Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate stiintaSa fii al doilea inseamna sa fii primul care pierde - Ayrton Senna





Aeronautica Comunicatii Drept Informatica Nutritie Sociologie
Tehnica mecanica


Drept


Qdidactic » stiinta & tehnica » drept
Procesul civil - etapa dezbaterilor



Procesul civil - etapa dezbaterilor


PROCESUL CIVIL -  ETAPA DEZBATERILOR


Desfasurarea procesului in fata instantei de judecata da posibi-litate judecatorului sa-si execute rolul activ in vederea aflarii adevarului, sa asigure respectarea principiului contradictorialitatii, a principiului dreptului de aparare si a principiului legalitatii.

Sedintele de judecata

Grefierul de sedinta, conform art. 46 din Regulament, preia dosarele din arhiva sub semnatura in registrul de termene, cu cel putin 48 ore inaintea termenului de judecata, indeplinind urmatoarele activitati: intocmeste lista cauzelor, pe care o afiseaza cu 24 de ore inaintea termenului de judecata; completeaza condica de sedinta, separat pe complete; verifica daca au sosit la instanta si s-au atasat la dosare dovezile de inminare sau de comunicare a citatiilor si a celorlalte acte procedurale; informeaza pe presedintele completului de judecata asupra eventualelor deficiente inainte de a preda dosarele completului.

Judecarea cauzelor civile se face, in mod obisnuit, de un complet care este, de regula, prezidat de presedintele sau vicepresedintele instantei atunci cind acesta participa la judecata. In celelalte cazuri, completul de judecata este prezidat de catre judecatorul desemnat de presedintele instantei sau sectiei.

Potrivit art.130 alin.1 C.pr.civ., judecatorii sau partile pot pune intrebari martorilor sau expertilor numai prin mijlocirea presedintelui, care poate incuviinta ca acestia sa puna intrebarile direct. 

Sedintele de judecata sunt publice; accesul publicului in sala nu poate fi limitat decat in cazurile si in conditiile anume prevazute de lege.

Principalele momente in desfasurarea judecatii sunt:

− apelul, care se face de catre grefierul de sedinta. In functie de situatia concreta, presedintele completului va proceda la aminarea procesului (cind exista motive intemeiate) sau la solutionarea cauzei (cind nu s-a impus aminarea);

− in cazul in care s-a trecut la solutionarea cauzei, instanta se va pronunta mai intii daca au fost invocate, asupra exceptiilor de procedura si a celor care fac inutila cercetarea fondului;



la judecatorie, presedintele completului de judecata inainte de a intra in dezbateri va incerca ampacarea partilor;

− dupa solutionarea aspectelor mentionate se intra in dezbateri;

− cind instanta se va socoti lamurita, presedintele completului va declara dezbaterile inchise, instanta retragindu-se pentru deliberare. In cazul in care instanta gaseste necesare noi lamuriri, cauza poate fi repusa pe rol. 


Solutionarea unui proces, de regula, nu se poate efectua la un singur termen de judecata, ci la mai multe termene, dintre care o importanta deosebita are prima zi de infatisare.

Prima zi de infatisare este acel termen la care partile legal citate pot pune concluzii.

Prima zi de infatisare poate fi primul termen de judecata, insa daca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile mentionate (partile sa fie legal citate si sa poata pune concluzii) prima zi de infatisare se proroga pina la termenul cind se va realiza acest aspect.

Exceptiile procesuale

Exceptiile procesuale sunt mijloacele prin care, in cadrul procesului civil, partea interesata, procurorul sau instanta din oficiu invoca in conditiile prescrise de lege si fara a pune in discutie fondul pretentiei deduse judecatii neregularitati procedurale sau lipsuri privind exercitiul dreptului la actiune, urmarind aminarea sau ampiedicarea judecatii in fond. Exceptiile procesuale se clasifica dupa trei criterii, si anume: obiectul lor (exceptii de procedura si exceptii de fond), actul pe care tind sa-l realizeze (exceptii dilatorii si exceptii peremptorii), caracterul de ordine publica sau de ordine privata al normei juridice incalcate (exceptii absolute si exceptii relative).

Dispozitiile articolului 137 alin.1 din Codul de procedura civila reglementeaza procedura de solutionare a exceptiilor procesuale, stabilind ca instanta se va pronunta mai intii asupra exceptiilor de procedura si asupra exceptiilor de fond care fac de prisos, in total sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.

