Protectia marcilor in dreptul roman
Adoptarea primei legi de protectie a
marcilor a fost in stransa legatura cu angajamentele
internationale la care Romania era parte in 1879. Astfel Romania s-a
obligat sa adopte o legislatie prin care sa protejeze marcile agentilor
economici de nationalitate austro-ungara care desfasurau
activitati lucrative pe teritoriul tarii. In cuprinsul
legii era prevazut, ca regula generala, caracterul facultativ al
marcii, regula care cuprindea anumite exceptii referitoare la
produsele farmaceutice care interesau igiena si salubritatea publica,
in asemenea situatii marca fiind obligatorie.
Legea recunostea in
favoarea titularului un drept de proprietate exclusiva pe timp de 15 ani
cu posibilitatea reiinoirii depozitului. In vederea dobandirii protectiei
marca trebuia depusa la grefa Tribunalului de Comert. Prevederile
erau direct aplicabile oricarei persoane fizice sau juridice romane sau
straine sub conditia indeplinirii formalitatilor.
Este de observat ca
legea cuprindea atat sanctiuni penale cat si sanctiuni
civile pentru fapte implicand reproducerea unei marci fara
acordul titularului, sau vanzarea produselor contrafacute sau falsificate,
nemarcarea produselor atunci cand marca este obligatorie.
Legea din 1879 a fost abrogata prin Legea asupra marcilor de
fabrica, de comert si de servicii 28/1967. Aceasta
noua reglementare a extins sfera marcilor si la semnele sonore
(in legea anterioara singurele
semne admise erau cele grafice). De asemenea se consacra regula dobandirii
dreptului la marca prin prioritatea de inregistrare.
Legea 84/1998 abroga legea
28/1967 si reglementeaza pentru prima data in dreptul roman
si indicatiile geografice. In lumina acestei legi dreptul la
marca este dobandit prin inregistrarea ales de solicitant, inregistrare
care confera titularului un drept exclusiv asupra acesteia. Inregistrarea
semnului este precedata de alegerea acestuia de catre solicitant,
aceasta reprezentand prima faza a dobandirii dreptului. Solicitatntul
dobandeste prin inregistrare un dept exclusiv de folosinta
limitat la utilizare doar pentru produsul sau serviciul pentru care este
inregistrat.
