Codificarea : veriga indespensabila a oricarui proces de comunicare

Codificarea : veriga indespensabila a oricarui proces de comunicare

bruiajul nu este unica si nici cea mai importanta sursa a neconcordantei dintre mesajul expediat si cel ajuns la destinatar ; sistemele de comunicare dispun de mijloace de atenuare a efectelor bruiajului, cel mai eficient fiind  cel bazat pe redundanta codificarii

o problema mult mai grava : non-identitatea codurilor cu care opereaza trasmitatorul, pe de parte, si receptorul, pe de alta; pt. a asigura fidelitatea mesajului este nevoie de o simetrie perfecta intre codificare si decodificare

pt. a asigura reversibilitatea transformarii mesaj-semnal codul trebuie conceput astfel incat traducerile efectuate sa aiba un caracter univoc, lipsit de ambiguitate

necesitatea unei definiri riguroase a codificarii si a codului -> termeni apartinand teoriei multimilor (abordare datorata lui George Cantor)

Concepte folosite :

multime = colectie de obiecte oarecare, date fie in mod explicit, prin enumerare (multimes formata din cartea lui Dinu, sonata « Lunii » si piramida Keops), fie prin enuntarea unei proprietati comune (multimea numerelor pare), fara a pretinde insa exhaustivitatea ; singura conditie impusa: nici un element nu trebuie sa se repete

exp

M= - multime ; M= - nu este multime

• relatie = (fiind date doua multimi M si S) orice multime de perechi elementare alcatuite astfel incat primul element al perechii sa apartina multimii M, iar cel de-al doilea multimii S 

exp

M- multimea autorilor ; S - multimea cartilor => R = cupluri care asociaza autorii cu cartile pe care acestia le-au scris ; (Mihai Dinu, Comunicarea), (Pierre Bourdieu, Sur la television)

• functie= relatia care pune in corespondenta fiecare element dintr-o multime M cu numai, cel mult, un element al altei multimi S

exp : multimea indivizilor de mamale care i-au nascut

• functie biunivoca = functie care asociaza si fiecarui element din multimea de sosire S cel mult un element din multimea de plecare M

exp : casatoria monogama

• codul = o functie biunivoca, stabilita intre o multime M de mesaje si o multime S de semnale ; conditia de biunivocitate (bijectie) -> obligatorie pt a asigura reversibilitatea perfecta intre codificare si decodificare

M- multime de elemente de natura nespecificata

• cuvant pe alfabetul M = orice sir de elemente, repetate sau nu, apartinand multimii M

exp

M - multimea literelor alfabetului latin => cuvant pe M= orice secventa de litere latine, cu sau fara sens in vreo limba

• vocabular universal pe M = multimea tuturor cuvintelor distincte ce se pot alcatui cu ajutorul alfabetului M

• limbaj pe M = o parte oarecare a vocabularului universal

exp : lexicul limbii romane, lexicul limbii portugheze etc .

Analiza: Stadiul actual privind implementarea unui sistem de management al calitatii conform cu standardele iso 9001:2008 Referat: Procedura de depunere a ofertei de proiect

Tipuri de codificare in comunicarea interumana

M - o multime de mesaje

S -o multime de semnale

f - un cod (functie biunivoca)

L(M), L(S) - doua limbaje definite pe alfabetele M si respectiv S  

codificare = oricare dintre multimile:

1. C1 =
2. C2 =
3. C3=
4. C4=

1. asocierea mesajelor simple cu semnale simple; in cifrurile alfabetice unde o litera se substituie alteia

exp

- in redactarea scrisorilor catre intimi, Cezar folosea un cod prin care inlocuia fiecare litera i a alfabetului cu litera de rang i+3 (a cu d, b cu e . .)

- cazul transliterarii dintr-un alphabet intr-altul - inlocuirile se fac element cu   element, nu secventa cu secventa

2. substituirea mesajelor simple din M cu siruri de elemente, cuvinte, din limbajul L(S)

exp

- alfabetul Morse ( M- multimea caracterelor latine si a semnelor de punctuatie, S- o pereche de semnale notate prin punct - impuls electric scurt si linioara - impuls electric lung) => fiecarei litere i i se asociaza nu un simplu element din S, ci o secventa de pana la 7 elemente

3. semnalele elementare exprima intelesuri complexe

exp

transportul rutier sau feroviar (mesaje de genul « Accesul interzis » / « Trecerea libera » sunt comunicate printr-un semnal luminos unic)

in sport (un pocnet de pistol poate insemna « Start » / « Opriti jocul »)

4. substituii la nivelul cuvintelor, nu al literelor sau al fonemelor componente

exp :

traducerile dintr-o limba in alta (echivalenta dintre fr. tapis si rom. covor  se stabileste printr-o functie definite pe vocabularele celor doua limbi)

a. Comunicarea verbala - codificare de tip C2 -> pune in corespondenta multimea M a conceptelor gandite de sursa, cu multimea secventelor constituite de cuvintele limbii in care ne exprimam. In cazul in care utiliazm o limba straina, continuand sa gandim in idiomul matern -> C4 (in procesul decodificarii se poate interpune sau nu etapa traducerii mentale a mesajului, in functie de limba nativa a R) => numarul etapelor de codificare nu trebuie sa fie in mod obligatoriu egal cu cel al etapelor de decodificare

