CHARISMA - este charisma un catalizator al comunicarii?

CHARISMA

Charisma ar putea fi definita drept acea tasatura de personalitate, exprimata

prin limbajul non-verbal - tinuta, gesturi, timbrul vocii, privire - care induce o stare

de receptivitate anormala a interlocutorilor sau publicului.

Este charisma un catalizator al comunicarii?

Daca ea ar actiona biunivoc, raspunsul nu ar putea fi decat afirmativ. Ori,

charisma pare sa catalizeze comunicarea intr-un singur sens: de la comunicatorul

charismatic la (publicul) receptor. Chiar si asa, ea ar aparea tot ca un factor

favorizant. Insa, charisma nu sporeste limpezimea exprimarii si nu contribuie la

decodarea mai eficienta, mai precisa, a mesajului, ci doar amplifica efectul lui

persuasiv. Drept urmare, am inclina sa o socotim, mai degraba, o bariera in calea

unei comunicari sanatoase.

Charisma este asociata cu puterea. Legatura dintre ele pare sa fie de

natura unei conexiuni inverse, cu efect sinergic.

Exista in istorie multe exemple de lideri charismatici, dar cel mai

apropiat si util pentru scopul demersului nostru ni se pare exemplul lui Adolf

Hitler, in mare parte si datorita proximitatii temporale si similaritatii de mijloace,

raportat la liderii si contextele socio-culturale si tehnologice contemporane.

O cheie in intelegerea extinderii graduale a puterii lui Hitler o putem gasi

intr-un concept al lui Max Weber: acela de conducere charismatica.

In contrast cu dominatia care se bazeaza pe autoritatea traditionala a

conducatorilor ereditari sau pe birocratia impersonala, cu autoritatea legala caracteristica

majoritatii sistemelor politice moderne, autoritatea charismatica se fundamenteaza

pe perceptiile eroismului, maretiei si misiunii pe care o are un lider

proclamat de o turma de credinciosi. Astfel, la inceputul anilor 30, a aparut Hitler,

care reclama puterea si facea dovada calitatilor personale eroice - atribute necesare

pentru o conducere charismatica. El avea sprijinul unei organizatii purtand toate

insemnele unei comunitati charismatice. Aceasta ii cuprindea, in prima instanta, pe

cei apropiati lui Hitler, pe cei care ii urmau imediat in randul elitei conducerii

naziste, care formau forta initiala de promovare a cultului personalitatii. Dincolo de

acest grup restrans de lideri nazisti, principalii popularizatori ai charismei lui Hitler

erau militantii din miscare, comisionarii si furnizorii mesajului marilor sale fapte.

Alti stegari si exploatatori ai charismei lui Hitler erau liderii si functionarii acelor

organizatii, din care cea mai importanta era SS, si care isi datorau existenta si

extinderea puterii prin demonstrarea unui atasament puternic fata de Fuhrer. Exista

si masa de credinciosi ai lui Hitler, din randul populatiei, a carei adulatie ii oferea o

platforma de popularitate si care a consolidat foarte mult pozitia lui la putere. Chiar

si cei mai sovaielnici admiratori, care oricum nu vedeau nici o alternativa, inclusiv

oportunistii erau gata sa strige Heil Hitler, mai tare ca oricine, daca acesta le servea

propriile interese. Toti acestia au contribuit la sporirea imaginii charismatice a

Fhurerului.

Document online: Test grila management Document online: Managementul inovarii, spiritul de initiativa si de intreprinzator

Personalitatea lui Hitler nu trebuie supraestimata ca parte integranta a

puterii lui, dar nici trecuta cu vederea. Aceasta a avut un impact foarte puternic

asupra celor mai devotati si fanatici adepti ai lui, cercului sau intim format din cei

mai convinsi discipoli. Cautand o cauza si un lider inainte de a descoperi nazismul

si pe Hitler, ei au format nucleul comunitatii charismatice care a crezut ca recunoaste

in el grandoarea. Charisma lui Hitler, care a avut atata influenta asupra adeptilor lui

apropiati si care a avut sursa in puterea insuflata de ideea lui, mai ales pentru cei

deja deschisi crezului sau politic, dar si remarcabila lui capacitate de a influenta

masele, s-a dovedit fertila in momentul in care s-a implicat activ in politica.

