Analiza echilibrului financiar

In teoria economica, notiunea de echilibru are semnificatii multiple. Intr-o conceptie generala, echilibrul economico - financiar la nivelul intreprinderii se realizeaza atunci cand se recupereaza integral mijloacele consumate, respectiv cand veniturile sunt egale cu cheltuielile. O asemenea intelegere are un caracter reductionist, nu pune in evidenta legatura ansamblului cu componentele echilibrului general, cu starile partiale ale lui, care se constituie intr-un sistem de proportionalitate si relatii prin care se realizeaza si se mentine starea generala. Rezulta ca trebuie avute in vedere mai multe tipuri de "egalitati" si "corelatii" intre "necesitatile" si "posibilitatile" intreprinderii. In starea generala de echilibru se circumscriu atat "egalitati" ale elementelor, cat si "inegalitati" cu semnificatia lui economica. Astfel, in cadrul egalitatii generale dintre venituri si cheltuieli, trebuie avut in vedere ca, in fapt, acesta inseamna recuperarea mijloacelor consumate, dar si realizarea unui profit care sa permita constituirea surselor necesare finantarii unor activitati sau stingerii unor obligatii. Existenta fluxurilor banesti, concomitent cu cele materiale, impune luarea in considerare in definirea echilibrului financiar a elementelor implicate de aceste fluxuri prin indicatori specifici de caracterizare. Deci, echilibrul economico - financiar al intreprinderii trebuie inteles ca fiind un ansamblu de corelatii care se formeaza in procesul de rotatie a capitalului. Acest echilibru poate si trebuie sa fie prestabilit prin bugetul de venituri si cheltuieli si realizat in fiecare exercitiu. Instrumentele practice prin intermediul carora se poate evidentia echilibrul financiar sunt bugetul de venituri si cheltuieli, bilantul contabil, balanta de verificare s.a. Analiza echilibrului financiar, indiferent de subiectul care o realizeaza vizeaza caracterizarea situatiei in care se gaseste firma respectiva in raport si de scopul urmarit.

Analiza corelatiei dintre fondul de rulment si activele circulante

Pentru analiza echilibrului financiar al firmei, una dintre corelatiile importante o constituie cea dintre fondul de rulment ( FR ) si nevoia de fond de rulment ( NFR ). Nevoia de fond de rulment ( NFR ) reprezinta activele circulante care trebuie finantate din fondul de rulment, iar marimea sa se poate stabili ca diferenta intre activele circulante (Ac) fara disponibilitati si datoriile curente pe termen scurt (Dts), adica :

NFR = Ac - Dts

Rezultatul acestei comparatii este plusul sau minusul de fond de rulment.

Trezoreria neta a firmei ( TN ) sau disponibilitatile banesti ale firmei sde calculeaza ca diferenta intre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment :

TN = FR - NFR

Trezoreria neta poate fi pozitiva, negativa sau egala cu zero.

In unele lucrari de specialitate, indeosebi din tarile de limba engleza nevoia de fond de rulment poarta denumirea de capital de lucru. Capitalul de lucru are aceeasi functie ca si fondul de rulment reprezentand volumul de bani necesar pentru a functiona firma in timpul de asteptare a incasarii creantelor sale, calculandu-se pe baza relatiei :

NFR = Creante de incasat (clienti si debitori ) + Stocurile de active circulante - obligatiile de plata pe termen scurt ( furnizori, creditori s.a.) = CRI + SAC - Dts

In analiza corelatiei dintre fondul de rulment si activele circulante se pot folosi o serie de rate cum ar fi :

1)

unde :

Rfac - rata de finantare a activelor circulante

Aceasta rata reflecta proportia in care fondul de rulment acopera activele circulante. Se apreciaza ca marimea normala a acestei rate este de cca. 50%.

2)

unde :

Rfs - rata de finantarea a stocurilor.

Aceasta rata reflecta proportia in care fondul de rulment finanteaza stocurile si se considera o acoperire normala daca fondul de rulment reprezinta cca. 2/3 din totalul stocurilor.

3) 

in care :

Rfsc - rata de finantare a stocurilor si creantelor

Aceasta rata reflecta raportul dintre fondul de rulment si marimea stocuri si creantelor achitate si necreditate, exprimate prin nevoia de fond de rulment. In mod normal aceasta rata trebuie sa fie > 100.

Analiza lichiditatii, solvabilitatii si a capacitatii de plata a intreprinderii

Lichiditatea reprezinta proprietate elementelor patrimoniale de a se transforma in bani.

Solvabilitatea si capacitatea de plata sunt elemente ale lichiditatii, prin care se evidentiaza proprietatea partea materiala a capitalului de a se transforma in bani. Pentru a caracteriza starea de lichiditate pot fi folositi mai multi indicatori, in functie de scopul urmarit. Astfel, in momentul declararii starii de faliment se poate calcula gradul de lichiditate generala (Lg) cu relatia :

unde:

Alp - Active lichide si care pot deveni lichide

Dt- Total obligatii ( pe termen scurt, mediu si lung )

Elementele care pot deveni lichide se reevalueaza intrucat gradul de lichiditate reprezinta si capacitatea de despagubire a clientilor. In acest caz se urmareste ca nivelul de lichiditate sa fie cat mai mare. In studiile de bonitate efectuate de banci in cazul solicitarii de credite se folosesc indicatorii urmatori:

a)           Lichiditatea patrimoniala (Lp) se stabileste ca raport intre elementele de activ ( disponibilitati banesti (Db), materiale in stoc, produse finite, marfuri, titluri de plasament, creante, alte active ) si elementele de pasiv ( credite pe termen scurt, rate de rambursat in anul curent la creditele pe termen mediu si lung, creditori, obligatii) sau datorii curente astfel :

