Garantia contra viciilor lucrului vandut

Garantia contra viciilor lucrului vandut

Notiune. Astfel cum rezulta din dispozitiile legale mai sus amintite, vanzatorul raspunde fata de cumparator nu numai pentru evictiune dar si pentru viciile ascunse ale lucrului vandut, el fiind obligat sa asigure cumparatorului o folosinta nu numai linistita dar si utila a bunului.

Prin viciu se intelege lipsa unei insusiri sau calitati a lucrului care fac ca acesta sa fie impropriu intrebuintarii dupa destinatie sau valoarea si utilitatea sa i se micsoreze intr-atat incat se presupune ca daca cumparatorul ar fi stiut, nu ar fi cumparat lucrul sau ar fi platit un pret mai redus (art. 1352 C. civ.).

Aceste vicii se mai numesc si vicii redhibitorii intrucat actiunea prin care cumparatorul poate solicita rezolutiunea vanzarii datorita acestor vicii se numeste actiune redhibitorie.

Astfel cum s-a precizat in doctrina[1], exista oarecare asemanari intre viciul ascuns care afecteaza normala intrebuintare a lucrului si viciul de consimtamant al erorii asupra substantei obiectului lucrului (error in substantiam). Cele doua institutii nu se pot confunda intrucat viciul erorii presupune ca, cumparatorul, avand consimtamantul viciat, nu a cumparat lucrul pe care l-a dorit, pe cand in cazul viciului ascuns, cumparatorul a cumparat lucrul voit in substanta sa, numai ca acesta sufera de un defect care ii afecteaza normala intrebuintare sau ii micsoreaza valoarea si utilitatea. Daca in primul caz, cumparatorul are dreptul la o actiune in anulare deoarece substanta lucrului pe care l-a cumparat fiind alta decat cea dorita, el nu si-a exprimat un consimtamant valabil la contractare, pe cand in celalat caz, consimtamantul exprimat de cumparator este unul valabil, numai ca lucrul pe care a dorit sa il cumpere si pe care l-a si cumparat prezinta anumite defecte care ii dau posibilitatea unei actiuni in raspundere contra vanzatorului precum o actiune in rezolutiune sau o actiune in reducerea pretului si nicidecum o actiune in anulare. In practica s-a stabilit in mod corect ca actiunea cumparatorului prin care solicita anularea vanzarii datorita unor vicii ale insusi obiectului vanzarii nu poate fi admisa, cumparatorul avand la indemana fie actiunea in rezolutiune, fie actiunea in reducerea pretului in conditiile art. 1355 C. civ., eroarea asupra calitatii substantiale a obiectului vanzarii neputand fi retinuta in conditiile in care cumparatorul a dorit sa cumpere si a si cumparat un computer, fiind chiar asistat de un specialist .

Conditii. Vanzatorul raspunde pentru viciile lucrului daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

viciul sa fie ascuns; vanzatorul nu raspunde pentru viciile aparente si pe care cumparatorul putea singur sa le observe (art. 1353 C. civ.). Viciul este ascuns daca nu a putut fi constatat de cumparator cu prilejul examinarii lucrului cumparat, iar vanzatorul nu i-a adus la cunostinta viciul bunului. Legiuitorul nu precizeaza in ce conditii viciul poate fi ascuns fata de cumparator, astfel ca a revenit practicii judecatoresti insotite de doctrina sarcina de a stabili in ce masura un defect al lucrului vandut necunoscut de cumparator poate fi considerat un viciu ascuns ce poate antrena raspunderea vanzatorului. Astfel, sunt vicii ascunse acelea care nu pot fi constatate decat "prin expertiza tehnica ", "printr-o analiza de laborator ", sau vicii care nu puteau fi depistate decat "in conditiile unei temperaturi scazute care nu exista la data cumpararii ". Este de asemenea ascuns viciul constand in "potentiala infiltrare a apei pluviale in peretii imobilului, instalarea starii ireversibile de igrasie, umiditate in pardoseala, viciu existent la data incheierii contractului si care nu era vizibil la aceasta data datorita unei lungi perioade calde si fara ploi si renovarii apartamentului de catre vanzatori, iar imputarea adusa cumparatorului de catre vanzatori ca nu a detectat viciul la cumparare din neglijenta este neintemeiata, acesta neputand fi constatat la o verificare normala chiar atenta intrucat nu era vizibil la acea data" .

Se considera viciu ascuns, viciul care nu poate fi observat de tipul abstract al unui cumparator prudent si diligent, acela care nu poate fi descoperit in urma unei verificari serioase si pe cale obisnuita. Daca necunoasterea viciului se datoreaza lipsei de informare, de experienta sau nepricepere a cumparatorului, raspunderea vanzatorului nu va fi antrenata deoarece "atunci cand este vorba de un lucru pentru a carui cunoastere, asupra calitatilor pe care acesta le are ori, eventual, a unor defectiuni, este necesara o anumita pregatire, cumparatorul poate sa apeleze la o persoana calificata, iar daca nu a facut-o si-a asumat riscul respectiv"[7].