Se poate argumenta ca la baza puterii sale de convingere si de manipulare,

stateau ideile lui, care oricat de irationale si de respingatoare ar fi fost, el a reusit sa

le inchege intr-o ideologie coerenta si atragatoare pentru publicul sau tinta.

Este drept ca Hitler a avut intotdeauna o certitudine de neclintit in ce

priveste ideile sale. Dar aceste idei fixe, care nu s-au schimbat in esenta pana la

moartea sa, nu pot prin ele insele sa explice atractia exercitata asupra maselor sau

ascensiunea Partidului Muncitoresc German National Socialist.

Primul pas al lui Hitler in politica activa a fost reprezentat de impactul pe

care il avea ca vorbitor asupra maselor, in timpul armatei fiind identificat drept un

orator popular innascut, care prin stilul lui fanatic si populist isi obliga publicul sa

il ia in seama si sa-i impartaseasca convingerile.

Mai apoi, lucru mai putin cunoscut, el si-a creat o retea de relatii in

lumea buna a Berlinului frecventand saloanele unor doamne asupra carora se pare

ca facea o impresie deosebita.

O alta dovada ca o parte a puterii lui se datora charismei sunt declaratiile

liderilor nazisti care formau cercul sau intim:

􀂾 Rudolf Hess - unul dintre adeptii cei mai fanatici ai acestuia, vorbea despre

puterea personalitatii lui Hitler ca de o iradiere "care ii vrajea pe cei din

jurul lui si se raspandea in unde mereu largi. Numai in perioada intemnitarii

sale la Landsberg, a inteles pe deplin semnificatia uriasa a acestei personalitati;

􀂾 Alfred Rosenberg - a recunoscut pe cand era inchis la Nurnberg, dupa

razboi, cat de mult l-a admirat din primele zile, vazand in el "creatorul

Partidului Nazist si in acelasi timp cu o experienta bogata in ceea ce priveste

tratarea numeroaselor probleme, definit de o mare credinta in poporul lui si

in misiunea sa, plin de elan creator si de o vointa de fier";

􀂾 Hans Frank - spune ca numai Hitler putea salva Germania. In momentul in

carea s-a inrolat in trupele SA, in 1923, era "vrajit totalmente" de personalitatea

lui;

􀂾 Joseph Goebbels - dupa ce a citit lucrarea lui Hitler "Mein Kampf", a intrebat:

"Cine este acest om? Jumatate plebeu, jumatate Dumnezeu! Un adevarat

Christos sau numai un Sfantul Ioan Botezatorul?' L-a socotit un geniu, 1-a

dorit ca prieten si a scris in jurnalul sau, la 19 aprilie 1926: "Adolf Hitler, te

iubesc"

Toti acesti lideri nazisti, au fost "cainii devotati" ai lui Hitler si nu niste

oportunisti. Credinta si devotamentul lor au aparut si au crescut intr-o perioada in

care cultul institutionalizat al Fhurerului nu fusese inca instaurat. Daca dupa aceea

au manipulat masele in numele lui Hitler, ei insisi s-au numarat, inainte de asta,

printre primele lui victime.

Conform unor relatari, in ultimele saptamani ale celui de-al treilea Reich,

Hitler a declarat ca i-ar fi trebuit douazeci de ani sa produca o elita care sa-i fi

asimilat idealurile 'asa cum ar fi supt laptele de la sanul unei mame'. Dar, a mai

adaugat el, problema a fost ca "timpul a lucrat intotdeauna contra Germaniei".

