Furnizarea bunastarii la nivel local, principalele probleme

Furnizarea bunastarii la nivel local, principalele probleme

Legislatia in domeniul social afecteaza toate aspectele discutate mai sus, referitoare la nevoia de stabilitate si de control asupra propriei existente si acces la servicii sociale. In Romania legislatia in domeniul social, in toate domeniile protectiei sociale, s-a diversificat si diferentiat foarte mult in ultimii ani, ducand la conturarea unui cadru functional pentru articularea politicilor si programelor sociale. Aproape ca nu poate fi identificat un aspect de protectie sociala care sa nu cada sub incidenta unei structuri legislative in domeniul social. Problemele deci nu vizeaza atat existenta legislatiei, ci mai degraba aspectele pragmatice, legate de eficacitatea acestora intr-un mediu institutional dat si in contextul unei capacitati administrative si financiare limitate. Adesea, legile sunt considerate bune in sine, iar aplicarea acestora ca fiind deficitara. In fapt, cele doua aspecte nu pot fi evaluate separat: legile trebuie evaluate in contexte particulare, specifice iar rezultatul politicilor si programelor sociale este consecinta impactului agregat al design-ului legislativ, institutional si organizational.

Politicile in domeniul somajului, centrate pe politici pasive, constituite din beneficii monetare de scurta durata, afecteaza in principal capacitatea individului de angajare. In primul rand datorita rigiditatii si lipsei de eficacitate si eficienta a cursurilor si programelor de re-calificare/ re-orientare profesionala (cu ANOFM, ca actor principal). In al doilea rand datorita lipsei unor retele eficace de intermediere si facilitare a angajarii. La aceste deficiente ce tin de politicile active - aproape inexistente - in domeniul muncii, se adauga inca doua rigiditati structurale: pe de-o parte lipsa unui sistem educational vocational si profesional care sa reflecte, intr-o oarecare masura, nevoile si schimbarile pe piata muncii si, pe de alta parte, lipsa mobilitatii fortei de munca, in primul rand datorita problemelor legate de locuire. Cu siguranta ca atat efectele lipsei unor politici active eficace cat si lipsa mobilitatii fortei de munca au un impact mult mai puternic asupra vietii indivizilor din mediul urban.

In mediul rural se resimt mai degraba lipsa unei reforme agricole.

In afara politicilor in domeniul somajului, majoritatea programelor sociale sunt furnizate, organizate si/sau finantate la nivel local. Primaria reprezinta actorul principal in finantarea si/sau furnizarea serviciilor sociale si principalelor programe sociale. Principalele programe sociale care se deruleaza prin intermediul primariei sau care sunt intermediate de catre aceasta sunt prezentate in Anexa 2. In plus, la nivelul Consiliului Judetean este organizata si protectia copilului aflat in dificultate.

Incepand cu 2000 au fost practic descentralizate principalele programe /politici sociale non-contributorii.

O prima problema legata de procesul de descentralizare, si in special de modul in care acesta s-a realizat, este de-motivarea primariilor in finantarea acestor programe/ servicii. Descentralizarea financiara a programelor /politicilor s-a realizat initial, dupa adoptarea legii Finantelor Publice Locale in 1998, fara a se indica surse suplimentare de venit care sa asigure acest transfer al cheltuielilor. In 1999 are loc un prim soc, foarte puternic de altfel, la nivelul bugetelor locale, grevate brusc de o serie de obligatii si lipsite de sursele de venit pentru acoperirea financiara a acestora. In 2000 se revine, iar transferurile de la bugetul de stat sunt marcate, transformandu-se, in marea lor majoritate in transferuri cu destinatie speciala. Practica initiata inainte de adoptarea Legii Finantelor Publice Locale, de a specifica anual intr-o anexa a Legii Bugetului de Stat pentru anul urmator obligatii suplimentare ale autoritatilor locale, a continuat si dupa adoptarea unui cadru legal de specificare a acestor obligatii/ responsabilitati. Ambele practici au ca si consecinta majora lipsa posibilitatii unei proiectari bugetare bazate pe prioritati stabilite la nivel local.

Tabel 8 Procentul diferitelor tipuri de venituri in constituirea bugetului local - 2003

Nota: In afara acestor venituri, la bugetele locale mai intra subventiile pentru investitii finantate partial din imprumuturi externe si alte surse de venit.