Al doilea alineat al articolului 137 din Codul de procedura civila prevede ca exceptiile nu vor putea fi unite cu fondul decat daca pentru judecarea lor este nevoie sa se administreze dovezi in legatura cu dezlegarea pe fond a pricinii. Din dispozitiile legale mentionate reiese ca exceptiile procesuale se rezolva inainte de cercetarea fondului pretentiei deduse judecatii. Daca exceptia este invocata in cursul judecarii fondului, instanta va solutiona in primul rind exceptia procesuala. In cazul in care exceptia invocata este intemeiata instanta o va admite pronuntind fie o incheiere daca dispune aminarea judecatii, fie o hotarare daca respinge sau anuleaza cererea sau asi declina competenta. In cazul in care exceptia este neintemeiata instanta, o va respinge printr-o incheiere interlocutorie continuindu-se judecata.

Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins exceptia procesuala poate fi atacata numai odata cu hotararea de fond, daca legea nu dispune alt fel.

Hotararea prin care a fost admisa exceptia este supusa aceluiasi regim juridic ca si hotararea ce urma sa se pronunte pe fond.

Probele in procesul civil

In procesul civil, probele au o importanta deosebita, deoarece, pentru a putea pronunta hotararea judecatoreasca, judecatorul trebuie sa cunoasca raporturile juridice dintre parti, faptele care au dat nastere conflictului de interese dedus judecatii si in functie de aceste fapte sa aplice norma de drept corespunzatoare. Procesele sunt reglementate in Codul civil si Codul de procedura civila.


In cadrul procesului civil sunt folosite urmatoarele mijloace de probe: proba prin inscrisuri, proba prin declaratiile martorilor, proba prin rapoartele de expertiza, cercetarea la fata locului, marturisirea, prezumtiile.

Proba prin inscrisuri

Prin inscris se intelege consemnarea de date despre acte si fapte juridice, cu un mijloc adecvat pe un anumit suport material. Cele mai importante inscrisuri sunt inscrisurile autentice (se fac cu solemnitatile cerute de lege de un functionar de stat care are drept de a functiona in locul unde actul s-a incheiat) si inscrisurile sub semnatura privata (sunt intocmite si semnate de partile de la care emana). In Codul civil, in afara de inscrisurile autentice si inscrisurile sub semnatura privata, sunt prevazute si dispozitii care se refera la registrele comerciantilor (art.1183-1184), registrele, cartile sau hartiile casnice (art.1185), menti-nerea creditorului pe titlu de creanta (art.1186), raboaje (art.1187).

Codul comercial se refera la facturi acceptate corespondenta, telegrame si registrele partilor.

Proba prin declaratiile martorilor

Prin marturie se intelege relatarea orala facuta de o persoana in fata instantei de judecata cu privire la acte sau fapte litigioase care au fost savarsite in trecut despre care are cunostinta personal.

Potrivit art.189 C. pr. Civ., nu pot fi ascultate ca martori: rudele si afinii pina la gradul trei inclusiv; sotul chiar despartiti, interzisii judecatoresti si cei declarati prin lege incapabili de a marturisi, cei condamnati pentru juramint sau marturie mincinoasa.

Marturisirea (recunoasterea)

Marturisirea este recunoasterea de catre o persoana a unui act sau fapt pe care o alta persoana asi intemeiaza o pretentie si care este de natura sa produca efecte contra coautorului ei.

Reiese ca marturisirea provine numai de la una din parti si ea nu trebuie confundata cu marturia, care apartine, asa cum am aratat, martorului.

Marturisirea poate fi de doua feluri: marturisirea extrajudiciara (este facuta in afara judecatii procesului) si marturisirea judiciara (este facuta in timpul procesului inaintea instantei de judecata). 

In cazul in care nu este facuta spontan, marturisirea se obtine prin procedura interogatoriului (art.218 - 225 C.pr. civ.).

Proba prin rapoartele de expertiza

Potrivit art.201 C.pr.civ., cind pentru lamurirea unor amprejurari de fapt instanta considera necesar sa cunoasca parerea unor specialisti, ea va numi la cererea partilor ori din oficiu unul sau trei experti stabilind prin incheiere punctele asupra carora ei urmeaza sa se pronunte si termenul in care trebuie sa se efectueze expertiza.

Termenul va fi stabilit astfel incat depunerea expertizei la instanta sa aiba loc cu cel putin cinci zile inainte.

