Atacuri cibernetice - Publicitatea si propaganda
Internetul a extins in mod semnificativ posibilitatea teroristilor de
a-si face publicitate. Pana la aparitia Internetului,
sansele teroristilor de a face publicitate cauzelor si
activitatilor proprii depindeau de atragerea atentiei
televiziunii, radioului sau presei scrise. Aceste mijloace media traditionale
au "praguri de selectie" (procese multi-etapizate de selectie
editoriala) care le sunt adesea inaccesibile teroristilor. Desigur,
aceste criterii nu sunt aplicabile siteurilor proprii ale teroristilor.
Internetul ofera astfel gruparilor teroriste un nivel fara
precedent de control direct al continutului mesajelor. El extinde in mod
considerabil capacitatea lor de a defini modul in care diferitele categorii de
public-tinta ii percep si de a manipula nu doar imaginea
proprie, ci si pe cea a inamicilor. Desi in cazul multor grupuri
publicul-tinta este redus, prezenta lor pe Internet este de
asteptat. Indiferent de numarul de accesari, existenta unui
site web bine proiectat si intretinut cu grija confera unui
grup o aura de legitimitate.
Asa cum s-a spus anterior, multe site-uri teroriste nu-si fac
publice activitatile violente. In schimb, indiferent de agenda,
motivatii si pozitie geografica, majoritatea lor pune
accentul pe doua lucruri: restrictiile intampinate in ce
priveste libertatea de exprimare si situatia grea a camarazilor
aflati in detentie din motive politice. Aceste subiecte au o
rezonanta deosebita in randul suporterilor proprii si sunt,
de asemenea, calculate astfel incat sa atraga si simpatia acelei
categorii de public occidental care pretuieste libertatea de expresie
si dezaproba masurile de reducere la tacere a
opozantilor politici.
Publicul ostil poate fi, la randul lui, tinta acestor plangeri ale
teroristilor, prin tentativa de a genera un sentiment de jena si
rusine in randurile sale. Protestele teroristilor impotriva
incercarilor de a-i reduce la tacere gasesc un mediu
exceptional de propice pe Internet, care pentru foarte multi
utilizatori reprezinta un simbol al comunicarii libere, nestingherite
si necenzurate.
Site-urile teroriste se folosesc de trei constructii retorice, toate
utilizate pentru a justifica recurgerea la violenta: teroristii
nu au alta optiune decat sa faca uz de mijloace violente,
Organizatia terorista este prezentata drept o victima
constanta a persecutiilor si legitimarea folosirii
violentei o reprezinta demonizarea si lipsirea de legitimitate a
inamicului.
|
Prima o reprezinta
afirmatia ca teroristii nu au alta optiune decat
sa faca uz de mijloace violente. Violenta este prezentata
ca o necesitate impusa celor slabi, ca singur mijloc prin care pot
riposta unui inamic opresiv. In timp ce siteurile evita sa
mentioneze modul in care teroristii ii victimizeaza pe
altii, actiunile antiteroriste in forta ale guvernelor
si autoritatilor sunt intens evidentiate si descrise
prin termeni ca "macel", "crima" si "genocid".
Organizatia
terorista este prezentata drept o victima constanta a
persecutiilor, liderii sai sunt tinte ale tentativelor de
asasinat, suporterii sunt masacrati, libertatea de exprimare ii este
ingradita, iar aderentii ii sunt arestati. Aceasta
tactica, de portretizare a gruparii teroriste drept o entitate
mica si fragila, haituita de un stat sau un regim
puternic, ii transforma pe teroristi in asupriti/victime.
O a doua constructie
retorica legata de legitimarea folosirii violentei o
reprezinta demonizarea si lipsirea de legitimitate a inamicului.
Membrii miscarii sau organizatiei sunt prezentati drept
luptatori pentru libertate, obligati impotriva vointei lor
sa foloseasca violenta, deoarece un inamic nemilos le
calca in picioare drepturile si demnitatea poporului sau a grupului
din care provin. Dusmanul miscarii sau organizatiei
noastre este adevaratul terorist, insista multe site-uri:
"Violenta noastra este infima in comparatie cu agresiunea
acestuia" este un argument frecvent intalnit. Discursul terorist
incearca sa deplaseze responsabilitatea actelor violente de la
extremisti la adversarii lor, care sunt acuzati de afisarea
brutalitatii, a inumanitatii si
imoralitatii.
Cea de-a treia metoda
retorica este utilizarea intensa a unui limbaj al nonviolentei,
in incercarea de a combate imaginea violenta a teroristilor. Cu
toate ca este vorba de organizatii violente, multe din site-urile
lor pretind ca ele cauta solutii pasnice si ca
obiectivul lor principal este o rezolvare diplomatica a conflictului,
obtinuta prin intermediul negocierilor si al presiunilor
internationale asupra guvernelor opresive.
|
