Ineficacitatea actului juridic civil

Ineficacitatea actului juridic civil

Sectiunea I Consideratii generale

1. Notiunea de ineficacitate

Ineficacitatea subsumeaza toate acele cazuri in care, din diferite cauze. un act juridic nu-si produce efectele total sau partial definitiv ori vremelnic.Ea poate fi rezultatul vointei partilor sau al unui fapt independent de aceasta vointa, dupa cum poate opera de drept sau numai daca este pronuntata de justitie,

Ineficacitatea se deosebeste de neregularitate si de inopozahilitate.

Un act juridic este neregulat cand a fost savarsit cu incalcarea unor dispozitii legale, tara ca prin aceasta sa inceteze a fi valid si de a-si produce efectele. De exemplu: casatoria incheiat in dispretul unor dispozitii legale este un act juridic neregulat dar nu anulabiL nul sau ineficace.

Ineficacitatea trebuie deosebita si de inopozabilitate. Cea dintai priveste raporturile juridice dintre parti, cea din urma, consecintele fata de terti ale situatiei juridice create prin actul incheiat de parti. Un act juridic se considera inopozabil cand partile nu pot invoca fata de terti efectele produse intre ele de acel act pentru terti situatia ramane aceeasi dinaintea savarsirii actului, ca si cand acesta n-ar fi fost incheiat, opozabilitatea se caracterizeaza, prin aceea ca actul juridic nu este stins de vreo cauza de ineficacitate cu privire la efectele pe care le produce fata de parti, iar pe de alta parte, prin faptul ca aceste efecte nu pot fi invocate fata de terti in masura admisa de principiul relativitatii efectelor actului juridic civil. Inopozabilitatea a fost calificata de literatura de specialitate¹ drept "o forma speciala de ineficacitate.

2. Ineficacitatea in sens larg si ineficacitea in sens restrans
Ineficacitatea in sens larg subsumeaza toate cauzele care impiedica,

restrang ori tulbura producerea nomiala a efectelor actelor juridice tara deosebire intre ineficacitate datorata unor cauze autonome si ineficacitate derivata din vicii mai grave ale actului,

Ineficacitatea in sensul restrans priveste numai acele situatii in care actele, desi valide si inatacabile, nu produc efecte deloc sau nu le produc in mod normal datorita unor cauze autonome.

In sens larg sunt ineficace; actele nule sau anulabile; actele lipsite de efecte prin revocare valabile de catre parti sau ca urmare a intentarii unei actiuni in rezolutiune sau reziliere; actele afectate de un termen suspensiv sau de o conditie suspensiva sau desfiintate in urma indeplinirii unei conditii rezolutorii.

Uneori ineficacitatea se datoreaza unor cauze autonome care opereaza prin ele insele in sensul ca actele, desi valide si inatacabile pentru alte motive, nu produc totusi efecte.Exempul cel mai elocvent in acest sens il constituie legatul care este ineficace pana la decesul testatorului, desi testamentul este prin ipoteza perfect valabil. in aceasta situatie, cauza de ineficacitate actioneaza prin ea insasi independent de existenta unui viciu.

Alteori ineficacitatea este doar urmarea necesara a unui viciu mai grav care afecteaza actul Astfel nulitatea unui act pentru nesocotirea conditiilor de validitate si rezolutiunea unui contract sinalagmatic pentm neexecutarea culpabila a obligatiilor de catre debitor implica in mod necesar si ineficacitatea actului.

3. Acte lovite de nulitate, acte atacabile si acte ineficace in sens restrans.

Actele lovite de ineficacitate lato semn pot fi impartite in trei categorii: acte lovite de nulitate sau invalidate; acte valide, dar susceptibile de a fi tacate si drept minare de a deveni ineficace; acte valide si inatacabile, dar lovite de ineficacitate stricto semn.

Sunt lovite de nulitate actele juridice incheiate cu nesocotirea unor conditii legale sau voluntare de validitate. Aceste conditii se pot referi la elementele constitutive sau intrinseci ale actelor (capacitate, consimtamant obiect si cauza) la caracterele unora dintre aceste elemente (moralitate, posibilitate), la cerinte extrinseci actelor (autorizatie administrativa).

Numim atacabile actele juridice care, desi valide, pot li lovite de ineficacitate in urma unei actiuni in justitie introdusa de parti sau de terti si intemeiata de regula pe o imprejurare extrinseca actului juridic, de existenta sau inexistenta careia legea conditioneaza producerea efectelor actului nu insa si validitatea acestuia. Sunt atacabile actele susceptibile de rezolutiune sau reziliere. Actele atacabile se deosebesc de actele lovite de nulitate sau anulabile prin faptul ca in momentul incheierii lor indeplinesc toate conditiile legale sau voluntare de validitate. Ele se aseamana cu actele anulabile. intrucat ca si acestea, produc efecte daca nu se introduce, se respinge ori se prescrie actiunea aflata la dispozitia partii interesate.

Actele ineficace in sens restrans sunt cele care nu produc in totul sau in parte efecte, desi sunt valide si inatacabile. Intra in aceasta categorie actele afectate de un termen suspensiv sau de o conditie suspensiva. Ineficacitatea datorata termenului suspensiv si conditiei suspensive nu este totala. Astfel, daca temienul suspensiv constituie un obstacol pentru exigibilitatea imediata a obligatiei si pentru prescriptibilitatea ei, el nu impidica nasterea obligatiei si nici luarea masurilor de conservare a dreptului de catre creditor. De asemenea plata facuta inainte de scadenta nu este supusa repetitiunii. La randul sau, actul juridic afectat de o conditie suspensiva genereaza un drept eventual in beneficiul creditorului, drept care poate fi cedat in conditiile legii si care se transmite la mostenitori. Totodata, titularul dreptului conditionat poate lua masuri de conservare a dreptului si poate obtine garantii.

Tot din categoria actelor ineficace iii sens restrans fac parte actele a caror eficacitate deplina depind de indeplinirea, unor conditii legale, fara ca lipsaVacestora sa faca aceste acte nule, anulabile sau atacabile. Astfel, m cazul vanzarii unor lucruri de gen, transferul dreptului de proprietate nu opereaza inainte de individualizarea lucrurilor respective. Actul translativ de proprietate este deci temporar ineficace sub acest aspect fara a fi nul, anulabil ori atacabil.

Actele ineficace in sens restrans se deosebesc de actele lovite de nulitate, deoarece intrunesc toate conditiile de validitate, iar de atacabile, deoarece validitatea lor nu este conditionata de introducerea unei actiuni pe temeiurile pentru care pot fi lipsite de efecte actele atacabile.

Sectiunea a II-a Clasificarea cauzelor de ineficacitate

1. Cauze generale si cauze speciale

in raport cu intinderea domeniului lor; cauzele de ineficacitate se impart in doua categorii: cauze generale si cauze speciale.

Cele generale sunt susceptibile de a opera in privinta oricaror acte juridice. Cele speciale sunt susceptibile de a opera numai in ce priveste anumite categorii de acte juridice.

Nulitatea reprezinta o cauza generala de ineficacitate. Rezulutiunea si reductiuiiea sunt specifice numai anumitor categorii de acte juridice, contractelor sinalagmatice respectiv liberalitatilor ce depasesc cotitatea disponibila.

2. Cauze originare si cauze subsecvente

in functie de momentul m care s-a nascut cauza de ineficacitate, cauzele de ineficacitate sunt originare si subsecvente.

Cauzele originare sunt cele concomitente incheirii actului. Nulitatea este o cauza originara intrucat se naste simultan cu perfectarea actului.

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

Cauzele subsecvente sunt acelea intervenite dupa incheierea valabila a actului. Intra in aceasta categorie rezolutiunea contractelor sinalagmatice si caducitatea legatelor.

3. Cauze de ineficacitate temporara si cauze de ineficacitate definitiva

In functie de caracterul temporar sau definitv al ineficacitatii, avem, cauze de ineficacitate temporara si cauze de ineficacitate definitiva.

Sunt cauze de ineficacitate temporara: termenul suspensiv si conditia suspensiva, deoarece actul nu isi produce efectele decat pana in momentul indeplinirii evenimentului viitor si cert sau a evenimentului viitor si incert,

Sunt cauze de ineficacitate definitiva nulitatea, rezolutiunea, caducitatea legatelor, etc.

4. Cauze de ineficacitate retroactiva si cauze de ineficacitate
neretroactive

Aceasta diviziune a cauzelor de ineficacitate are la baza modul in care opereaza in timp cauzele ce nimicesc efectele actelor juridice,

Cauzele care desfiinteaza efectele, actului juridic atat ex nune, cat si ex tune sunt cauze de ineficacitate retroactiva. Fac parte din aceasta categorie nulitatea, rezolutiunea si conditia rezolutorie,

Cele care nimicesc efectele actului juridic numai ex nune sunt cauze de ineficacitate neretroactiva, Rezilierea este o cauza de ineficacitate neretroactiva.

Aceasta clasificare nu trebuie absolutizata. Apartenenta unei cauze de ineficacitate la una sau cealalta dintre categorii nu inseamna ca o cauza de ineficacitate de obiecei retroactiva nu poate opera cateodata numai pentru viitor sau o cauza de ineficacitate de regula neretroactiva nu poate paraliza orice efect al actului juridic.

5. Cauze voluntare si cauze nevoluntare.

Sunt voluntare acele cauze care opereaza exclusiv prin vointa autorului sau a autorilor actului. Constituie cauze voulntare revocarea unilaterala sau prin vointa partilor a conventiilor si caducitatea legatelor datorita reuntarii legatarului.

Sunt nevoluntare acelea care impiedica, limiteaza sau tulbura producerea normala a efectelor actelor juridice ca urmare a interventiei unui factor care numai depinde de vointa partilor, fie pentru ca opereaza independent ori chiar impotriva vointei partilor, fie pentru ca necesita pronuntarea unei hotarari judecatoresti. Predecesul legatarului, fapt care aduce caducitatea legatului si deci ineficacitatea sa, independent de vointa testatorului si rezolutiunea care trebuie pronuntata de justitie, reprezinta cauze nevoluntare de ineficacitate.

6. Alta clasificare

Cauze de ineficacitate care au caracter de sanctiune, implicand de cele mai multe ori o culpa a partii sau a partilor cum ar fi de exemplu: nulitatea si rezolutiunea.

Cauze de ineficacitate care nu au caracter de sanctiune si care survin independent de culpa partilor cum ar fi caducitatea.

Sectiunea a III-a Principalele cauze de ineficacitate

ale actelor juridice civile

1. Enuntare

Principalele cauze de ineficacitate ale actelor juridice civile evidentiate in literatura de specialitate si retinute in practica judiciara sunt: rezolutiunea, rezilierea revocarea, caducitatea si nulitatea'.

2. Rezolutiunea

In conformitate cu art. 1021 C.civ., daca una din partile contractului sinalagmatic nu executa prestatiile la care s-a obligat cealalta parte este indrituita sa ceara instantei de judecata obligarea la executare in temeiul art. 969 C.civ. sau rezolutiunea contractului.

Rezolutiunea consta in desfiintarea unui contract sinalagmatic cu titlu de sanctiune, la cererea unei din parti ai motivul ca cealalta parte nu si-a executat culpabil obligatiile sale³.

In Codul civil roman, rezolutiunea este fondata pe ideea de conditie rezolutorie, Acest lucru reiese cu claritate din disp. art. 1020 C.civ.: "conditia rezolutorie este subanteleasa intotdeauna in contractele sinalagmatice, in caz cand una din parti nu indeplineste angajamentul sau'.

Consideram ca fundamentarea rezolutiunii pe ideea de conditie rezolutorie este inexacta, deoarece conditia rezolutorie isi produce de drept efectele, ui timp ce rezolutiunea se dispune de catre instanta (art. 1021 C.civ.).

Rezolutiunea trebuie privita ca o sanctiune⁴ cu caracter reparator, specifica contractelor sinalagmatice. Acest caracter al rezolutiunii nu trebuie inlaturat nici in cazul rezolutiunii conventionale.

Asemanarile dintre rezolutiune si nulitate rezida in aceea ca ambele sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil; rezolutiunea ca ti nulitatea desfiinteaza actul juridic cu efect retroactiv (ex tune); ambele sunt in principiu judiciare, presupunand o hotarare a organului de jurisdictie competent.