Distinctia dintre diferitele tipuri de codaj are in vedere primele doua elemente ale tripletei C1 ; problema majora este legata in schimb de cel de-al treilea termen (pt ca mesajul sa ajunga la sursa functia f, adica codul, trebuie sa fie riguros biunivoca)

Problema biunivocitatii in cazul limbilor naturale - este infirmata prin existenta unor fenomene precum sinonimia si omonimia. Daca un ac. mesaj poate fi exprimat in feluri diferite => functia este nu este bijectiva, de fapt nu este o functie in sensul matermatic al termenului ; posibilitatea ca ac. secventa de semnale sa repreinte doua mesaje diferite => dificultati semantice la decodificare

definitia adoptata conditioneaza comunicarea de existenta unui repertoriu de semnale impartasite atat de E, cat si de R => consens asupra mesajelor elementare pe care semnalele le codifica -> lucru imposibil, chiar si in conditiile existentei dictionarelor

aparent dictionarul se prezinta ca o lista de corespondente care ne ofera cheia codificarii lexicale a notiunilor ; facand abstractie de fenomene ca sinonimia (desi sunt foarte frecvente in limba romana - vezi dictionarele de specialitate existente) sau omonimia, am putea vedea in dictionar expresia unui cod si in limba modalitatea practica de utilizare a acestuia in comunicarea interumana, analog alfabetului Morse

raportul dictionarului cu limba sunt diferite fata de cele ale alfabetului Morse cu telegramele codificate si transmise cu ajutorul sau, situatie in care codul este dat a priori, cunoscut si respectat de catre cei doi comunicatori (P. Guiraud - « codul nu se transforma decat in virtutea unui acord explicit al utilizatorilor »), el nu evolueaza in mod natural ca limba ; limba este dinamica, evolueaza permanent => imaginea pe care ne-o ofera dictionarele este depasita ; dictionarele = consemnari a posteriori ale « codului » lingvistic ne vorbesc despre o limba care deja nu mai exista ; dcitionarele nu fac decat sa consemneze un uz lingvistic, esuand insa atunci cand incearca sa-l impuna (ca instrument de codificare a gandurilor vorbitorului)

deprinderea limbii materne se face prin experientele personale de comunicare, directe sau mediate (de cei din jur) ; cu exceptia unor termeni foarte concreti cuvintele isi contureaza in mintea copilului un semnificat dedus din contextul lingvistic si situational in care sunt auzite => cel putin la nivel conotativ, sensurile cuvintelor difera de la o persoana la alta pentru ca experientele noastre lingvistice sunt diferite

acordul existent asupra termenilor se limiteaza la sfera denotatiei, singura circumscrisa de definitiile din dictionar

cuvintele - simple semnale fizice care nu transporta sensuri ; ele pot destepta in mintea interlocutorului un sens, numai dc acesta se afla deja acolo

<=> E doreste sa comunice un sens s1 pe care il codifica, potrivit experientei sale lingvistice, prin cuvantul c. Pentru  R c inseamna mai mult sau mai putin altceva, el fiind asociat in mintea R cu un inteles s2, care constituie o rezultanta a unor vectori semantici ce tin de trecutul biografic-comunicational al acestuia. Idiolectul (sociolingv.) nu reprezinta atat repertoriul mijloacelor lingvistice de care dispune un locutor particular intr-un anumit moment, ci intelesurile pe care le atribuie acesta cuvintelor in acel moment ( vezi semnificatia termenului « dragoste » la 10,20, 40 sau 60 de ani). Fenomenul este resimtit si in plan socio-politic (vezi intelesurile asociate termenului de « democratie »)

asimetria dintre codificare si decodificare -> distorsionarea mesajului

totusi comunicarea verbala detine o pozitie privileghiata, existand unele conventii 

b. Comunicarea non-verbala - vezi intelegerea sau neintelegerea operelor muzicale

- caracterul neexplicit al codului ingreuneaza infinit decodificarea discurului musical in raport cu cea a limbii vorbite

- fiecare compositor inoveaza in domeniul limbajului => necesitatea ca ascultatorii sa deprinda un cod nou

- foarte multe cazuri de mari artisti, care din cauza faptului ca nu au fost intelesi, au fost contestati, respinsi (Wagner, Monet), aceasta atitudine provenind in special din mediile cele mai competente

- artistii neintelesi au fost si vor fi mereu suspectati sau de nepricepere sau de impostura, pana cand limbajul lor va ajunge suficient de cunoscut ca intentiile lor sa fie traduse corect si emiterea judecatilor de valoare sa devina posibila

exp. : Wagner si-a dublat opera muzicala de una teoretica de proportii (20 de volume de comentarii si lamuriri cu privire la conceptia sa muzical-dramatica revolutionara)

- a refuza de la inceput o astfel de opera din superficialitate, inertie culturala . =  a spune despre o carte ca este lipsita de valoare pentru ca este scrisa intr-o limbape care nu o intelegi

Concluzie

cele doua probleme in comunicare : omniprezenta zgomotului si neconcordanta dintre codul transmitatorului si cel al receptorului

cuvintele sunt lipsite de orice semnificatie intrinseca (secventa de sunete « cor » are semnificatii duferite in limbi diferite) ; expresiile de genul «  continutului termenului », « semnificatia vorbelor » . sunt complet nepotrivite

cuvintele,ca si acordurile sau ca petele de culoare - simple semnale fizice care reactualizeaza in mintea R concepte preexistente, idei conturate si fixate in trecut pe baza generalizarii experientei noastre ling. si extrlingv.