Cercetarea la fata locului

In cazul cind va socoti de trebuinta, instanta va putea hotara ca in intregul ei sau unul din magistrati sa mearga la fata locului spre a se lamuri asupra unor amprejurari de fapt care se vor arata prin incheiere (art.215 C. pr. civ.). Cercetarea la fata locului se solicita de parti sau se dispune din oficiu de instanta.


Prezumtiile

Prezumtiile sunt definite de art.1199 C. Cv. Potrivit dispozitiei legale mentionate, prezumtiile sunt consecintele pe care legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.

In esenta, prezumtia este o presupunere pe care o face legiuitorul (prezumtia legala), sau judecatorul (prezumtia simpla).

Incidente procedurale care pot aparea in cursul judecatii

Suspendarea judecatii

Suspendarea judecatii intervine datorita unor amprejurari voite de parti, care nu mai staruie in solutionarea cauzei, sau independente de vointa lor, cind sunt in imposibilitatea de a se prezenta la judecata. Cauzele principale de suspendare sunt grupate in art. 242-244 C.pr.civ. Suspendarea este de doua feluri: suspendarea voluntara (intervine datorita manifestarii vointei partilor, si este, la rindul ei, expresa sau tacita ) si suspendarea legala (intervine de drept sau ramine la aprecierea instantei).

Suspendarea judecatii se dispune de catre instanta printr-o incheiere care poate fi atacata cu recurs in mod separat (art.244 C.pr.civ).

Perimarea

Perimarea este sanctiunea procedurala ce determina stingerea procesului in faza care se gaseste ca urmare a raminerii lui in nelucrare un anumit timp, prevazut de lege, din culpa partii.

Potrivit art.248 C.pr.civ., orice cerere de chemare in judecata, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perimeaza de drept chiar impotriva incapabililor daca a ramas in nelucrare din vina partii timp de un an. Partea nu se socoteste a fi de vina cind actul de procedura urma sa fie indeplinit din oficiu.

Alineatul 2 prevede ca termenul perimarii nu curge cat timp, fara vina partii, cererea nu a ajuns la instanta competenta sa o judece sau nu se poate fixa termen de judecata.

Spre deosebire de termenul de perimare care, in materie civila, este de un an, in materie comerciala este de 6 luni. Perimarea se constata din oficiu de catre instanta sau la cererea partii interesate. Hotararea prin care se constata perimarea este supusa recursului in termen de cinci zile de la pronuntare (art.253 al.2 C.pr.civ).

Actele de dispozitie ale partilor 

Renuntarea reclamantului

Renuntarea reclamantului se manifesta sub doua forme: renuntarea reclamantului la judecata si renuntarea reclamantului la dreptul subiectiv dedus judecatii.

Potrivit art.246 C.pr.civ., reclamantul poate sa renunte oricind la judecata fie verbal in sedinta, fie prin cererea scrisa. Instanta ia act de cererea de renuntare la judecata printr-o incheiere data fara drept de apel.

De asemenea, renuntarea la dreptul subiectiv dedus judecatii poate avea loc oricind, desi art.247 alin.2 se refera numai la renuntarea in fata primei instante si apel.

In caz de renuntare la insusi dreptul pretins, instanta se va pronunta prin hotarare, prin care va respinge cererea in fond si va hotara asupra cheltuielilor. Hotararea este supusa recursului.

Achiesarea

Achiesarea se manifesta sub doua aspecte: achiesarea paratului (acesta recunoaste pretentiile reclamantului fie spontan fie prin intermediul reclamantului) si achiesarea partii care a pierdut procesul (partea care a pierdut procesul renunta la dreptul de a ataca hotararea).

Tranzactia

Tranzactia este un contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce se poate naste prin concesii reciproce, constind in renuntari reciproce la pretentii sau in prestatii noi savarsite ori promise de o parte in schimbul renuntarii de catre cealalta parte la dreptul care este litigios ori indoielnic.

Dispozitiile art. 271 Cod de procedura civila prevad ca partile se pot infatisa oricind in cursul judecatii chiar fara sa fi fost citate pentru a cere sa se dea hotarare care sa consfinteasca invoiala lor.

Invoiala partilor va fi infatisata in scris si va alcatui dispozitivul hotararii. 

Hotararea care consfinteste invoiala partilor este supusa numai recursului.











Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright