Accidentele la lucrarile hidrotehnice. Masuri de protectie.

Accidentele la lucrarile hidrotehnice. Masuri de protectie.

Posibilitatea distrugerii unor baraje sau a unor lucrari hidrotehnice au impus luarea unor masuri de realizare a sigurantei in exploatare inca din etapa de proiectare executie prin:

- introducerea in proiectele de executie si a calculelor privind zonele de inundabilitate din aval de baraje, evaluarea conditiilor de curgere si a debitelor evacuate in zonele de inundatie;

- asigurarea barajelor cu sisteme de semnalizare a anomaliilor in realizarea constructiilor, echiparea cu aparate de masura si control adecvate tipului de constructii;

- realizarea unui sistem corespunzator de avertizare - alarmare cu rolul de a anticipa fenomenele care pot conduce la distrugerea barajului si de a asigura aplicarea masurilor de protectie in aval de baraj, in timp util;

- stabilirea masurilor de protectie si a modului de utilizare a acestora;

- organizarea formatiilor si asigurarea materialelor necesare ducerii actiunilor de interventie pentru localizarea si inlaturarea urmarilor unei asemenea catastrofe;

- instruirea tineretului, populatiei din localitatile din aval de baraje asupra modului de realizare a masurilor de protectie si de respectare a regulilor de comportare stabilite de organele de specialitate pentru asemenea situatii.

La producerea unui astfel de accident se desfasoara urmatoarele activitati si actiuni :

- se declanseaza semnalul de alarma pentru calamitate naturala (3 semnale intermitente in timp de 2 minute) si se instiinteaza telefonic sau radio conform planului de dezastre, toate localitatile din zona inundabila.

Analiza: Olimpiada - discipline tehnologice - faza nationala Analiza: Proiect de lectie educatie plastica - pestisorul de aur

1. Abtinerea si recuzarea arbitrilor.

Pentru a preveni cauzele care ar putea duce la alterarea independentei si impartialitatii arbitrului, in Cartea a IV-a a Codului de procedura civila au fost inscrise dispozitii privitoare la abtinerea si recuzarea arbitrilor.

1.1 Abtinerea. in arbitraj abtinerea are o sfera mult mai larga decat la instantele judecatoresti unde cauzele de abtinere coincid cu cele de recuzare. Astfel, judecatorul se poate abtine cand stie ca in privinta sa exista un motiv de recuzare (art. 25 C.pr.civ.), iar nu si pentru alte motive.

Abtinerea poate fi considerata drept o autorecuzare[7], dar acest fapt nu impiedica participarea arbitrului care s-a autorecuzat la solutionarea litigiului, daca partile fac o declaratie scrisa in sensul ca inteleg sa nu ceara recuzarea.

Arbitrul, spre deosebire de judecator, are si trebuie sa aiba posibilitati mai largi in sensul ca se poate abtine nu numai cand in privinta sa exista cauze de recuzare, dar si pentru orice alte cauze care ar pune la indoiala independenta si impartialitatea sa. Astfel, un arbitru se poate abtine si atunci cand a devenit asociat intr-un cabinet de avocati la care a apelat una dintre parti, sau, cand fiind actionarul unei societati comerciale este desemnat arbitrul acelei societati parte in proces.

Explicatia largirii motivelor de abtinere consta in faptul ca arbitrul poate face parte din mediul de afaceri sau poate fi avocat, consilier juridic - fapt ce-l integreaza intr-o retea sociala diversa si cu interese care se pot interfera, de natura sa afecteze independenta si impartialitatea arbitrului mai mult decat in cazu! judecatorului.

Motivele care pot determina un arbitru sa se abtina de la judecarea cauzei se bazeaza pe o paleta mult mai variata de considerente decat cele in baza carora se poate cere recuzarea sau revocarea arbitrului.[8]

In ceea ce-l priveste pe judecator, recuzarea si abtinerea se bazeaza pe cauze predominant obiective, precis determinate de lege; in arbitraj recuzarea si abtinerea se bazeaza predominant pe elementul subiectiv, al increderii partilor sau al aprecierii arbitrilor.