Date: Ministerul Finantelor Publice, 2004

In 2003, doar 27,4% din veniturile bugetelor locale ale comunelor nu reprezentau venituri cu destinatii speciale. Din acestea, in mediul rural, 17,8% sunt destinate cheltuielilor cu autoritatile publice. Gradul de discretionaritate in stabilirea prioritatilor locale este astfel drastic redus. In mediul urban situatia este mai favorabila din acest punct de vedere. Prin urmare, din bugetele locale foarte putin mai ramane disponibil pentru o planificare bazata pe prioritati locale. Astfel incat primariile se vad in situatia de a finanta minimum necesar, fara a putea decide asupra finantarii unuia sau altuia dintre programe, sau asupra finantarii unor servicii suplimentare. Este cazul in special a primariilor cu bugete mici, a comunelor in primul rand. Un exemplu in acest sens este VMG-ul, principalul program de asistenta sociala in Romania. Legislatia referitoare la VMG nu specifica clar care este ponderea suportului acordat de la bugetul de stat pentru sustinerea programului. A fost vehiculat - de catre Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei (MMSSF) si Ministerul Finantelor Publice - un procent de 20%, cu care ar trebui sa contribuie si primariile, din veniturile fara destinatie speciala. In fapt, municipalitatile mici si in special cele din mediul rural, nu au contribuit cu nimic la sustinerea programului, ci au acordat beneficiile in limita sumelor transferate de la bugetul de stat si repartizate prin intermediul Consiliilor Judetene.

Acest sistem de alocare/ repartizare a fondurilor, prea putin transparent si standardizat, a determinat primariile mai sarace sa devina mai selective, stabilind criterii de eligibilitate mai restrictive. In general primariile sarace sunt cele in care incidenta saracilor este mai mare. Un astfel de mecanism de finantare a dus deci la adancirea inechitatilor orizontale si in special celor intre mediul urban si cel rural.

Raportul de evaluare a VMG realizat de catre DFIF, MMSSF si Banca Mondiala (2004), pe baza unei anchete reprezentative la nivelul primariilor din Romania, arata ca numai orasele cu peste 30.000 de locuitori si-au permis sa suplimenteze fondurile repartizate pentru acoperirea VMG si a subventiilor pentru incalzire din venituri proprii. In timp ce strategiile adoptate prioritar de catre primariile micilor orase si din mediul rural au vizat re-definirea nivelului beneficiului (reducerea acestuia) sau amanarea acordarii beneficiului. Peste 50% dintre localitatile cu mai putin de 30 000 de locuitori au amanat platile catre toti beneficiarii de VMG.

In final, dintre toate programele mentionate mai sus, cele care au avut cel mai mult de suferit de pe urma lipsei cronice de fonduri au fost serviciile de asistenta sociala, care in majoritatea municipalitatilor lipsesc cu desavarsire.

O a doua problema legata de descentralizarea programelor sociale este asimetria acestui proces: s-a realizat o descentralizare financiara fara o descentralizare a responsabilitatilor. Situatia cea mai evidenta este cea a serviciilor educationale. Primaria are in responsabilitate finantarea scolilor si gradinitelor, de la cheltuieli de intretinere curente la investitii si materiale didactice. In schimb, sistemul de finantare al scolilor este inca tributar vechiului sistem de redistribuire a unor fonduri central alocate prin intermediul Centrelor de Executie Bugetara, care mai continua inca sa existe in marile orase. Controlul primariei asupra cheltuielilor este in principiu redus, astfel incat multe primarii refuza sa ofere bani preferand sa ofere direct serviciile necesare si materialele cerute de catre scoli. Propunerea de numire a directorilor de scoli de catre consiliile locale a fost o incercare de a obtine un minim de control si libertate decizionala asupra administrarii unui serviciu finantat integral din bugetele locale. Aceeasi problema apare si la asistentii personali ai persoanelor cu handicap: acestia au devenit angajatii primariei, primaria insa nu are nici un instrument de control asupra acestora. Controlul apartine inca integral Secretariatelor Teritoriale pentru Persoane cu Handicap, respectiv actualelor Servicii Judetene Publice de Asistenta Sociala. Aceasta asimetrie in descentralizarea serviciilor duce, din nou, la de-motivarea primariilor in ceea ce priveste finantarea acestora. Sigur, toate aceste programe sunt finantate obligatoriu de catre primarii dar finantarea acestora se reduce la minimum necesar, fara a stimula astfel o crestere a calitatii acestora sau a competitiei pe piata furnizorilor (in cazul serviciilor educationale) sau a fortei de munca (in cazul asistentilor personali).

Aceasta descentralizare mai degraba deficitara a avut repercusiuni in special asupra programelor si serviciilor sociale furnizate de catre orasele mai sarace. Dar mediul rural este principalul perdant in acest sens. Cercetarile empirice arata ca numarul primariilor din mediul rural care finanteaza alte servicii sociale in afara celor educationale este aproape nul.

Analiza relatiilor intre diferite venituri si cheltuieli la nivelul bugetelor locale pentru anul 2003 arata ca: in cazul oraselor si comunelor (exceptie fac municipiile) exista o corelatie foarte puternica intre cheltuielile de asistenta sociala si transferurile sub forma sumelor de echilibrare destinate sustinerii programelor sociale (un coeficient de corelatie de 0,86 in cazul comunelor, respectiv 0,89 in cazul oraselor). In timp ce in cazul municipiilor cheltuielile cu asistenta sociala depasesc veniturile din transferurile cu destinatie speciala pentru asistenta sociala, in comune raportul este invers: veniturile cu destinatie speciala depasesc practic cheltuielile cu asistenta sociala.

