Sanctiunea contractelor nenumite

In dreptul lui Justinian contractele nenumite au fost sanctionate prin trei actiuni:

1. Actio praescriptis verbis (actiunea cu cuvinte scrise in frunte, la inceput)

Este actiunea pe care o intenteaza partea care a executat obligatia pentru a o sili pe cealalta parte sa execute contractul sau, in lipsa de executare, sa plateasca o suma de bani echivalenta interesului reclamantului de a fi obtinut aceasta executare.

Se numeste astfel deoarece formula actiunii cuprinde, la inceput,  o expunere in fapt. Aceasta actiune se mai numeste si actio civilis in factum, pentru ca rezulta din contopirea celor doua actiuni anterioare: actio in factum si actio civilis incerti.

2. Condictio ob rem dati (cererea lucrului dat pentru un lucru)

Aceasta actiune era data partii care a executat promisiunea sa pentru a cere indarat ceea ce a dat.

3. Condictio propter poenitatem (cerere din cauza regretului)

Aceasta actiune se aplica numai in doua ipoteze:

in ipoteza transmiterii catre o persoana a unei sume de bani pentru ca aceasta sa efectueze o calatorie. Pana la investirea banilor in vederea efectuarii acelei calatorii, partea care daduse banii putea cere restituirea lor, intentand in acest scop actiunea mentionata.

in ipoteza transmiterii proprietatii asupra unui sclav, pentru a fi dezrobit, se putea cere restituirea lui inainte de actul dezrobirii.