. viciul (cauza viciului) sa fi existat in momentul incheierii contractului[8]. Vanzatorul nu raspunde pentru viciul care a aparut ulterior contractarii (a carui cauza este ulterioara vanzarii), si aceasta intrucat cumparatorul a devenit proprietar si in aceasta calitate va suporta si riscul deteriorarii sau pierderii bunului. Daca cumparatorul nu a devenit proprietar, vanzatorul va raspunde pentru viciile aparute pana la data transferului dreptului de proprietate. Vanzatorul nu datoreaza garantie atunci cand viciul a aparut ca urmare a unei utilizari defectuoase a bunului de catre cumparator; de asemenea, aceeasi va fi solutia si daca lucrul este utilizat contrar destinatiei sale, exceptand cazul in care cumparatorul cazuse de acord cu vanzatorul cu privire la aceasta utilizare.

viciul sa prezinte o anumita gravitate astfel incat din cauza sa lucrul devine impropriu de intrebuintat dupa destinatie sau intrebuintarea sa este atat de micsorata incat se presupune ca, in cunostinta de cauza, cumparatorul nu l-ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai mic. S-a apreciat ca defectul ce afecteaza lucrul nu trebuie sa se refere la substanta sau esenta sa pentru a fi considerat viciu grav[9]. Trebuie ca viciul sa fie redhibitoriu, adica sa impiedice utilizarea lucrului, neatragand raspunderea vanzatorului daca este putin important, afectand doar frumusetea (in afara de produsele de lux) sau calitatile sale secundare . In atare situatie, actiunea dobanditorului poate fi promovata numai daca se face dovada gravitatii viciilor ascunse ale lucrului transmis precum si faptul ca acestea au existat la data transmiterii .

Potrivit art. 1354 C. civ., vanzatorul datoreaza garantie contra viciilor ascunse ale lucrului, indiferent ca a fost de buna sau de rea-credinta, necunoscand sau cunoscand aceste vicii in momentul incheierii contractului; buna sau reaua-credinta a vanzatorului va influenta numai intinderea obligatiei de garantie ce ii revine.

Cumparatorului ii revine sarcina de a dovedi indeplinirea cumulativa a acestor conditii[12].

Intalnim obligatia de garantie pentru vicii la orice tip de vanzare, indiferent ca este o vanzare cu plata pretului in rate, o vanzare sub conditie, o vanzare de drepturi litigioase etc si indiferent ca bunul vandut este nou sau deja folosit[13]. Potrivit art. 1360 C. civ., obligatia de garantie a vanzatorului contra viciilor lucrului nu exista in cazul vanzarii publice realizate prin licitatie publica in fata instantei de judecata. De asemenea, art. 1399 C. civ. dispune ca vanzatorul unui drept succesoral nu raspunde decat de calitatea sa de mostenitor nu si de continutul universalitatii transmise, decat daca s-a obligat expres la aceasta prin contract.

Efectele si intinderea obligatiei de garantie contra viciilor ascunse

Inca din dreptul roman, intrunirea cumulativa a conditiile expuse anterior dadea dreptul cumparatorului de a alege intre a cere fie rezolutiunea vanzarii prin actiunea redhibitorie, fie mentinerea vanzarii insa cu o reducere corespunzatoare a pretului prin intermediul actiunii estimatorii. Pe langa aceste doua posibilitati, in practica si in doctrina a fost stabilita si o alta varianta pentru cumparator, aceea de a cere vanzatorului remedierea viciului (sau sa fie autorizat el de instanta a efectua aceasta remediere pe cheltuiala vanzatoului), in masura in care aceasta remediere este posibila si valoarea remedierii nu depaseste valoarea bunului.

De precizat ca cel care are un drept de optiune intre aceste actiuni este cumparatorul, ca si in cazul garantiei contra evictiunii.

Astfel, un prim mijloc juridic pus la dispozitia cumparatorului de art. 1355 C. civ. este actiunea redhibitorie, actiune prin care cumparatorul solicita rezolutiunea (desfiintarea) vanzarii  cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara: cumparatorul va restitui lucrul, fara a fi obligat sa plateasca vanzatorului contravaloarea folosintei pana in acel moment, iar vanzatorul va restitui pretul si cheltuielile efectuate de cumparator cu ocazia perfectarii contractului de vanzare-cumparare. Daca vanzatorul a fost de rea-credinta, cunoscand viciile lucrului si necomunicandu-le cumparatorului cu ocazia perfectarii contractului, el va datora cumparatorului si daune-interese in masura prejudiciului cauzat, prejudiciu ce urmeaza a fi dovedit de cumparator . Instanta de judecata este suverana in a aprecia daca viciul descoperit afecteaza intr-atat bunul incat se impune rezolutiunea contractului sau suntem in prezenta unei exercitari abuzive a dreptului de catre cumparator.

Un alt mijloc juridic pe care il are la indemana cumparatorul este actiunea estimatorie prin care cumparatorul, dorind mentinerea vanzarii, solicita doar o reducere a pretului proportionala cu pierderea valorii lucrului ca urmare a viciului descoperit. Pierderea calitativa suferita de lucru ca urmare a descoperirii viciului urmeaza a fi stabilita printr-o expertiza care va determina de asemenea si in ce masura se impune reducerea pretului vanzarii. Desi Codul civil prevede obligatia vanzatorului de rea-credinta de a plati cumparatorului daune-interese numai in ipoteza rezolutiunii vanzarii, doctrina admite aceasta obligatie a vanzatorului si in cazul actiunii estimatorii[15].