In final, efortul financiar al localitatilor in domeniul social depinde de marimea bugetului si de tipul de localitate.

Tabel 9 Ponderea diferitelor categorii de cheltuieli in totalul cheltuielilor bugetelor locale, 2003

Date: Ministerul Finantelor Publice, 2004.

Datele (Tabel 7) arata ca in cazul comunelor jumatate din cheltuieli sunt cheltuieli de personal, iar efortul de a acoperi cheltuielile cu asistenta sociala si educatia este mai mare decat in cazul oraselor si municipiilor, in pofida inexistentei oricaror forme de servicii de asistenta sociala in afara singurului program de beneficii de asistenta sociala, venitul minim garantat.

O alta problema majora cu care se confrunta primariile este lipsa capacitatii administrative si a expertizei la nivelul autoritatilor publice locale. Descentralizarea are ca efect direct cresterea responsabilitatii autoritatilor locale in ceea ce priveste furnizarea sau administrarea anumitor programe. Chiar daca, asa cum am aratat mai sus, unele programe sociale sunt doar partial descentralizate, accentul cazand asupra descentralizarii financiare in detrimentul unei descentralizari a responsabilitatii, ele duc la cresterea - intr-un anumit grad - a discretionaritatii autoritatilor locale. Cateodata aceasta discretionaritate se extinde si asupra tipurilor de cheltuieli finantate. Este, de exemplu, cazul scolilor care in mare parte sunt la discretia primariei in ceea ce priveste prioritatile pentru investitii, tipurile de investitii necesare etc.

In teoria administrativa, discretionaritatea este asociata cu profesionalismul si expertiza. Discretionaritatea este necesara si atunci cand autoritatile isi asuma rolul de a defini si identifica nevoile si prioritatile comunitatii locale. Acest tip de discretionaritate poate fi exercitat atunci cand: (1) constrangerile financiare nu sunt excesiv de mari, lasand un spatiu de libertate deciziilor locale; (2) exista o anumita capacitate administrativa in luarea deciziilor. In ceea ce priveste exercitarea discretionaritatii in cazul programelor sociale, importanta expertizei creste. In lipsa unei decizii profesioniste, discretionaritatea se transforma adesea in arbitrar sau ia forma unor decizii subiecte, nelegitime, considerate abuzive. Daca responsivitatea la nevoile si prioritatile comunitatii este in mare parte determinata de aspectul financiar, dar si de tipul practicilor consultative/ deliberative adoptate, implementarea sau realizarea cu succes a programelor adoptate este in mare parte dependenta de capacitatea administrativa si de nivelul de expertiza al autoritatilor publice. Exceptie fac programele in domeniul infrastructurii, care cel mai adesea se extind de-a lungul mai multor ani, fiind supuse unei incertitudini in raport cu capacitatea de finantare. In cazul acestora succesul este mai degraba dependent de aspecte financiare.

Care este deci situatia administratiilor locale din aceasta perspectiva? In general capacitatea administrativa este evaluata in functie de ponderea personalului specializat sau cu educatie secundara si de stabilitatea personalului. Practicile adoptate de functionarii publici pot fi evaluate din perspectiva eficacitatii si eficientei acestora in realizarea activitatilor curente dar si in cresterea transparentei si echitatii procedurale.

Figura 10 Ponderea functionarilor din primarii cu norma intreaga si cu studii superioare, 2001

Sursa: Pop, 2002.

In peste 70% din totalul localitatilor din Romania numarul angajatilor cu norma intreaga din cadrul primariei (fara a lua in considerare personalul auxiliar) nu depaseste 7 angajati. In peste jumatate din totalul primariilor mai putin de 1 din 5 angajati au studii superioare. In cazul primariilor cu pana la 7 angajati 1 angajat are, in medie studii superioare. Cert este ca in peste un sfert din primariile din Romania nu exista nici macar un angajat cu studii superioare. In aceste conditii este greu de vorbit despre capacitate profesionala in cadrul administratiilor publice in Romania. Sigur, acesta nu este cazul marilor orase sau a oraselor de marime medie. Ponderea angajatilor cu studii superioare coreleaza cu mediul de rezidenta si cu ponderea veniturilor proprii in cadrul bugetelor locale.

Conditiile impuse prin legislatie functionarilor publici pentru a fi considerati 'calificati' ia in calcul discrepantele urban-rural. Astfel, legea stipuleaza standarde diferite pentru comunitatile rurale si urbane in ceea ce priveste nivelul educational necesar anumitor pozitii (este si cazul contabililor). Ponderea acestor cazuri nu este foarte mare: doar 18% dintre primarii raporteaza cel putin o situatie de ne-corespondenta, deci de sub-calificare.              Totusi, chiar si in aceste conditii, 4% dintre primariile din Romania nu au nici macar un angajat care sa corespunda calificarilor impuse de lege. Aceste primarii sunt primarii rurale, cu maximum 16 angajati (Pop, 2002).

