Modele ale comunicarii

Definitia unui "model"

Prin definitie, un "model" este o: "reprezentare fizica, logica sau matematica a structurii unui obiect, fenomen sau proces" (Vlasceanu, Zamfir, 1993, 366). Plecand de la realitate, orice model poate fi construit pe doua cai: 1. Izomorfism (caz in care fiecare component al obiectului real are un corespondent identificabil, strict similar cu un component al modelului); 2. Homomorfism (situatie in care modelul este o reprezentare simplificata a obiectului real).

Dupa scopul lor, modelele sunt (Vlasceanu, Zamfir, 366):

Normative - sunt modele care stabilesc praguri sau valori a priori pentru parametrii obiectului si care sunt folosite apoi pentru masurarea situatiei empirice;

Descriptiv-explicative - sunt modele ce se construiesc prin generalizarea unei situatii empirice.

Un model cauta sa prezinte principalele elemente ale oricarei structuri sau proces si relatia dintre aceste elemente.

Tipologii ale paradigmelor de studiu in stiintele comunicarii

In decursul timpului s-au dezvoltat o diversitate de conceptii si modalitati alternative de intelegere si explicatie ale comunicarii. Ele pot fi subsumate unor "paradigme" (sau tipologii) - generale de studiu ale comunicarii si informatiilor. Tipologia modelelor comunicarii tine cont de "paradigma" teoretica generala in care s-au incadrat - stiinta "mare" din perspectiva carora ele functioneaza. Dintre variatele tipologii existente pot fi amintite:

1. Tipologia lui D. McQuail (McQuail, 1999, 205-206), care a diferentiat intre:

A. Conceptia transmisionista asupra comunicarii -defineste comunicarea drept mecanismul care leaga prin intermediul informatiilor diferite activitati sociale unele cu altele si cu mediul lor. In aceasta perspectiva, comunicarea este o retea sau o multime de canale prin care mesajele "curg" in modalitati masurabile.

B. Conceptia ritualista asupra comunicarii, care considera comunicarea drept un proces ce dezvolta, raspandeste si mentine sistemele semnificative dominante, astfel incat comunicarea este inteleasa ca o forma de exprimare in plan social.

Tabel 1. Distinctia dintre conceptia transmisionista si conceptia ritualista asupra comunicarii

Plecand de la aceste "paradigme" de analiza ale comunicarii D. McQuail (McQuail, 1999, 45) afirma ca modelele comunicarii dezvoltate in decursul timpului pot fi incadrabile in patru mari tipuri:

Schema 1. Tipologia modelelor comunicarii

TRANSMITATOR

R                           Activ Pasiv

E                              Activ Schimb/ Cercetare

C                           Interactiune

E

P

T                            Adresare/ Umplere timp/

O             Pasiv Raspandire Trecere in

R                                                                           revista

Aceste tipuri ale modelelor de comunicare sunt aplicabile unor forme de comunicare reala: 1. Tipul modelului "Abordare/Raspandire" - reprezinta cazului comunicarii de la unul la mai multi; 2. Modelul "Schimbarii" - este cazul comunicarii interpersonala sau a celei de la locul de munca; 3. Modelele "Cercetarii" si cel al "Umplerii timpului" - vizeaza situatia tehnologiei actuale.

2. Tipologia modelor propusa de R. Dimbley si G. Burton (Dimbley, Burton, 1985, 32-35) care le-au clasificat pe acestea in trei mari clase:

A. Clasa modelor lineare - in care procesul de comunicare este unilinear, el fiind o transmitere de mesaje de la A la B;

1.

S C M De D

pers. A vorbeste "Eu te plac" aude pers. B

Sursa Codificare Mesaj Decodificare Receptor/

Destinatar

B. Clasa modelor schimbului - este situatia in care comunicarea este prezentata drept un proces care utilizeaza cel putin doua cai astfel incat mesajul functioneaza in ambele directii. Este situatia tipica dintr-un dialog.

Figura 2.            

mesaj

codificare decodificare

interpreti interpreti

persoana A persoana B

interpreti interpreti

decodificare codificare

mesaj

C. Clasa modelelor contextualizate - sau cea in care contextul intotdeauna influenteaza actul de comunicare iar feed-back-ul este elementul fundamental al comunicarii.

Figura 3.

Context

Transmitator                                                    Receptor

mesaj

codificare canal decodificare

decodare             mesaj codificare

canal

feed-back

Context

3. "Modelul" in stiintele comunicarii

Din perspectiva "Teoriei Comunicarii" modelele sunt definite drept: "descrieri simplificate constient intr-o forma grafica a unor bucati din realitate" (McQuail, Windahl, 2001, 10). La fel ca in cadrul stiintelor sociale in sens larg, si la acest nivel utilizarea modelelor prezinta o serie de avantaje pentru intelegerea comunicarii (McQuail, Windahl, 2001, 10):

Au o functie de organizare prin ordonarea si legarea reciproca a sistemelor si prin furnizarea unei imagini asupra totalitatii;

Ajuta in explicatie furnizand o informatie simplificata care ar fi altfel complicata sau ambigua - modelele au astfel o functie euristica;

Ajuta in stabilirea predictiilor cursului evenimentelor.

Majoritatea teoriilor comunicarii au la baza "modelul codului" in care un emitator codifica un mesaj si un receptor decodifica mesajul, intre cei doi interpunandu-se un "mijloc" de comunicare. D. McQuail (McQuail, 1999, 216-218) a elaborat o tipologie a modelelor plecand de la intersectia a doua axe principale: 1. Perspectiva asupra rolului jucat de transmitator si receptor in procesul de comunicare ; si 2. Situatia de comunicare.

2. Clasificarea modelelor comunicarii

Perspectiva

Transmitator Receptor

Situatii                  1. Activ Pasiv

de                           2. Activ Activ

comunicare 3. Pasiv Activ

4. Pasiv Activ

In functie de fiecare situatie de comunicare, arata D. McQuail, se poate vorbi de un model diferit al comunicarii:

Situatia 1 - Desemneaza modelul transferului intentionat de informatii in care receptorul este diferit de transmitatorul mesajului;

Situatia 2 - Este denumit "Modelul schimbului" (al interactiunii);

Situatia 3 - este numit de D. McQuail "Modelul cautarii active de informatii";

Situatia  4. - corespunde modelului comunicarii fara scop (aleatoare).