PROBLEMA ZVONURILOR

Jean Kafered – “Zvonurile “- 1994: Zvonurile sunt omniprezente - cele mai vechi mijloace de comunicare in masa. Ele functioneaza de foarte multa vreme, chiar inaintea scrisului, cel mai vechi canal de comunicare al societatii. Ele au vehiculat vesti , au starnit rascoale si razboaie. ZVONUL=fenomenul de masa care tine de sfera constiintei commune, e o forma de caracter prin faptul ca stimulul perceptor care sta la baza lui e ambiguu. De aici posibile efecte de distorsiune a mesajului: Zvonul e unul dintre mecanismele prin care se produc panicile & alte conduite de masa.

Psihologii au acordat putina atentie zvonurilor. W. Stern (1903- face experiente asupra zvonurilor). El studiaza influenta zvonurilor prin metoda reproducerii in lant . Fiecare din subiecti se straduia sa repete povestirea facuta de predecesorul sau. Ei petrec urmatoarele transformari: povestirea e progresiv persecutata, apar confuzii, apar modificari de nume si date, de cadrul temporal & si spatial al povestirii.
Shtern constata – cand subiectii nu dispun de un raspus bun, prefera sa dea un raspuns inexact decat sa spuna “ nu stiu “.

Bartlett face o experinta in 1932, le cere subiectilor sa reproduca o povestire avand un caracter mitologic: 2 metode –

1-reproducerea            repetata
2-reproducerea in serie

Prima : subiectului I se da un pasaj de studiat in conditii foarte precise: sa reproduca pasajul dupa un sfert de ora, si la intervale crescute.  

A II-a : reproducerea unui subiectului A e reprezentarea lui B, versiunea data lui C. Se produc modificari importante in natura pasajului initial. Au loc uitari, alternari de nume proprii, se produce o pierdere      a caracteristici-lor individuale, povestirea este scurta.

In 1943 – S.U.A intra in razboi, cu ac. prilej, zvonurile au ajuns in floare, se fac incercari de a le gasi sursa si de a le cotracara; se formeaza “clinici ale zvonurilor”. Liderii acestei initiative au fost psihologii: LEO POST MAN, GORDON: intreprind zvonuri experimentale si publica cartea “PSIHOLOGIA ZVONURILOR”. Din ac. carte se propane o definitie: Zvonul e un enunt care trece de la o pers. la alta, sub forma cuvintelor care circula din gura in gura. Este o afirmatie generala care se prezinta ca adevarata fara date concrete care sa permita identitatea ei.Def. e unanim acceptata.

Esential pt. zvon – cantitatea pt. zvon variaza in functie de implicarea subiectului, caruia indivizii ii consacra timp(CATTEL). Aceste 2 variabile au fost prinse ca o ecuatie a zvonului.

ALPORT & LEO POST – propun : “In interiorul unui grup, propagarea zvonului e in raport direct cu natura ambigua a informatiei (…).Pentru a verifica aceasta ipoteza, ei au notat urmatoarele experimente: se proiecteaza pe un ecran   o imag. reprez. scena mai mult sau mai putin dramatica . Un nr. de subiecti care nu au vazut imaginea asteapta intr-o camera vecina. Este introdus primul subiect in camera, este asezat sa nu poata vedea nimic (ecranul).

Experimentatorul ii descrie imaginea de pe ecran, dandu-I cateva detalii. E introdus al II-lea subiect, care ii relateaza ce stie despre imagine. Tot asa, cu un lant de sapte subiecti, care fiecare asculta povestea celui care o precede. In camera experimentatorului este present un public in masura sa obs. deteriorarea mesajului,comparand versiunile date de subiectii cu stimulul imagine, care ramane pe ecran tot timpul. Rezultatul indica o distorsiune complexa, remarcandu-se 3 tendintei principale: 1REDUCTIA – pe masura ce circula un mesaj de tipul zvonului devine mai scurt , mai usor de interpretat , de povestit. Se imputineaza nr. de detalii de la o versiune la alta. Cu cat o poveste e mai scurta, cu atat are sansa mai mare de a fi reprodusa mai fidel. Povestea retransmisa devine atat de simpla, incat povestirea devine mecanica.
2ACCENTUAREA – Dintr-un context mai larg sunt retinute si reproduse doar un nr. limitat de detalii, iar intreaga poveste se organizeaza in jurul unui detaliu accentuat. Acest accent se soldeaza cu o elaborare a mesajului transmis.

3ASIMILAREA – interesele, sentimentele celui caruia se adreseaza povestea, exercita o mare influenta asupra mesajului, tinzand sa-l exercite.Asimilarea la tema principala, asimilarea prin condensare, asimilare la stereotipuri verbale preexistente, prin anticipare & asimilare subordonate motivatiei personale. Cand mesajul e transmis de un grup de femei – detaliul insignifient devine o relatare consacrata modei feminine .Cele 3 tendinte sunt procese interdependente,actioneaza simultan si exprima un proces de subiectivare a mesajului, in urma caruia rezulta un efect caracteristic zvonului. Cand intervin procese de structurare subiectiva a mesajului? – Cand stimulul e imprecise si prezinta pt. individ un intere potential. Mesajul e supus transformarii,cu cat in transmisia lui e implicat intr-un nr. mai mare de persoane. Ce e obiectiv dev. Subiectiv; ce e int. dev. ext.,se produce o integrare a mesajului in dinamismul vietii.ZVONUL=a explica, a justifica, & a da sens mesajului pt. pers.Transmiterea unui zvon e un mecanism de proiectie. Individul proiecteaza in zvon trebuintele, ambitiile, prejudecatile sale constiente & inconstiente. Studiul zvonului poate constitui test proiectiv pt. pers.

In grup, rezultatele seriei de propagari devine cumva un numitor mediu comun al trebuintelor,prejudecatilor colective, instrument de diagnoza a psihicului de grup.

Cattel – zvonul e bursa neagra a informatiilor. De cate ori un public doreste sa inteleaga ceva si nu primeste informatia – se produce un zvon.Nu exista o sg. realitate sociala. Daca noi receptam un mesaj , si avem convingere ca de la el porneste mesajul, stim ca e o informatie. Daca avem indoieli – e zvon.

Un zvon inceteaza sa mai circule daca publicul il considera zvon. De aceea, zice Cattel – cum pot oamenii sa creada un zvon? Specific pt. zvon nu e caracterul verificat sau nu, ci sursa lui neoficiala.
Zvonul ar fi aparitia & circulatia in cadrul societatii a unei informatii inca neconfirmate public.

Cattel – consemneaza efectul evenimentului.

FACTORI: - 1 –conditiile care-l slabesc organic pe individ;

-2 – niv. cob. Al abilitatii mentale,care diminueaza cap. de reactie rationala

-3–stare inalta de tensiune
-4 – mecanismele de sugestie de imitatie de masa,care favorizeaza conduita fuga, predispozitie, etc.

-5 – pierderea increderii in lider

-6 – constiinta ca viata proprie e in mare pericol.