Referat: Functiunile intreprinderii Referat: Profesia de vanzator

in care :

Mdl - mijloace care pot deveni lichide;

Acest raport trebuie sa fie supraunitar, ceea ce constituie un grad corespunzator de siguranta pentru acordarea de noi credite. Daca raportul este subunitar , se considera a fi o situatie riscanta, intrucat unitatea a imobilizat o parte din imprumuturile anterioare si nu a obtinut efectele scontate.

b)           Solvabilitatea patrimoniala (Sp) numita si rata autonomiei financiare, se calculeaza pe baza relatiei :

Se apreciaza ca valoarea minima acceptabila este de 30 %, iar peste 50% situatia este normala.

c)            Solvabilitatea generala (Sg) se poate stabili ca raport intre activele circulante (Ac) si datoriile curente (Dc), adica :

d)           Solvabilitatea totala (St) sau globala calculata ca raport intre activele circulante (Ac) plus activele finale (Af) si datoriile totale (Dt), astfel :

e)           Solvabilitatea imediata (Si) care se poate stabili cu ajutorul relatiei :

Cu cat acesti indicatori cresc se mareste gradul de independenta si capacitatea financiara a intreprinderii.

Solvabilitatea reprezinta, deci, capacitatea economico - financiara a intreprinderii de a-si onora obligatiile de plata sau capacitatea de a face fata platilor pe o anumita perioada de timp. Determinarea si analiza solvabilitatii si a capacitatii de plata presupune o confruntare a datelor cu privire la disponibilitatile banesti imediate si in perspectiva, cu obligatiile de plati ale firmei pe acelasi interval de timp. Deoarece elementele activelor circulante au un grad diferit de lichiditate, in calculul solvabilitatii se iau in considerare, pe langa mijloacele banesti, si acele stocuri (imobilizari) care pot fi valorificate pe termen apropiat si au asigurata desfacerea, precum si creantele care pot fi incasate pe termen scurt.

Capacitatea de plata a intreprinderii sau solvabilitatea imediata exprima situatia mijloacelor banesti disponibile la un moment dat sau pe o perioada scurta de timp ( de obicei pana la 15 - 30 zile), in raport cu obligatiile de plata exigibile in acelasi interval de timp.

Pentru exprimarea solvabilitatii si a capacitatii de plata pot fi utilizate atat marimile absolute, cat si cele relative. Astfel, in marimi absolute, solvabilitatea (S) sau capacitatea de plata (Kp) rezulta din compararea disponibilitatilor banesti (lichide si potentiale Db), cu obligatiile curente ale firmei (Ob), adica :

Kp(S) = Db - Ob

Pentru asigurarea solvabilitatii este necesar ca :

Db>Ob

Pentru calculul disponibilitatilor banesti imediate trebuie sa se aiba in vedere modul in care elementele activelor circulante pot contribui la asigurarea capacitatii de plata a firmei. Astfel, disponibilitatile aflate in conturi la banca si in numerar, sunt prin natura lor active lichide, pe al 2-lea loc se situeaza creantele din livrari de produse, executari de lucrari sau prestari de servicii, cu conditia ca beneficiarii sa le accepte la plata ( deci, sa fie asigurata desfacerea lor prin contracte sau comenzi directe ). In al 3-lea rand participa stocurile de marfuri, produse finite si ambalaje, daca acestea sunt de calitate corespunzatoare, stocurile de materiale, valorificarea pieselor de schimb sau a obiectelor de inventar care depasesc nevoile interne si sumele obtinute prin lichidarea altor imobilizari.

Deoarece marimile absolute nu permite intotdeauna efectuarea unor comparatii in timp si spatiu, intrucat influente ale factorilor dimensionali ( volumul operatiilor de aprovizionare, productie si desfacere, marimea firmei etc.), este necesara utilizarea marimilor relative, cum ar fi :

a)           Coeficientul solvabilitatii sau al capacitatii de plata la o anumita data (Kpt), care se calculeaza dupa formula :

b)           Coeficientul capacitatii de plata (Kpi)care se calculeaza dupa formula :

           sau

in care :

I - incasarile ce se vor realiza pana la sfarsitul perioadei analizate;

Db - Disponibilitati banesti efective ( in numerar si in banca )

C si C' - credite disponibile sau care se vor obtine pana la sfarsitul perioadei;

Ob si Obt - plati exigibile imediat ( curente ) sau cele pana la sfarsitul perioadei, inclusiv rambursarea creditelor.

Intreprinderea are o situatie financiara normala in privinta capacitatii de plata, in cazul in care gradul de solvabilitate este mai mare sau cel putin egal cu 100.

In literatura de specialitate pentru caracterizarea starii de solvabilitate se foloseste si termenul de trezorerie. In acest caz se pot calcula urmatorii indicatori :

a)           Trezoreria la vedere (Tv)

Nivelul normal al acestei rate se considera a fi de 0,2 la 0,3.

b)           Trezoreria la scadenta (Ts) :

c)            Trezoreria previzionala (Tp)

Nivelul acestei rate este mai mare sau egal cu 1.

Pentru analiza solvabilitatii poate fi pusa si problema gradului de asigurare a intreprinderii cu disponibilitati banesti calculat ca raport intre disponibilitatile banesti si activele circulante totale. Din activitatea practica a reiesit ca existenta unor disponibilitati banesti in proportie de 3% si 5% din activele circulante asigura necesarul zilnic curent pentru a satisface platile normale imediate ale firmei. Existenta unui nivel mai ridicat nu constituie un semnal care sa impuna masuri de redresare. In schimb, nivelul mai redus al gradului de asigurare cu disponibilitati banesti implica accelerarea ritmului incasarilor.

BIBLIOGRAFIE