Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi

Zootehnie


Qdidactic » bani & cariera » agricultura » zootehnie
Tehnica tunderii ovinelor



Tehnica tunderii ovinelor


 Tunderea ovinelor se face  odata pe an, in perioada 15 mai- 15 iunie, in zilele cand temperatura medie depaseste +100C. In cazul rasei Turcana, tunsul poate fi efectuat bianula, primul tuns fiind facut in aprilie, iar cel de-al doilea in septembrie. Oile ce se  tund  in luna aprilie, trebuie sa fie adapostite in saivane calduroase si fara curenti.
     De regula, tunderea se face dupa ce ovinele au fost scoase la pasune, cand lana este in „pai”, adica fibrele de lana au la baza o portiune mai dura, situatie in care tunsul se va efectua mult mai usor.
     Tunsul mieilor fatati in anul curent (mituirea ) se face in perioada 1 iulie-1 august, cand lana are o lungime de minim 4 cm. Mituitul contribuie la crsterea sporului in greutate si la eliminarea stresului termic.
   Stresul termic apare atunci cand temperaturile zilnice sunt ridicate, iar oile nu au fost tunse, fapt ce provoaca reducerea productiei de lapte si scaderea sporului mediu zilnic. De asemenea, stresul termic contribuie la scaderea apetitului nsi a consumului de furaje, la tulburari ale proceselor de termoreglare, ingreuneaza suptul sau mulsul si diminueaza calitatea lanii, ca urmare a intensitatii luminii solare si a solidificarii usucului.
Organizarea tunsului cuprinde urmatoarele urmatoarele actiuni:
     - Pregatirea oilor- prin asigurarea unui regim de odihna si post, timp de 24 – 36 de ore inainte de tuns si curatarea cojocului de impuritatile vegetale.
     - Stabilirea ordinii la tuns- se vor tunde mai intai batalii si oile sterpe, apoi mioarele, miorii, oile mame si la urma berbecii.
     - Asigurarea inventarului necesar – pe langa foarfeci sau agregat de tuns, inventarul va cuprinde un polizor pentru ascutit, o masa-gratar din plasa pentru scuturarea si ambalarea cojocului si un cantar pentru catarirea cojoacelor si a oilor tunse.
     - Asigurarea numarului tunzatorilor- in functie de metoda de tundere si numarul de ovine ce trebuie tunse.
     - Amenajarea locului de tuns- trebuie sa fie curat, uscat, ferit de ploi si soare. Tunderea electromecanica se face in incaperi special amenajate.
    


Crescatorii de ovine vor adopta una din cele 5 metode de tuns cunoscute si aplicate in lume, in functie de posibilitatile materiale si de competenta profesionala. Iata care sunt metodele de tundere a ovinelor:
     - Tunderea manuala – cea mai raspandita in Romania, se face cu foarfecele de tuns. Are o productivitate scazuta -30 oi cu lana fina,50-60 cu lana semifina si 60-70 oi cu lana groasa).
     - Tunderea mecanica se face cu masini de tuns (agregat de 12 masini). Productivitatea creste de 2 ori, comparativ cu tunsul manual, iar lana este tunsa uniform, aproape de piele, iar productia de lana creste de 100-200 g. pe oaie.
     - Tunsul chimic se efectueaza prin administrarea unor substante ciclostatice , care au proprietatea de  a opri diviziunea celulara la nivelul stratului generator al bulbului pilos. Intrucat aceasta metoda s-a dovedit ca provoaca o serie de probleme nedorite, la noi in tara nu a fost pus in practica, ci doar experimentat.
     - Tunsul biologic se efectueaza prin administrarea unui hormon local al pielii, numit factor epidermic de crestere care are efect citostatic numai la nivelul stratului generator al bulbului. Acest procedeu este foarte costisitor si nu se aplica inca in productie.
     - Tunsul cu robot, mecanic sau cu laser, se poate face usor si rapid pe spate si pe flancuri. Aceasta metoda se foloseste in Australia, este inca in curs de perfectionare si urmeaza ca in urmatorii ani sa fie folosita la scara larga si in tarile cu efective mari de ovine.




      Dupa ce oaia a fost tunsa , se cantareste, apoi este preluata de un cioban, care va dezinfecta eventualele taieturi ale pielii cu tinctura de iod sau creolina 5%, va tunde smocurile de lana ramase netunse, reteaza  coarnele crescute anormal, ajusteaza unghiile, etc.
      La 2-3 zile dupa tundere, se trece la imbaierea oilor in scopul prevenirii aparitiei scabiei , iar dupa cca. 2 saptamani se repeta imbaierea. De asemenea, toamna, inainte de intrarea in stabulatie, ovinele se imbaiaza obligatoriu .









Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright