Tehnologia Web si sistemele SGBD

Tehnologia Web si sistemele SGBD

Internet o colectie mondiala de retele de calculatoare.

Intranet = un sit Web sau un grup de sit-uri care apartin unei organizatii, accesibil numai pentru membrii acesteia.

Extranet = o retea intranet care este partial accesibila utilizatorilor externi autorizati.

Retea Web (World Wide Web) = un sistem bazat pe hipermedii care pune la dispozitie un mijloc simplu, de tip „indicare-clic“ de rasfoire a informatiilor pe Internet, folosind hiperlegaturile.

HTTP = protocolul utilizat pentru a transfera pagini Web prin intermediul Internetului.

HTML = limbajul de formatare a documentelor utilizat in proiectarea majoritatii paginilor Web.

Adresa URL = sir de caractere alfanumerice care reprezinta adresa unei resurse pe Internet si modul in care trebuie accesata resursa.

Interfata de poarta comuna (CGI) = defineste modul in care scripturile comunica cu server-ul Web. Este tehnica de baza de integrare a bazelor de date in reteaua Web.

In mediul Web functioneaza modelul three tier format din:

un strat de interfata cu utilizatorul (client),

un strat de logica a afacerii si prelucrare a datelor (server de aplicatii),

un sistem SGBD (server de baze de date) distribuit pe calculatoare diferite.

Avantajele retelei Web ca platforma de baze de date:

avantagele SGBD;

simplitate;

independenta de platforma;

interfata grafica cu utilizatorul;

standardizare (HTML standard de facto).

Arhitectura de calcul in retea a sistemului Oracle (NCA Network Computing Architecture) se axeaza in principal pe furnizarea extensibilitatii pentru mediile distribuite. Arhitectura este construita pe baza tehnologiei CORBA pentru manipularea obiectelor. Este o structura three tier care se bazeaza pe utilizarea de:

cartuse de software care permit utilizatorilor sa adauge functionalitati individuale in aplicatii (cartusele pot fi construite in Java, C/C++, Visual Basic, SQL si pot fi conectate la oricare din cele 3 straturi

protocoale deschise si interfete standardizate care permit comunicarea intre cartuse (distribuite intr-o retea) prin intermediul unui program magistrala (ICX);

clienti extensibili, server-e de aplicatie, server-e de baze de date;

dezvoltarea si administrarea integrata a cartuselor.

Un cartus utilizeaza un limbaj de definire a interfetelor (IDL) pentru a putea fi identificat de alte obiecte intr-un sistem distribuit. De exemplu, PL/SQL este un astfel de cartus.

Arhitectura multitier a sistemului Oracle9i

Arhitectura cu mai multe niveluri (multitier) contine urmatoarele elemente:

unul sau mai multi client-i care initiaza operatii;

unul sau mai multe server-e de aplicatii care executa parti ale operatiilor;

un server de baze de date care stocheaza datele folosite de operatii.

Client-ul, care poate fi un browser Web sau un proces user, initiaza o cerere pentru a executa o operatie referitoare la informatiile stocate in baza de date. Conectarea la server‑ul bazei de date se face printr-unul sau mai multe server-e de aplicatii.

Server-ul de aplicatii constituie interfata dintre client-i si server-ul bazei de date, asigurand accesul la informatii. De asemenea, el include un nivel aditional pentru securitate. Server-ul de aplicatii isi asuma identitatea client-ului, atunci cand executa, pe server-ul de baze de date, operatiile solicitate de acesta.

Arhitectura multitier permite folosirea unui server de aplicatii pentru acreditarea client-ului, conectarea la server-ul de baze de date si executia operatiilor initiate de client. Privilegiile server-ului de aplicatii sunt limitate pentru a preveni executia operatiilor nedorite sau inutile in timpul unei operatii client.

Server-ul de baze de date pune la dispozitia server-ului de aplicatii informatiile necesare pentru solutionarea operatiilor lansate de catre client. De asemenea, acesta face distinctia intre operatiile pe care server‑ul de aplicatii le cere in favoarea client-ului si cele pe care le solicita in nume propriu.

Fig. 1.4. Arhitectura three-tier a sistemului Oracle9i