Lipsa capacitatii administrative devine evidenta atunci cand sunt vizate programele sociale. Principala responsabilitate a personalului implicat in majoritatea programelor sociale este realizarea anchetelor sociale. Legea 416/2001 standardizeaza intr-o anumita masura modalitatile de realizare a anchetelor sociale, tocmai pentru a depasi aceasta problema legata de lipsa profesionistilor in cadrul primariilor. Aceasta solutie insa nu reuseste sa limiteze inechitatile orizontale. Caci criteriile de eligibilitate cunosc o variatie puternica, la fel ca si costurile imputate de catre consilii diferitelor bunuri detinute de catre indivizi/ gospodarii, si luate in calcul in stabilirea eligibilitatii beneficiarilor. Variabilitatea nu se limiteaza numai la criteriile de eligibilitate si la modul de realizare a anchetelor sociale, dar si la modul de calcul al orelor de prestare a muncii in favoarea comunitatii, in unele localitati chiar si la nivelul beneficiului.

Asa cum arata studiul deja citat (DFID, MMSSF, BM, 2004), in 2003, numarul personalului care se ocupa cu administrarea programului VMG in cadrul primariilor era foarte redus: in mediul rural numarul mediu de personal care se ocupa de VMG este de 2, in timp ce 50% dintre primariile din rural nu au decat un angajat care realizeaza aceasta activitate. Numarul mediu in urbanul mic (sub 30.000 locuitori) este de 3, in timp ce acesta creste la 8 in urbanul mare. Cea mai mare presiune asupra personalului este exercitata, arata acelasi studiu, in urbanul mic, cu o medie de 228 de beneficiari / angajat, comparativ cu doar 160-170 de beneficiari / angajat in marile orase si in mediul rural. Ceea ce distinge insa semnificativ mediul rural de cel urban este calificarea personalului care are in responsabilitate acest program. Din aceasta perspectiva, rural este puternic dezavantajat.

Lipsa capacitatii administrative si a expertizei in cadrul administratiilor publice se resimte in interactiunea dintre cetatean si autoritatile publice. Studiul calitativ realizat in cadrul acestui proiect pune in evidenta o dependenta a individului de functionarul din primarie, mai degraba decat o dependenta fata de un cadru legislativ existent. A primi beneficii sau a beneficia de anumite programe/ servicii depinde de amabilitatea functionarului, de gradul de bunavointa manifestata de primar, si mai putin de eficacitatea activitatii primariilor. Daca ai noroc, 'domnu' primar' sau 'domnisoara din primarie' te ajuta; aceasta atitudine reflecta in mare masura transformarea discretionaritatii in arbitrar, in ceea ce priveste implementarea legilor in vigoare si administrarea programelor existente. Perceptia individului ca fiind dependent de bunavointa, respectiv moralitatea functionarilor publici reprezinta una dintre dimensiunile fundamentale ale perceptiei lipsei de control asupra propriei vieti si cauza principala a neincrederii indivizilor in justitia procedurala in Romania actuala. Aceasta perceptie este in mare parte sustinuta si de lipsa de transparenta la nivelul deciziilor adoptate de catre primarie. Prea putine decizii sunt anuntate solicitantilor in scris, justificand astfel decizia adoptata (DFID, MMSSF, BM, 2004).

O alta consecinta a lipsei capacitatii administrative, cu efecte adverse asupra bunastarii individului este lipsa de informare a individului asupra drepturilor sale. In unele cazuri nici macar functionarii din primarii nu au o imagine clara asupra tuturor consecintelor ce decurg din statutul de beneficiar al individului. Unele informatii sunt preluate selectiv si incomplet de catre functionarii din primarie, fara a exista un sistem standardizat de transmitere a informatiei catre solicitanti/ cetateni.

Lipsa unei informari complete asupra drepturilor legale are efecte adverse in special asupra populatiei sarace din mediul urban. La nivelul anului 2003, peste jumatate din populatia beneficiara de Venit Minim Garantat atat din mediul urban, cat si din mediul rural, nu era informata asupra drepturilor ce decurg din statutul de beneficiar VMG, respectiv dreptul la asigurare medicala si la subventii pentru incalzire (vezi DFID, MMSSF, BM, 2004).

Aceste exemple vizeaza numai un program social, si anume VMG, fara insa a detalia toate implicatiile lipsei de informare a cetatenilor referitor la intreaga gama de programe si servicii sociale. Efectele acestei atitudini de dependenta si lipsa de informare in raport cu serviciile si programele sociale, adaugate la lipsa unui control asupra propriei existente si la permanenta amenintare la adresa stabilitatii bunastarii, fac ca un segment semnificativ al populatiei - si in special al populatiei urbane - sa fie din ce in ce mai expus riscului saracirii.