O deosebire pregnanta existenta intre cele doua forme de jurisdictie consta in faptul ca arbitrul are latitudinea sa accepte sau sa nu accepte insarcinarea, fara a fi obligat sa-si motiveze optiunea. Judecatorul nu are aceasta posibilitate, limitele acceptarii sale fiind stabilite de lege.  

Abtinerea nu trebuie sa fie insa abuziva, adica sa nu insemne renuntarea in mod nejustificat la insarcinarea de arbitru. in aceasta situatie s-ar putea pune o problema foarte interesanta si anume denegarea de dreptate, prevazuta in art. 3 Cod civil[9].

Intre institutia recuzarii si cea a abtinerii exista o relatie de corespondenta. Astfel, persoana care stie ca in privinta sa exista o cauza de recuzare este obligata sa instiinteze partile si pe ceilalti arbitri mai inainte de a fi acceptat insarcinarea de arbitru, iar daca asemenea cauze survin dupa acceptare, de indata ce le-a cunoscut. Dar, asa cum am mai aratat, in situatia in care partile instiintate potrivit dispozitiilor sus amintite comunica in scris ca nu inteleg sa ceara recuzarea, persoana in cauza poate accepta insarcinarea de arbitru sau poate sa se abtina, fara ca abtinerea sa insemne recunoasterea cauzei de recuzare, (art. 351¹ alin. 3, 4 C.pr.civ..).

Pentru eliminarea oricaror dubii cu privire la o eventuala atitudine de partinire a arbitrului, pentru o judecata neumbrita de suspiciuni, insusi arbitrul a carui recuzare se cere, este dator - fie ca motivele de recuzare se dovedesc a fi indreptatite sau nu - cel putin din considerente care tin de menajarea susceptibilitatii partilor in litigiu, sa se abtina de la judecata, facand partilor cunoscut acest lucru.."

1.2 Recuzarea. Recuzarea este dreptul pe care il au partile din proces de a cere, in cazurile determinate de lege, ca arbitrul sa se retraga din compunerea tribunalului arbitral.

Potrivit art. 351¹ C.pr.civ. arbitrul poate fi recuzat pentru cauze pun la indoiala independenta si impartialitatea sa, aceste cauze fiind, in principal, cele prevazute de art. 27 C.pr.civ. pentru care se poate recuza judecatorul si anume:  

cand el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au vreun interes in judecarea pricinii sau cand este sot. ruda sau afin, pana la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din parti;

-cand el este sot, ruda sau afin in linie directa sau in linie colaterala, pana la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei parti sau daca este casatorit cu fratele ori cu sora sotului uneia din aceste persoane;

cand sotul in viata si nedespartit este ruda sau afin a uneia din parti pana la al patrulea grad inclusiv, sau daca, fiind incetat din viata ori despartit, au ramas copii;

daca el, sotul sau rudele lor pana la ai patrulea grad inclusiv au o pricina asemanatoare cu aceea care se judeca sau daca au o judecata la instanta unde una din parti este judecator;

daca intre aceleasi persoane si una din parti a fost o judecata penala in timp de cinci ani inaintea recuzarii

-daca este tutore sau curator al uneia dintre parti;

daca si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca;

- daca a primit de la una dintre parti daruri sau fagaduieli de daruri ori altfel de indatoriri;

daca este in vrajmasie intre el, sotul sau una din rudele sale pana la al patrulea grad inclusiv si una din parti, sotii sau rudele acestora pana la al treilea grad inclusiv.

In arbitraj exista insa si anumite particularitati deoarece, daca pentru judecatori cauzele de recuzare sunt legale, expres si limitativ prevazute,in materia recuzarii arbitrilor exista st cauze conventionale, partile avand libertatea ca, prin conventia arbitrala, sa indice o serie de conditii ce urmeaza a fi indeplinite cat priveste numirea arbitrilor, nerespectarea acestora indreptatind partea interesata sa ceara recuzarea. Este o solutie care rezulta din art. 351¹' alin. 2 C.pr.civ., care prevede ca poate constitui o cauza de recuzare si neindeplinirea conditiilor de calificare sau a altor conditii privitoare la arbitri, prevazute in conventia arbitrala. De subliniat este faptul ca, indiferent de caracterul conventional sau legal al motivelor de recuzare,cererea de recuzare in bloc, a tuturor membrilor tribunalului arbitrai este inadmisibila, in cauza devenind incidente dispozitiile art. 29 alin. 1 C.pr.civ., potrivit carora, 'propunerea de recuzare se face pentru fiecare judecator in parte', chiar daca priveste pe toti cei trei membri ai tribunalului.

