Functiile familiei

Multiple definitii date acum familiei au incercat sa evidentieze o serie de aspecte atat de ordin structural cat si functional. Familia, vazuta ca celula a societatii imbraca o serie de valori in functie de schimbarea sociala la un moment dat. insa o serie de functii pe care familia le indeplineste sunt pastrate de-a lungul generatiilor.

Printre acestea enumeram: functia biologic-sexuala, functia de reproducere, functia economica, functia psiho-afectiva si functia educationala.[1]

Functia biologic-sexuala (numita de Georgeta Dumitrescu in lucrarea "Protectia sociala a familiei in Romania", Editura Academia Nationala de informatii, Bucuresti, 2002, functia biologica sau de reproducere) face referire la satisfacerea trebuintelor sexuale, dar nu constituie un scop in sine, ci trebuie sa capete valori si sensuri noi in raport cu cerintele de ordin social.

Functia de reproducere (conform clasificarii facute de Iolanda Mitrofan in lucrarea "Dragostea si casatoria") "trebuie sa fie insati ratiunea de a fi, de a exista si functiona a casatoriei". Neindeplinirea acestei sarcini, in cazul in care nu sunt impedimente de natura biologica, constituie manifestarea unei atitudini egocentrice si egoiste, membrii cuplului ascunzandu-se dupa "paravanul" grijii pentru propria persoana.

Functia economica - K. Marx si F. Engels in lucrarea Opere din 1965 au aratat ca "odata cu trecerea mijloacelor de productie in proprietatea obsteasca familia inceteaza de a mai fi unitate economica a societatii".

Functia psiho-afectiva aduce in atentie faptul ca un climat familial pozitiv asigura membrilor sai posibilitatea recrearii si reconfortarii. Prin intermediul acestui climat, individul isi satisface trebuintele sale de siguranta si apartenenta.

Functia educativa continua sa isi pastreze rolul sau important in cadrul societatii, avand in vedere faptul ca familia este chemata in primul rand sa contribuie la realizarea obiectivului educational. Functia educativa sufera insa modificari in traversarea perioadei de tranzitie in care se afla tara noastra, "astfel incat s-a deplasat tot mai mult in afara familiei".[2] Absenta tot mai mare a parintilor, a mamei in special, din mijlocul familiei are multiple consecinte negative asupra evolutiei si comportamentului copiilor si necesita marirea rolului altor institutii in educarea copiilor, sporind eforturile financiare ale societatii. Cumularea tuturor acestor aspecte ale perioadei de tranzitie duce la aparitia procesului de "criza" la nivelul familiei.

Alaturi de functiile trecute in revista consider necesar amintirea principiilor care stau la baza definirii notiunilor de "casatorie", "familie", si, odata cu nerespectarea lor aparitia crizei, rupturii si in final a divortului. Amintim asadar:

Principul ocrotirii casatoriei si familiei - prin care se apreciaza ca statul ocroteste casatoria si familia.

Principiul ocrotirii intereselor mamei si copilului, prevazut in art.1, alin.2, Codul familiei. In Codul familiei exista o serie de dispozitii privind: statutul filiatiei, obligatia de intretinere, infierea, exercitarea controlului afectiv si continuu de catre mama.

Principiul casatoriei liber consimtite intre soti (art.1, alin.3 din Codul familiei). In timp ce in societatea burgheza imaginea partenerului pentru casatorie este strans legata de forta sa economica, tradusa in cantitatea de valori materiale pe care le poseda, in societatea din ultimul deceniu aceasta imagine este legata in special de structura valorica intrinseca a personalitatii. Optiunea tinerilor se face, deci, liber, intr-un cadru profund democratic.

Principiul egalitatii drepturilor intre barbat si femeie (art.1, alin.4 din Codul familiei).

Principiul exercitarii drepturilor si al indeplinirii indatoririlor parintesti in interesul copiilor. Exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti se face sub controlul si indrumarea afectiva a autoritatii tutelare, numai in interesul copiilor, indiferent daca acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei sau infiati.

Principiul potrivit caruia membrii familiei sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material. (art.2, Codul familiei).

Principiul monogamiei (art.6 Codul familiei). Cuplul conjugal se bazeaza pe relatii de dragoste si intelegere reciproca intre parteneri. In consecinta, daca s-ar incalca un asemenea principiu, s-ar eluda automat cele mai trainice si profund legaturi ce asigura stabilitate si functionalitate cuplului conjugal, respectiv familiei.

Referat: Fisa de evaluare clasa 1 Proiect: Descoperind Literatura Creativa - cum sa cream povestiri

Functia afectiva si de securitate creste insa tot mai mult si, de aici, decurge interesul crescand al familiei de a avea acea dimensiune care sa-si permita, un nivel de trai civilizat, in crestere de la o perioada la alta.

Daca in familia traditionala si, in special din mediul rural, copiii erau considerati forta de munca, sporirea numarului lor crescand puterea economica a familiei, in familia nucleara moderna, copiii devin o sarcina suplimentara prin costul intretinerii si educatiei lor.

Familia poate face mai mult, alaturi de scoala, de institutiile de cultura si de mass-media, pentru "umanizarea membrilor ei"[3], educandu-le toleranta, intelegerea reciproca, grija pentru cei aflati in suferinta, dragostea de oameni. Din acest punct de vedere, educatia in cadrul familiei capata un rol esential.