Eseu: Fisa de evaluare - cuvantul potrivit si dictare (c, o, l, E, C, L, O) Eseu: Alternativa educationala ,, montessori''

Anexa 1.

Saracia de consum si pozitia pe piata muncii

Tabel 10Saracia totala de consum pe grupuri ocupationale si pe medii de rezidenta, 1999 si 2002

Note: Tabelul este ordonat in functie de ierarhia ratelor de saracie din anul 1999.

Sursa: CASE, 2004. Date: INS, AIG, ABF, 1999 si 2002

Sub aspect cantitativ, nivelul actual al saraciei urbane din Romania, este departe de pragurile atinse in tarile in curs de dezvoltare. Nu se poate vorbi acum, de existenta unor arii intinse ocupate de 'slums-uri' si alte arii marginale de dimensiunile celor din America de Sud, Asia de sud-est, sau Africa.

Saracia urbana se manifesta insa in forme si niveluri variate, atingand in multe cazuri forme extreme. Daca formele extreme de saracie sunt punctuale, izolate in peisajul citadin romanesc si limitate la un numar de familii /gospodarii, care procentual este nesemnificativ la scara populatiei oraselor, saracia de nivel mediu /saracia suportabila poate fi mult mai frecvent recunoscuta si poate caracteriza uneori largi ansambluri urbane, sau orase in totalitatea lor

Cercetarea urbanistica a saraciei urbane a fost relativ redusa in ultimii ani, astfel incat nu se poate vorbi in prezent despre o imagine cuprinzatoare a fenomenului. Se poate vorbi totusi despre o serie de aspecte relevate de studii la scara teritoriala sau locala si care indica prezenta fenomenului de saracie urbana precum si a unor elemente caracteristice ale acestuia.

O cercetare recenta in zona centrala a capitalei a pus in evidenta o serie de probleme ale locuirii in arii rezidentiale vechi cu fond construit de valoare medie, afectat in ultimii 15 de ani de procese de degradare fizica, pe de o parte si de schimbarea statutului juridic si al proprietarului pe de alta parte. S-a observat astfel ca populatia saraca (apreciata la cca. 20% din total populatie zona) prezinta urmatoarele trasaturi comune:

locuieste cu chirie, in case tip 'vagon',

locuinte sunt supra-aglomerate si in stare avansata de degradare,

nivel de educatie este scazut,

sunt numeroase familii de romi,

sunt numeroase familii de someri, sau persoane neocupate,

nivel scazut de echipare tehnica si cu bunuri de folosinta indelungata, a gospodariilor,

· lipsa de relatii utile in reteaua lor de cunostinte si

lipsa de atasament fata de locuinta

Intr-un alt studiu[18], intr-o zona adiacenta zonei centrale, dar de locuinte colective, este relevata o existenta la pragul saraciei, generata in special de conditia de pensionar, sau de persoana in varsta, la sfarsit de cariera (50% din populatie are peste 50 de ani). Calitatea locuirii este medie, apartamentele fiind realizate in anii '70, dar intr-un proces de degradare continua, pe fondul lipsei cronice de investitii in intretinere si modernizare.

Apartamentele sunt mici ca suprafata si numar de camere (suprafata medie a unei camere de locuit este de 12,00 mp, iar numarul mediu de camere pe apartament este de 2,5, suprafata medie a unei bucatarii este de 6,5 mp, iar numarul mediu de persoane /camera este de 1,1), iar instalatiile si ascensoarele sunt uzate.

Problemele unei asemenea zone sunt determinate de ponderea mare a populatiei varstnice, insotita de mobilitate redusa (respectiv o innoire extrem de lenta a populatiei zonei) si lipsa de resurse materiale. Se constata de asemenea o viata comunitara redusa (interactiuni si comunicare, limitate intre membrii comunitatii) si o dependenta crescuta fata de autoritati, de la care se astepta rezolvarea majoritatii problemelor locuirii.

Fatetele saraciei urbane sunt desigur multiple, dar o reconstituire a acestora cu caracter de generalizare este dificila. Se pot insa mentiona si alte situatii care completeaza tabloul general si permit anumite concluzii preliminare. Astfel, in urma unor cercetari de teren in orase mijlocii , in perioada mai - iulie 2004 au fost identificate manifestari variate ale saraciei urbane ca dimensiune sau ca localizare a fenomenului.

Din punct de vedere al dimensiunii, zonele identificate ca fiind sarace, sau cuprinzand populatie saraca se situeaza intre 2 si 5 blocuri de locuinte colective, cuprinzand intre 60 si 200 de gospodarii, sau intre 20 si 50 de locuinte individuale.

Amplasamentul este variabil, de la zone centrale la zone periferice, de la zone rezidentiale la cartierele - colonii din vecinatatea zonelor industriale (colonia 'Ideal' sau 'Emailul Rosu' din Medias, sau zona Balta Sarata si ACH din Caransebes).

