Legitimarea - prin casatoria parintilor naturali se mai putea realiza legitimarea

Legitimarea este actul juridic prin efectul caruia copilul natural este asimilat celui legitim.

Legitimarea se realizeaza prin trei forme:

prin oblatiune la curie;

prin casatoria subsecventa;

prin rescript imperial.

Prin oblatiunea la curie, care era, de fapt, o oferta facuta Senatului municipal, in virtutea careia fiul natural era ridicat de catre tatal natural la rangul de decurion (membru al Senatului municipal) si i se atribuia o suprafata de pamant.

Prin aceasta fiul natural realizeaza, in aparenta, un dublu avantaj:

se legitimeaza, dobandind astfel dreptul de mostenire fata de tatal sau;

devine decurion.

In realitate, in epoca postclasica, in conditiile decaderii economiei si crizei de moneda, nu era avantajos sa fii decurion, dimpotriva, decurionii erau obligati sa stranga impozitele statului, iar daca nu reuseau raspundeau cu bunurile lor. Din aceasta cauza, asa cum afirma un text clasic, decurionii fugeau in pustietati.

Daca era vorba de o fiica, tatal care dorea sa o legitimeze, trebuia sa o inzestreze si sa o casatoreasca cu un decurion.

Prin casatoria parintilor naturali se mai putea realiza legitimarea, astfel incat, imediat dupa casatorie, copilul natural devenea automat legitim. Aceasta modalitate a legitimarii a fost introdusa de catre imparatul Constantin.

Daca nu era posibila casatoria subsecventa din diferite motive (spre exmplu, mama ducea o viata imorala), legitimarea se putea face prin rescript imperial.