Intre rezolutiune si nulitate exista si unele deosebiri:

a). sub aspectul domeniului de aplicare: pe cand nulitatea se aplica tuturor categoriilor de acte juridice, rezolutiunea se aplica doar contractelor sinalagniatice^J;

b). sub aspectul cazurilor care le determina: nulitatea intervine pentru nerespectarea unor conditii de valabilitate, pe cand rezolutiunea se datoreaza neexecutarii culpabile a obligatiilor de catre una din partile contractului smalagmatic cand cealalta parte si-a executat obligatiile sale; sub aspectul datei cauzelor: cauzele nulitatii exista la incheierea actului juridic (originare), pe cand cauzele rezolutiunii sunt necesarmente ulterioare incheierii contractului (subsecvente);

d). deosebire de ipotezei nulitatea presupune un act nevalabil incheiat, pe cand rezolutiunea presupune un contract valabil incheiat. Nulitatea se analizeaza pe taramul incheierii actului, rezolutiunea se analizeaza pe taramul executarii contractului;

e). sub aspectul rolului instantei: in cazul in care sunt indeplinite conditiile sale, nulitatea trebuie aplicata, instanta neputand aprecia daca este sau nu cazul sa o aplice in functie de culpa sau lipsa culpei autorului (autorilor) actului, pe cand in cazul rezolutiunii, instanta poate, chiar daca sunt intrunite conditiile de a opera rezolutiunea, sa oblige la executarea, acordand eventual un termen de gratie debitorului (cu exceptia pactului comisoriii de gradul III);

f). sub aspectul naturii raspunderii: in cazul nulitatii se aplica regimul raspunderii civile delictuale iar in cazul rezolutiunii regulile raspunderii civile contractuale;

g). prescriptia extinctiva este supusa unor reguli diferite in ceea ce priveste inceputul ei in cele doua cazuri. Astfel, actiunii ui nulitate relativa i se aplica regula speciala prevazuta de ari. 9 din Decretul 167/1958 pe cand actiunii in rezolutiune i se aplica regula generala privind inceputul prescriptiei extinctive prevazuta de ari 7 alin. 1 din Decretul 167/1958.

3. Rezilierea

Rezilierea ca si cauza de ineficacitate a actului juridic civil a primit intelesuri diferite in literatura de specialitate.

intr-o prima opinie⁶ rezilierea consta intr-o desfacere numai pentru viitor a efectelor unui contract smalagmatic cu executare succesiva in cazul in care una din parti nu-si executa obligatiile in mod culpabil,

Intr-o alta opinie rezilierea are un sens mai larg ea desemnand atat desfacerea conventionala sau unilaterala a unui contract, cat si incetarea unui confract cu executare succesiva ca urmare a disparitiei unui element esential pentru executarea sa. Deci, rezilierea este de doua feluri: voluntara si fortata.

Se numeste voluntara cand este rodul vointei partilor sau numai a uneia dintre parti. Rezilierea voluntara este convetionala cand se produce prin acordul de vointa al partilor contractante. Rezilierea voluntara este unilaterala daca dreptul de a desface contractul este acordat de lege unei singure parti. Clauza prin care se recunoaste uneia dintre parti sau ambelor parti dreptul de a rezilia unilateral contractul nu echivaleaza cu o conditie pur potestativa care atrage dupa cum stim nulitatea contractului (art. 1010 C.civ.).

Se numeste fortata cand se produce independent de vointa partilor. Acest mod opereaza in primul rand in situatiile in care dupa incheierea valabila a unui contract cu prestatii succesive si in cursul executarii sale dispare un element esential pentru executarea contractului. In contractele incheiate in considerarea persoanei, moartea persoanei respective atrage rezilierea automata a contractului in curs de executare (contractul de societate, art. 1523 pct. 3 C.civ., contractul de mandat, art. 1552 pct. 3 C.civ., contractul de antrepriza art. 1485 C.civ.). Rezilierea fortata poate interveni nu numai in cazul decesului debitorului ci si datorita altor imprejurari care fac cu neputinta indeplinirea obligatiei de catre debitor personal.

Asadar, notiunea de reziliere ai' trebui inteleasa numai in sensul de desfacere voluntara sau dupa caz a unui act juridic si efectelor sale pentru viitor; rezilierea sa fie folosita numai in cazul contractelor intrucat la actele unilaterale este mai indicata notiunea de revocare; rezilierea este compatibila doar cu contractele care se executa succesiv, fiind incompatibila cu acte ce se executa uno ictu si in special cu cele prin care se transmite un drept real.

Asemanarea dintre reziliere si nulitate consta in aceea ca ambele sunt cauze de ineficacitate ale actului juridic civil.