Saracia urbana este de multe ori prezenta in zone distincte, separate de alte arii rezidentiale si relativ clar delimitate de cele cu un standard 'normal' al calitatii vietii (cazul gruparilor din str. Luncii - locuinte colective, sau Wewern - locuinte individuale), dar de cele mai multe ori sub forma unor mici nuclee de saracie in mijlocul unor arii rezidentiale obisnuite, cu un standard mediu sau chiar ridicat al locuirii (este cazul unor situatii de genul: 'blocul NATO' din Caransebes sau al locuintelor individuale din zona 'Malu' sau colective din str. Sintezei din Onesti[20]).

Motivele formarii unor astfel de zone sunt variate si uneori greu de identificat si explicat. In numeroase cazuri, saracia urbana este asociata locuirii cu chirie, in locuinte preluate de Consiliul Local si intretinute de acesta, avand uneori caracter de 'locuinta sociala' (in sens de subventionare a chiriei). In cele mai multe cazuri, saracia urbana se asociaza cu forma de proprietate privata asupra locuintei, dar si cu lipsa de venituri si mijloace materiale de intretinere a acesteia, ceea ce duce la continua degradare atat in cazul locuintelor individuale cat si a celor colective.

Contrastele sunt uneori izbitoare:

in cartierul Malu (finalizat la inceputul anilor '90) din Onesti, in vecinatatea unor locuinte colective noi, de standard ridicat si a unora individuale (cu aspect de vila) realizate in ultimii ani, se afla un grup compact de case vechi, lipsite de utilitati, din materiale de slaba calitate, mici, inghesuite si locuite de persoane in varsta si cu venituri reduse (aceste locuinte au scapat demolarii, in decembrie 1989);

intr-un cvartal de locuitne colective din nordul municipiului Caransebes, in mijlocul unei grupe de locuit de o calitate care poate fi apreciata ca medie, se afla un bloc cu mai multe scari (blocul NATO) a carui imagine este terifianta: fatade afumate, apartamente devastate (fara ferestre), intrari fara usi si innegrite de fum si mucegai, mizerie generala in spatiul din jur.

Se poate aprecia ca saracia urbana se manifesta printr-o serie de forme comune, intalnite si la periferie si in zonele centrale si in ariile rezidentiale traditionale si in orase mari precum Bucuresti sau in unele de mai mici dimensiuni precum Caransebes. Aceste forme comune de manifestare sunt:

anumita suprapopulare a apartamentelor sau locuintelor

imagine de degradare fizica, uneori cu accente dramatice (este celebru cazul cartierului 'Dallas' din Vulcan)

lipsa utilitatilor, precum apa curenta si canalizarea (in cazul vechilor zone de colonii muncitoresti din Medias, locuintele sunt deconectate de la orice tip de utilitate cu exceptia curentului electric) vizibila si la exterior prin degradarea fatadelor

suprafata mica a apartamentelor /locuintelor si lipsa spatiilor auxiliare (sunt notorii imaginile blocurilor in care rufele sunt uscate pe sarme improvizate sub parapetul ferestrelor sau de-a lungul cursivelor comune (cazul gruparilor din cartierul Gura Campului din Medias)

sisteme de incalzire improvizate

imprejmuiri si invelitori degradate in cazul locuintelor individuale, (in anumite cazuri, locuintele in totalitate sunt din materiale nedurabile)

constructii parazitare si ingramadiri haotice de acareturi in cazul gospodariilor individuale

aspectul saracacios al locatarilor

aspectul de 'mahala' din jurul blocurilor sau locuintelor (acest aspect este relevat nu numai prin lipsa de intretinere a spatiilor comune cat mai ales prin prezenta 'in strada' a copiilor si a populatiei adulte, avand uneori darul de a genera si sentimente de insecuritate - nu neaparat justificate - trecatorilor)

prezenta de grupuri de etnie roma

In toate cazurile mentionate se mai poate semnala un aspect comun si poate cel mai grav si anume lipsa de implicare a autoritatii locale, dar si a comunitatilor invecinate pentru a remedia asemenea situatii. In unele anchete realizate[21] se mentioneaza lipsa de cooperare in cadrul comunitatilor precum si intre acestea si administratii.

De altfel lipsa unor politici locale si centrale consecvente si coerente este una dintre cauzele aparitiei si extinderii formelor de manifestare a saraciei urbane, agravate de declinul economic general si manifestarile acute ale tranzitiei in cazul oraselor mici si mijlocii.

Anexa 3. Cadrul institutional in domeniul social 2000-2004

Tabel 11 Principalele legi adoptate in domeniul asistentei sociale intre 2000 si 2004[22]

Acronime DJ - Directii Judetene, DJAS - Directiile de Judetene de Asistetta Sociala din cadrul MMSSF, CNCDSPPH - Consiliu National Consultativ de Dialog Social pentru Problemele Persoanelor cu Handicap, MMSSF - Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, MS - Ministerul Sanatatii, SSPH - Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap, ANOFM - Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca.