Dispozitiile art. 351  in integralitatea lor, reglementeaza atat cauzele de recuzare judiciara cat si cauzele de recuzare conventionala.

Astfel fiind, prima dispozitie a art. 351¹ C.pr.civ. potrivit careia' arbitrul poate fi recuzat pentru cauze care pun la indoiala independenta si impartialitatea sa ' nu poate fi privita intr-un mod nedefinit, ci ea trebuie circumstantiata atat cauzelor de recuzare prevazute de art. 27 C.pr.civ., cat si motivelor de recuzare conventionala specificate de parti, prin conventia arbitrala. In caz contrar, recuzarea arbitrilor ar deveni o practica de obstructionare la care ar apela partea interesata, ceea ce ar prejudicia extrem de mult atat procedura arbitrala, sub aspectul celeritatii, cat si arbitrajul - ca institutie - sub aspectul eficacitatii si al credibilitatii.

Textul art. 351¹ C.pr.civ. se apropie de solutia Regulamentului CCI - Paris,
care in art. 11.1 dispune: 'La demande de recusation fondee sur une allegation
de defaut d'independence ou sur tout autre motif est introduite'; aceasta este o solutie concordanta cu esenta arbitrajului - jurisdictie voluntara atribuita persoanelor care se bucura de increderea partilor.

O parte poate numi un arbitru in pofida existentei unei cauze de recuzare cunoscuta de ea; este suficient ca partea sa aiba incredere in acel arbitru.

Ce se intampla insa in cazul in care partea nu cunostea ca exista o cauza de recuzare si afla de ea numai ulterior, dupa numire?

Aparent, din economia dispozitiilor art. 351' alin. 2 C.pr.civ. s-ar deduce ca recuzarea nu mai poate fi invocata, ca textul citat implica cunoasterea cauzei de recuzare in momentul numirii.

Daca, dupa numire, partea afla de existenta cauzei de recuzare, acesteia nu i se inchide dreptul de a invoca recuzarea, in afara de cazul in care partea adversa face dovada ca acea cauza era cunoscuta de partea care a numit arbitrul, la acel moment.

Dar, asa cum am mai aratat, chiar daca partile nu cer recuzarea, persoana numita arbitru are dreptul, potrivit art. 351¹ ajin. ultim, sa se abtina de la judecata cauzei, fara ca abtinerea sa insemne recunoasterea cauzei de recuzare.

Ratiunea textului consta in aceea ca arbitrul trebuie sa fie mai presus de orice banuiala cat priveste independenta si impartialitatea sa. Chiar in prezenta unei cereri de recuzare neintemeiata, unii arbitri se abtin,[10]

Tot in sensul prevenirii abuzului de drept exercitat de partea de rea credinta,
legiuitorul a prevazut in art. 351¹ alin. 2 C.pr.civ. ca o parte nu recuza arbitrul
numit de ea decat pentru cauze survenite dupa numire. Aceasta dispozitie este
reiterata de art. 26 alin. 2 din RPA-CAB care prevede ca o parte nu poate recuza
arbitrul care l-a numit decat pentru cauze survenite sau despre care a luat
cunostinta dupa numire.

In ceea ce priveste procedura recuzarii, observam ca aceasta prezinta, in arbitraj, o serie de particularitati. Astfel, dispozitiile art. 351² prevad ca 'recuzarea trebuie ceruta, sub sanctiunea decaderii, in termen de 10 zile de la data cand partea a luat cunostinta de numirea arbitrului sau, dupa caz, de ta survenirea cauzei de recuzare.'

Cererea de recuzare, in arbitrajul ad hoc, se solutioneaza de instanta judecatoreasca care, in lipsa conventiei arbitrale, ar fi fost competenta sa solutioneze litigiul in fond in prima instanta in situatia in care o atare cerere este formulata in fata tribunalului arbitral.