Principalele deosebiri intre aceste doua institutii sunt:

a). sub aspectul domeniului de aplicare: nulitatea se aplica tuturor categoriilor de acte juridice, rezilierea se aplica contractelor sinaiagmatice care se executa prin prestatii succesive;

b). nulitatea opereaza atat ex tunc, cat si ex nunc, pe cand rezilierea opereaza doar ex nunc;

4. Revocarea

In aceptiunea sa din vorbirea curenta, revocarea exprima ideea de retractare sau de revenire. Textele Codului civil nu ne ofera o solutie transanta ci ne permit doar sa concluzionam ca in majoritatea cazurilor revocarea presupune o manifestare sau un acord de vointa subsecvent aceluia care a dat nastere actului juridic (art. 969 C.civ.). In literatura de specialitate⁸, revocarea a fost definita drept "actul juridic unilateral sau conventional prin care se retracteaza de catre parte ori parti un act juridic valid'.

Intrucat revocarea se face prin intermediul unui act juridic, rezulta fara nici o indoiala ca actul revocatoriu trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate ale actelor juridice civile (capacitate, consimtamant, obiect si cauza).

In virtutea principiul simetriei, revocarea se poate face numai printr-un act juridic de acelasi fel cu actul ce umieaza a ii revocat. Asadar, actele unilaterale vor putea fi revocate unilateral, iar contractele numai conventional.

Se impun a fi facute cateva precizari in legatura cu domeniul de aplicare a revocarii.

In primul rand, este nevoie ca actul revocatoriu sa emane de la persoenele care au incheiat actul initial si in privinta carora acesta isi produce efectele.

In al doilea rand, trebuie exclusa ah initio ideea revocarii unor contracte sinalagmatice care genereaza obligatii de a da si cu executare uno ictu, pentru ca actul revocatoriu trebuie sa fie un nou contract care produce efecte proprii independent de existenta primului contract.

In al treilea rand, termenul de revocare este folosit de obicei in cazul retractarii unui act juridic neexecutat inca. Cand a fost executat total sau partial si se pune capat efectelor lui numai pentru viitor, se foloseste termenul de reziliere.

Deci, prin termenul de revocare desemnam numai desfacerea unilaterala a actelor juridice civile, respectiv a contractelor sinalagmatice cu executare succesiva, a contractelor unilaterale susceptibile de desfacere si a actelor unilateral revocabile potrivit legii.

Asemanarea dintre revocare si nulitate rezida in aceea ca ambele sunt cauze de ineficacitate ale actelor juridice civile.

Dintre deosebiri retinem urmatoarele:

a). cea de ipoteze: pe cand nulitatea presupune un act nevalabil incheiat, revocarea presupune un act valabil incheiat;

b). cea de data a cauzelor: daca nulitatea presupune cauze concomitente incheierii actului, revocarea presupune cauze ulterioare revocarii lui;

c). cea de domeniul de aplicare: daca nulitatea e aplicabil oricarui act juridic civil, revocarea se aplica in principiu actelor juridice cu titlu gratuit;

d). cea privind prescriptia extinctiva a actiunilor care sunt supuse unor reguli diferite.

5. Caducitatea

Caducitatea este ineficacitatea care loveste un act juridic valid ce nu a produs inca efecte si care se datoreaza unui eveniment survenit dupa formarea valabila a actului si independent de vointa autorului actului⁹.

Din aceasta definitie rezulta ca sunt susceptibile de caducitate doar actele juridice unilaterale, intrucat doar acestea "au un autor'. Aceasta opinie este serios criticabila. Caducitatea poate sa afecteze si actele juridice Waterale.

Pentru a fi in prezenta acestei institutii trebuiesc indeplinite o serie de conditii:

a). este necesar ca actul respectiv sa indeplineasca toate conditiile de validitate. Actul ineficace datorita lipsei unei conditii de validitate este nul sau amiabil, nu caduc;

b). actul lovit de caducitate presupune ca pana in momentul in care a devenit ineficace nu a produs inca efecte;

c). evenimentul care detemiina ineficacitatea actului caduc trebuie sa fie elterior ftmnarii valabile a actului. Cand este anterior sau concomitent savarsirii actului, el nu este caduc, ci nul;

d). este necesar ca evenimentul care determina caducitatea sa fie independent de vointa autorului actului, nu a beneficiarului (legatul ineficient din cauza renuntarii legatarului este caduc).