Tabel 12 Principalele programe sociale derulate prin intermediul primariei

Referinte

Berevoescu Ionica, 2003, 'Literature Review on Migration in Romania', in Romania: Rural-Urban Linkages Study, Raport al Bancii Mondiale, Bucuresti.

Chirca Constantin si Tetliuc Emil (coord.), 1999, De la saracie la dezvoltare rurala, Banca Mondiala si Institutul National de Statistica, Bucuresti.

Daianu Daniel (coord.), 2001, Winners and Losers in the Process of European Integration. A Look at Romania, Centrul Roman pentru Politici Economice / WP no. 31 / Bucuresti, https://www.cerope.ro

Giddens Anthony, 2001, Sociologie, Ed. All, Bucuresti.

Hall Petre, (traducere), 1999, Orssele de maine, Ed. All, Bucuresti.

Ianos Ioan, Pascariu Gabriel, Platon Victor, Sandu Dumitru, 1996 - 1997, Disparitati regionale in Romania, studii pilot (Alba, Dolj, Teleorman, Vaslui), Bucuresti.

Ilie Simona, 2004, Inegalitati in distributia veniturilor si politica sociala a veniturilor Lucrare de doctorat, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea Bucuresti.

Mingione Enzo (ed.), 1996, Urban Poverty and the Underclass. A Reader, Blackwell.

Neagu Gabriela, Stoica Laura, Surdu Laura, 2003, Educatie si excluziune sociala in societatea romaneasca actuala, Raport ICCV.

Neagu Gabriela, Preoteasa Ana Maria, Stoica Laura, Urse Laureana, 2003, Diagnoza privind sistemul eductional din Romania. Determinarea cauzelor si disfunctiilor interne, Raport ICCV.

Pauna Bianca si Pauna Catalin, 2003, 'Determinantii castigurilor salariale si discrepantele salariale intre barbati si femei in Romania - O analiza microeconometrica', in Daianu D. si Isarescu M. (coord.), Noii Economsti despre Tranzitia in Romania, p. 479-510, Ed. Enciclopedica, Bucuresti.

Pop Luana Miruna, 2002, 'Country Report - Romania. Autonomy of Local Government Administration in Romania', in G. Soos, G. Toka, G. Wright (coord.) The State of Local Democracy in Central Europe, OSI, Budapesta.

Pop Luana Miruna (coord.), 2002, Dictionar de Politici Sociale, Ed. Expert, Bucuresti.

Sandu Dumitru, 1998, Rural community poverty in Romania. Targets for poverty alleviation for the Romania Social Development Fund, Raport al Bancii Mondiale, publicat si in Sociologie Romaneasca, 4/1999, p. 117-138, Bucuresti.

Sandu Dumitru (coord.) Stanculescu Manuela, Berevoescu Ionica si Tufis Claudiu, 1999a, The villages of Romania: development, poverty and social capital. Updating targeting for the Romanian Social Development Fund, Raport al Bancii Mondiale, Bucursti.

Sandu Dumitru, 1999b, 'Community and Regional Poverty in Rural Romania', in Romanian Journal of Sociology,X, 1-2/1999, Ed. Academiei Romane, Bucuresti.

Sandu Dumitru (coord.), Stanculescu Manuela, Serban Monica, Holt Sharon si Dobrescu Dana, 2000a, Social Assessment for Rural Development Project. Social Needs and Actions in Romanian Villages, Raport al Bancii Mondiale, Bucuresti.

Sandu Dumitru, 2003, Sociabilitatea in spatiul dezvoltarii, Ed. Polirom, Bucuresti.

Stanculescu Manuela Sofia si Berevoescu Ionica (coord.), 2004, Sarac lipit, caut alta viata! Fenomenul saraciei extreme si a zonelor sarace in Romania 2001, Ed. Nemira, Bucuresti.

Stanculescu Manuela Sofia, 2004, 'Working conditions of informal workers: European comparisons', pag. 169-199 in P. Adair si R. Neef (coord.), Shadow Economies and Social Transformation in Romania, in curs de aparitie la Ed. LIT Verlag, Germania.

Tesliuc Cornelia, Pop Lucian si Tesliuc Emil, 2001, Saracia si sistemul de protectie sociala, Ed. Polirom, Bucuresti.

Tesliuc Emil, 1999, 'Agriculture Policy: Achievements and Challenges', from Christof Ruhl and Daniel Daianu (ed.) Economic Transition in Romania: Past, Present and Future, p. 91 - 142, Banca Mondiala si Centrul Roman pentru Politici Economica, Arta Grafica, Bucuresti.

Vilnoiu Mihai, Abagiu Cristina, 2003, Study on Social Protection Systems in the 13 Applicant Countries: Country Report -Romania, Comisia Europeana.

Vlasceanu Lazar (coord.), 2002, 'Scoala la rascruce. Schimbare si continuitate in curriculumul invatamantului obligatoriu', Studiu de impact, Ed. Polirom, Iasi.