Vanzatorul datoreaza garantie nu numai fata de cumparator dar si fata de subdobanditorul subsecvent, cel care a dobandit de la cumparator; acesta din urma se poate indrepta atat impotriva cumparatorului (care la randul sau este dator sa il garanteze in calitatea sa de vanzator) cat si impotriva vanzatorului, daca viciul (cauza sa) a existat anterior perfectarii primei vanzari. Ca si actiunea in garantie contra evictiunii, garantia contra viciilor ascunse se transmite odata cu vanzarea, ca accesoriu al acesteia. Cand cumparatorul este chemat in garantie de subdobanditor, el se poate la randul sau indrepta cu actiune impotriva vanzatorului, cu conditia ca viciul sa fie anterior primei vanzari[16].

Termenul de prescriptie al celor doua actiuni Intocmai ca si Codul civil francez (art. 1648) , Codul civil roman nu a prevazut o anumita perioada de timp in care aceste actiuni ale cumparatorului pot fi introduse, ci a lasat la aprecierea judecatorului determinarea acestei perioade cat si momentul de incepere, marginindu-se doar sa precizeze prin art. 1359 ca "actiunea pentru vicii redhibitorii trebuie sa fie intentata de cumparator in termen scurt". Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva a stabilit prin art. 5 ca "dreptul la actiunea privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis.se prescrie prin implinirea unui termen de 6 luni, in cazul in care viciile nu au fost ascunse cu viclenie". Acest act normativ a fixat asadar un termen de prescriptie special in care pot fi exercitate actiunile cumparatorului impotriva unui vanzator de buna-credinta; din interpretarea acestor dispozitii legale, rezulta per a contrario ca daca vanzatorul a fost de rea-credinta, cunoscand viciile, termenul de prescriptie al celor doua actiuni este termenul general de prescriptie de trei ani.

Potrivit art. 11 alin. 1-2 din Decretul nr. 167/1958, aceste termene de prescriptie incep sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea unui an de la predarea lucrului de orice natura, iar in cazul constructiilor cel mai tarziu de la implinirea a trei ani de la predare[18].

Daca cele doua termene in care pot fi intentate actiunile, respectiv termenul de 6 luni (in cazul bunei-credinte a vanzatorului) si termenul de trei ani (in cazul relei-credinte a vanzatorului) sunt termene de prescriptie, stabilite prin norme imperative, fara a putea fi modificate prin vointa partilor, supuse intreruperii, suspendarii si repunerii in termen, se admite in mod unanim ca termenele de 1 an si 3 ani in care pot fi descoperite viciile, sunt termene legale de garantie care pot fi modificate prin acordul partilor.

Riscul pieirii lucrului afectat de viciu. Daca lucrul a pierit din cauza viciilor, contractul rezolutionandu-se, cumparatorul are dreptul la restituirea pretului vanzarii si la despagubiri constand in restituirea cheltuielilor vanzarii si in daune interese, daca vanzatorul a fost de rea-credinta.

Daca, dimpotriva pieirea lucrului se datoreaza unor cauze fortuite si nu unor defectiuni, riscul pieirii fortuite va fi suportat de cumparator in calitate de proprietar, vanzatorul neavand nicio culpa in aceasta pieire.

Modificari conventionale ale garantiei pentru vicii. Dispozitiile legale care reglementeaza raspunderea vanzatorului pentru viciile lucrului au un caracter dispozitiv astfel ca pot fi modificate prin clauze contractuale ce contin vointa partilor. Modificarea garantiei legale poate fi in sensul agravarii, micsorarii sau chiar inlaturarii raspunderii vanzatorului pentru viciile lucrului.

In temeiul art. 1354 C. civ., este valabila clauza de inlaturare a obligatiei de garantie contra viciilor numai daca vanzatorul a fost de buna-credinta, necunoscand viciile ce afecteaza lucrul vandut; in cazul relei-credinte a vanzatorului, clauza de exonerare de raspundere este nula. Desi acest text legal face referire numai la ipoteza inlaturarii totale a garantiei, el se aplica si in cazul limitarii raspunderii vanzatorului, astfel ca vanzatorul de rea-credinta va raspunde conform dispozitiilor legale in materia garantiei si nu conform clauzelor contractuale[19].

In ceea ce priveste agravarea raspunderii vanzatorului, nu exista limite; agravarea raspunderii vanzatorului poate fi in sensul maririi termenelor de garantie, raspunderii vanzatorului si pentru vicii aparute ulterior vanzarii sau pentru vicii aparente etc. Fie ca sunt clauze de agravare sau de inlaturare/ micsorare a raspunderii vanzatorului, ele trebuie sa fie clar si precis exprimate, fiind de stricta interpretare intrucat in caz de indoiala, se vor aplica regulile garantiei de drept comun (continuta de dispozitiile legale).