Puterea personalitatii lui Hitler a fost deci esentiala in nucleul comunitatii

charismatice. Dominante in aceasta personalitate au fost fanatismul, ardenta profetului

autodidact, siguranta ideologica si siguranta de sine, si nu in ultimul rand acel ceva

greu de definit, pe care il numim charisma.

Insa atractia pe care o exercita un conducator charismatic asupra maselor

are numai o legatura indirecta cu personalitatea reala si trasaturile de acaracter ale

acestuia. Impresiile sunt mult mai importante decat realitatea. Putini dintre cei 13

milioane de germani care l-au votat pe Hitler in 1932 l-au cunoscut vreodata

personal. Imaginea lui creata si inflorita de propaganda de partid s-a potrivit cu

ceea ce lumea auzea despre el, citea despre el in presa si cu ceea ce vedeau la

mitingurile electorale. Comercializarea imaginii sale a fost vitala.

Dar la fel de vitala a fost predispozitia initiala de a accepta o asemenea

imagine. Cei mai multi aderenti ai nazistilor au fost probabil cel putin pe jumatate

convertiti inainte de a-l intalni pe Hitler in persoana, sau au cedat in vreun fel

charismei sale.

Hitler a inspirat milioane de oameni atrasi de el datorita convingerii lor

ca numai el, sprijinit de partidul sau, ar putea pune capat mizeriei cotidiene si ar

putea conduce Germania spre o noua grandoare. Aceasta viziune asupra viitorului

continea promisiunea unor mari avantaje pentru toti care "erau potriviti din punct

de vedere rasial', in vreme ce inamicii poporului care pana atunci l-au tinut in

robie ar fi fost, nu numai izgoniti, ci complet exterminati.

Hitler scrie in Mein Kampf - 'Sarcina propagandei, consta in grija ca o

idee sa-si castige adepti, fiind o incercare de a impune o doctrina asupra intregului

popor'.

Imaginea pe care propaganda nazista a configurat-o fara incetare a fost

aceea de putere, forta, dinamism si tinerete, a unui mars inexorabil spre triumf, a

unui viitor care avea sa fie dobandit prin credinta in Fuhrer.

Iata un exemplu16

Filmul Triumful vointei, realizat de Leni Riefensthal, infatiseaza grandioasa

manifestatie cu care debuta Congresul Partidului National Socialist German din

septembrie 1934. Filmul incepe cu o vedere panoramica a cerului de un albastru

splendid. Apoi, dinspre muntii tiviti cu nori albi, apare un avion argintiu. Dedesubtul

sau, camera incepe sa inregistreze turnurile si zidurile maiestuoase ale unui oras

medieval: Nurnberg. Umbra avionului trece peste o coloana uriasa de oameni in

camasi brune, aflata in mars. Apar alte si alte strazi, toate pline cu siruri de oameni

marsaluind. In cele din urma avionul aterizeaza si se opreste intr-un loc fastuos

amenajat. Din cabina sa sclipitoare, ca o zeitate coborata din ceruri, apare Adolf

Hitler. O multime in extaz ii vine in intampinare.

Desi realizat in scop de propaganda, Triumful vointei contine imagini

reale, socante, ce dezvaluie unele dintre metodele folosite pentru manipularea pe

scara larga a colectivitatii umane, precum si rezultatele cutremuratoare ale acestei

manipulari. Circa un milion si jumatate de cetateni s-au strans la Nurnberg, in

septembrie 1934. Si nu au fost adusi cu forta. Asemenea uriase adunari de oameni,

care participau la procesiuni in lumina tortelor, asistau la parade militare impresionante,

ascultau discursuri incendiare, tinute de la inaltimea unor tribune grandioase,

pavoazate cu gigantice insemne naziste, si scandau la unison urale precum: 'Sieg

heil!', reprezentau o componenta vitala a "noii ordini' pe care nazistii o impusesera

Germaniei, dupa ce au preluat puterea in 1933.