Zamfir Catalin (coord.), 1995, Dimensiunile Saraciei, Ed. Expert, Bucuresti.

Zamfir Catalin (coord.), 2001, Saracia in Romania, ICCV si PNUD, Bucuresti, https://www.undp.ro /news.htm.

Zamfir Catalin si Preda Marian (coord.), 2002, Romii in Romania, Ed. Expert, Bucuresti.

Wallace, Claire (ed.), 2003, HWF Research Report #3. HWF Survey,HWF Research Consortium, Institute for Advanced Studies, Viena.

Rapoarte si documente oficiale

Banca Mondiala, 2000, Cavalcanti, Public Expenditure Review - Romania, Bucuresti.

Banca Mondiala, 2002, Romania: Studiu asupra furnizarii serviciilor sociale locale, Raport nr. 23492-RO, Unitatea Sectorului de Dezvoltare Umana, Regiunea Europei si Asiei Centrale, Banca Mondiala.

Banca Mondiala, 2003, Romania: Poverty Assessment. Volume II: Background Papers, Raport nr. 26169-RO, Unitatea Sectorului de Dezvoltare Umana, Regiunea Europei si Asiei Centrale, Banca Mondiala.

CASE (Center for Social and Economic Research) si Banca Mondiala, 2004, Operationalising Pro-Poor Growth. Case of Romania, Raport al Bancii Mondiale , Varsovia.

CASPIS, 2003, Universitate Bucuresti, Institutul National de Statistica, Harta Saraciei in Romania, Bucuresti.

CEMAT, 1994, Vision Around the Baltic Sea, Tallinn.

CEROPE, 2004, Dumitru Mihail, Diminescu Dana, Lazea Valentin, Dezvoltarea Rurala si Reforma Agriculturii Romanesti, Bucuresti, www.cerope.ro

Comisia Europeana, 2003, European Trend Chart on Innovation, Thematic Report: Start-up of Technology-Based Firms, https://trendchart.cordis.lu/Reports/Documents/TR NTBFs September 2003.pdf

DFIF, MMSSF, Banca Mondiala, 2004, MMSSF si Birks Sinclair & Associates Ltd., Evaluation of the Implementation of the Minimum Income Guarantee (Law 416/2001), Assistance to Social Sector Development - Romania, CNTR 01 2921, Bucuresti.

Fundatia pentru o Societate Deschisa si Delegatia Comisiei Uniunii Europene, 2002, Stanculescu Manuela Sofia, Berevoescu Ionica, Pop Lucian, Ciupagea Constantin si Luca Lucian, Analiza rezultatelor - EuroBarometrul Rural, Bucuresti.

Institutul National de Statistica, 2001, Panduru Filofteia, Porojan Dumitru, Molnar Maria, Conditiile de viata ale populatiei din Romania, Bucuresti.

Institutul National de Statistica, 2002, Recensamantul Populatiei si Locuintelor.

Institutul National de Statistica, 2001, Forta de Munca in Romania. Ocupare si somaj in anul 2000, Bucuresti.

Institutul National de Statistica, 2004, Forta de Munca in Romania. Ocupare si somaj in anul 2003, Bucuresti.

Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Comisia Europeana si Banca Mondiala, 1997, Raportul asupra Agriculturii Private in Romania, Bucuresti.

Ministerul Educatiei si Cercetarii, Institutul pentru Stiinte ale Educatiei, 2002, Educttia Rurala in Romania: Conditii, Provocari si Strategii de Dezvoltare, A doua editie, Bucuresti.

Ministerul Educatiei si Cercetarii, Departamentul pentru Invatamant Preuniversitar, 2003, Starea Invatamantului Preuniversitar in Anul scolar 2002 - 2003, www.edu.ro.

United Nations Centre for Human Settlements, 2001, The State of the World Cities, Report.

Ministerul Integrarii Europene, Planul National de Dezvoltare 2004-2006, https://www.mie.ro

OECD, 2000,Labour Market and Social Policies in Romania, Paris.

PNUD, 1998, Wagner Pavel, Chirca Constantin, Zamfir Catalin, Molnar Maria, Parciog Speranta (coord.), Metode si Instrumente de Masurare a Saraciei, Proiectul de Eliminare a Saraciei, Bucuresti.

PNUD, 1999, Stanculescu Manuela Sofia (ed.), Saracia in Romania 1995-1998, Vol. I. Coordonate, dimensiuni si factori, Programul de Aleviere a Saraciei, Bucuresti.

PNUD, 2004, Raportul National de Dezvoltare Umana, Bucuresti.

Baze date

Fundatia pentru o Societate Deschisa, 2002, Barometrul de Opinie Publica.

Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, 2004, Saracie urbana, saracie rurala.

Institutul National de Statistica, 2002, Fisa Localitatii (Statistica Teritorial Administrativa).

Institutul National de Statistica, 2002, Fisa Intreprinderilor.