pentru asigurarea calitatii actului de justitie consta in respectarea conditiilor formale ale judecatii. De aceea, consideram ca, in principiu, exceptiile de procedura propriu-zise trebuie solutionate cu prioritate fata de exceptiile de fond.

Doar dupa ce si-a verificat competenta, a fost corect investita, legal constituita si compusa, sesizata in termenul prevazut de lege, instanta de judecata este indreptatita sa se pronunte cu privire la indeplinirea conditiilor privind exercitiul dreptului la actiune.

Va fi mult mai dificil, spunem noi, sa stabilim o regula de prioritate atunci cand sunt invocate, in acelasi moment procesual, exceptii din aceeasi categorie, fie de procedura propriu-zise, fie de fond.

Una din cele mai discutate si discutabile situatii este aceea in care exceptia privind timbrarea cererii de chemare in judecata "vine in concurs" cu alte exceptii de procedura, precum exceptia de necompetenta, cea de tardivitate a exercitarii caii de atac sau cea de nemotivare a recursului.

In literatura juridica, cei mai multi autori sunt de parere ca exceptiile privind investirea instantei trebuie rezolvate cu prioritate. Daca cererea de chemare in judecata nu indeplineste toate conditiile de valabilitate (timbraj, parti, obiect si cauza), instanta nu va avea caderea sa solutioneze alte incidente procedurale Prin urmare, pentru a-si verifica competenta si a solutiona o eventuala exceptie de necompetenta, instanta trebuie sa stabileasca, mai intai, daca a fost investita conform cu cerintele legale in materie.

O alta situatie ivita in practica este aceea a invocarii concomitente a exceptiei de necompetenta si a exceptiilor privind gresita compunere sau constituire a instantei. Se apreciaza ca exceptia necompetentei trebuie solutionata cu prioritate, caci admiterea ei face de prisos rezolvarea exceptiei privind gresita constituire sau compunere a instantei.

In ceea ce priveste categoria exceptiilor de fond, s-a statuat in doctrina si practica judiciara ca se impune solutionarea cu prioritate a exceptiei autoritatii de lucru judecat fata de exceptia, din aceeasi categorie, a prescriptiei extinctive. De asemenea, se poate justifica si solutionarea cu prioritate a exceptiei autoritatii lucrului judecat fata de exceptia lipsei calitatii procesuale sau exceptia lipsei de interes.

Apreciem ca exceptia prescriptiei dreptului la actiune primeaza - de asemenea - fata de exceptiile lipsei calitatii procesuale si cea a lipsei de interes.

Felul in care instanta rezolva prima exceptie determina continuarea judecatii si examinarea celorlalte exceptii sau - dimpotriva - incetarea procesului civil.