Caducitatea este posibila numai in cazul actelor juridice ale caror efecte mi se produc instantaneu cu formarea lor valabila, cu dupa un oarecare interval de timp de la incheierea lor.

Caducitatea si nulitatea se aseamana prin faptul ca ambele sunt cauze de ineficacitate ale actelor juridice civile.

Se deosebesc prin:

a). domeniul de aplicare: nulitatea priveste actele nevalide fara distinctie daca au produs sau nu efecte, in timp ce caducitatea presupune numai acte valabil incheiate ce nu au produs efecte;

b). data cauzelor: cauzele de nulitate sunt anterioare sau concomitente momentului incheieiii actului, pe cand cauzele ce atrag caducitatea sunt intotdeauna ulterioare incheierii actului;

c). modul de operare: nulitatea opereaza ex tune, pe cand caducitatea opereaza ex nunc.

d). din prisma vointei partilor: in cazul nulitatii, cauza ei este sau nu dependenta de vointa partilor in timp ca caducitatea se datoreaza intotdeauna independent de vointa partilor.

6. Alte cauze de ineficacitate ale actelor juridice civile

Inopozabilitatea

Legea instituie pentru anumite acte juridice o serie de formalitati pentru a le putea face opozabile tertilor. Forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti consta deci in formalitatile cerute de legiuitor in vederea ocrotirii intereselor altor persoane decat participantii la raportul juridic civil. Nerespectarea formei ceruta pentru opozabilitatea fata de terti nu are consecinte pe planul valabilitatii actului si nici pe planul posibilitatii de dovedire a actului cu un alt mijloc de proba. Consecinta va fi inopozabilitatea actului fata de terti.

Inopozabilitatea este sanctiunea aplicabila in cazul nesocotirii unor cerinte de publicitate fata de terti sau a lipsei puterii de a reprezenta.

Deosebirile dintre nulitate si opozabilitate sunt urmatoarele:

a). de ipoteza: nulitatea presupune un act nevalabil pe cand inopozabilitatea presupune un act valabil incheiat;

b)_. de efecte: daca in caz de nulitate efectele privesc atat partile cat si tertii, in caz de inopozabilitate efectele actului se produc fata de parti, dar nu se produc fata de terti;

c). de cauze: la nulitate cauzele sunt contemporane incheierii actului, pe cand inopozabilitatea presupune neindeplinirea unor formalitati ulterioare perfectarii lui;

d). modalitati de remediere: nulitatea relativa poate fi confirmata pe cand inopozabilitatea poate fi inlaturata prin ratificare.

Reductiunea

Reductiunea este sanctiunea civila aplicabila in cazul actelor incheiate cu nerespectarea unor interdictii stabilite de lege pentru ocrotirea unor persoane - cum este reductiunea liberalitatilor excesive prin care se aduce atingere rezervei succesorale - sau pentru restabilirea echilibrului contraprestatiilor dintr-un contract sinalagmatic cu caracter oneros.

Dreptul civil cunoaste urmatoarele cazuri de aplicare a acestei sanctiuni:

a). reductiunea liberalitatilor (legate si donatii) excesive, adica a actelor cu titlu gratuit ce inclaca dreptul la rezerva a mostenitorilor legali rezervatari. in acest caz, reductiunea este unica sanctiune care se aplica pentru actele incheiate cu nesocotirea dreptului la rezerva;

b). reductiunea prestatiei exagerate dintr-un contact cu titlu oneros incheiat prin viciu de consimtamant care este leziunea. In acest caz, reductiunea este o sanctiune care functioneaza alternativ cu nulitatea relativa;

c).   reductiunea penalitatii convetionale daca este vadit disproportionata in

raport cu paguba suferita de creditor;

d). reductiunea in materia asigurarii facultative.

Exceptie facand al doilea caz (b) - unde nulitatea si reductiunea au tangenta - in toate celalalte cazuri exista o deosebire fundamentala intre nulitate si reductiuiie. Aceasta deosebire rezida in aceea ca in cazul nulitatii este vorba de ineficacitatea unui act nevalabil incheiat pe cand in cazul reductiunii, actele in cauza, ori clauzele din ele au fost incheiate in mod valabil numai ca, ulterior, datorita unor imprejurari specifice fiecarui caz, intervine ineficacitatea totala sau partiala a actului.