Art. 342 alin. 2 din Cartea a IV-a contine dispozitii derogatorii aplicabile in cazul in care partile incheie conventia arbitrala in cursul judecatii, caz in care instanta judecatoreasca competenta sa solutioneze cererea de recuzare este instanta judecatoreasca in fata careia a fost incheiata conventia arbitrala.

Judecarea cererii de recuzare, astfel cum ea este reglementata de dispozitiile art. 351² alin. 2 C.pr.civ. se face cu citarea partilor si a arbitrului recuzat, in termen de zece zile de la sesizare, instanta pronuntand solutia printr-o incheiere definitiva si irevocabila, care nu este susceptibila de a fi supusa vreunei cai de atac.

In arbitrajul institutionalizat, procedura solutionarii cererii de recuzare se realizeaza de catre tribunalul arbitrai, fara participarea arbitrului recuzat, acesta fiind inlocuit de Presedintele Curtii de Arbitraj sau de un arbitru desemnat de el (art. 28 alin. 2 din Regulile de procedura ale CAB); in situatia in care tribunalul arbitrai este constituit dintr-un arbitru unic, cererea de recuzare se solutioneaza de presedintele Curtii de Arbitraj, sau de un arbitru desemnat de el (art. 28 alin. 3 din Regulile de procedura ale CAB).[11]

Potrivit art. 28.4 RPA-CAB, in conditiile admiterii cererii de recuzare, arbitrul, supraarbitrul, arbitrul unic recuzat urmeaza a fi numit potrivit acelorasi reguli de procedura.

1.       Revocarea arbitrului.

Efect al caracterului contractual al conventiei arbitrale, revocarea arbitrului este prezenta, ca notiune, in doua din textele Cartii a IV-a: in art. 347 alin. 1, potrivit caruia 'arbitrii sunt numiti, revocati sau inlocuiti conform conventiei arbitrale' si art. 352 care reglementeaza si inlocuirea arbitrilor in caz de revocare, facand trimitere la dispozitiile prevazute pentru numirea acestuia.

Revocarea arbitrilor este sanctiunea care intervine in cazu! in care arbitrul nu-si indeplineste indatoririle ce-i revin potrivit misiunii incredintate de parti. Cazurile de revocare se regasesc, indirect, in dispozitiile art. 353 lit. b) care reglementeaza raspunderea arbitrilor prevazand ca acestia sunt raspunzatori de daune, in conditiile legii si daca, fara motiv justificat, nu participa la judecarea litigiului.

Totodata, revocarea poate interveni in urma incheierii unei tranzactii de catre partile in litigiu, a renuntarii partilor la solutionarea prin arbitraj a litigiului - sau in cursul ei - de exemplu, pierderea increderii partilor in arbitri.

Revocarea se deosebeste de recuzare, atat din perspectiva sursei de la ca

- La receptionarea semnalului de alarma, populatia se evacueaza in afara zonei inundabile, in timpul cel mai scurt.

- Cu fortele si mijloacele specifice si detasamente de populatie, comitetul pentru situatii de urgenta actioneaza pentru salvarea populatiei, animalelor si bunurilor materiale.

- Se iau masuri pentru cazarea sinistratior si asigurarea cu apa si alimentele necesare.

- Se acorda primul ajutor victimelor si asistenta sanitara pentru populatie in vederea unor epidemii.

Cetatenii (copiii) trebuie sa retina urmatoarele reguli de comportare :

- cunoscand timpul la dispozitie, se actioneaza cu calm in toate situatiile;

- la parasirea locuintei se intrerupe alimentarea cu gaze, curent electric si apa;

- evacuarea oamenilor si animalelor sa se realizeze in locuri stabilite prin planul la dezastre si cunoscute in detaliu;

- evacuarea sa se realizeze cu minimum de timp stabilit, numai cu obiecte de valoare si cele strict necesare;

- in caz de surprindere, sa se urce pe cladirile rezistente;

- in toate situatiile critice, sa astepte interventia formatiunilor specializate la dezastre;

- sa nu consume apa din zona inundata, (nici din fantani), decat dupa dezinfectarea acestora de catre formatiunile sanitare.