Educatia incepe cu primii ani de viata, si apoi se modifica cu scurgerea timpului, pentru fiecare etapa in parte se urmaresc diferite scopuri. In preajma scolii sunt transmise primele norme si incepe instruirea.

Pentru diferitele varste scolare, cei mai multi parinti, "combina modelul rural cu dorinta de protectie si cu principiul pedagogic al educarii pentru si prin munca, solicitand copilului sa participe la intretinerea ordinii domestice, sa le acorde ingrijiri fratilor mai mici, sa-i ajute pe parinti.[4]

Aflata la cumpana de tranzitie spre modernitate, familia trebuie sa-si mareasca eforturile de exercitare a functiei educative. Din acest punct de vedere credem ca o mare grija ar trebui sa se manifeste fata de solutionarea lecturii copiilor si a restructurarii programului de vizionare T.V., ca si pentru pregatirea lor pentru comunicarea interumana. Aceste demersuri i-ar feri pe acestia de pericolul "poluarii spirituale" si i-ar tine mai departe de pericolele care au invadat societatea: violenta, consum de droguri, prostitutia, etc. Tot de cultura generala tine si pregatirea tinerilor pentru o viata rationala, lipsita de excese - familia se doreste a fi o "celula noua".[5]

Nu in ultimul rand - educarea la copii a capacitatii de intelegere a frumosului din natura, societate, ar trebui sa constituie una din preocuparile importante ale familiei contemporane.

Ambii parinti sunt implicati in mod egal, desi dupa modalitati diferite in procesul educativ familial. Ei sunt si unul si celalalt indispensabili, orice neintelegere dintre parinti, ale caror roluri sunt strans complementare, pune in pericol sentimentul de siguranta al copilului si deci armonia dezvoltarii personalitatii sale.

Numeroase trasaturi ale personalitatii se constituie dupa situatiile traite de copii in sanul familiei. "Atitudinea parintilor determina pe copii sa se diferentieze unii de altii. Cu alte cuvinte, atitudinile parintesti au consecinte si totul ne indeamna sa credem ca aceste consecinte sunt durabile".[6] De aici si atitudinea cat mai responsabila a parintilor in exercitarea functiei educative si de socializare in interiorul familiei.

Pentru reliefarea cat mai atenta a functionalitatii familiei recurgem asupra axei traditionalitate-modernitate si, mai ales asupra a ceea ce a modificat societatea contemporana din sistemul traditional. Pentru o mai clara intelegere a schimbarilor efectuate in structura si functiile familiei romanesti, vom pleca de la concluzia la care au ajuns sociologii in domeniu. (I. Mihailescu, M. Voinea, etc.): "familia si-a pierdut mult din caracterul ei de institutie sociala, cuplul familial fiind interesat mai mult de satisfacerea propriilor interese si mai putin de realizarea functiilor pe care societatea le atribuie institutiei familiale.[7]

Putem argumenta aceasta afirmatie prin prezentarea schimbarilor ce au antrenat fiecare functie in parte.

Functia economica - prin trecerea de la familia extinsa la cea nucleara s-au redimensionat componentele functiei economice, atat in ceea ce priveste producerea de bunuri, cat si administrarea bugetului de venituri si cheltuieli. Astfel, familia nu mai este o unitate productiva autosuficienta, membrii ei fiind dependenti de veniturile castigate in afara gospodariei.

Apoi, s-a modificat si componenta privind pregatirea profesionala a descendentilor. Transmiterea ocupantilor de la parinti la copii se intalneste din ce in ce mai rar si aceasta deplasarii locului de munca al individului din interiorul familie spre exterior, in intreprinderi si servicii sociale.

Functia de socializare

Aceasta functie a fost afectata, si ea, de mutatiile lumii contemporane. Sistemul scolar creat a inlocuit, in mare masura, procesul instructiv-educativ al familiei, inlocuire datorata atat unor cauze obiective, cat si subiective. In acest context, putem aminti faptul ca parintii nu mai pot asigura transmiterea de cunostinte copiilor lor, nu le mai pot satisface nevoia de instructie la standardul exigentelor actuale.

Functia de solidaritate familiala

Diminuarea acestei functii se datoreaza, in special, mobilitatii sociale, mobilitate ce face ca locul de munca sa difere de cel rezidential. Acest lucru nu face decat sa influenteze negativ solidaritatea familiala, macinata de separarea fizica si afectiva existenta intre membrii familiei. Pe de alta parte, atat relatia conjugala, cat si cea parentala au inceput sa fie dominate de framantari si contradictii.

Functia sexuala si reproductiva

Si aceasta functie a cunoscut importante schimbari. Pentru a argumenta aceasta afirmatie, putem pleca de la faptul ca se acorda o importanta tot mai mare performantelor sexuale.

In privinta functiei de reproducere, nu putem ignora faptul ca, intr-o perioada relativ scurta de timp, s-a trecut de la familia extinsa (din punct de vedere numeric) la cea restransa, iar numarul de copii a scazut continuu, ajungandu-se la unu- doi in societatea contemporana. Mai mult, se contureaza tot mai clar tendinta cuplurilor de a renunta la copii si de a trece la un nou mod de viata ("familia axata pe adulti").

Dupa cum se observa, toate functiile au fost afectate, intr-o masura mai mare sau mai mica. Aceasta pentru ca perturbarile ce se manifesta intr-o functie isi gasesc rezonanta si in celelalte. Acest val al realimensionarii si revitalizarii functiilor familiei a cuprins si perimetrul tarii noastre, acest proces devenind - in ultima vreme - tot mai accentuat.