Organizarea generala a contabilitatii-Metode de gestiune a stocurilor

Organizarea generala a contabilitatii-Metode de gestiune a stocurilor

Contabilitatea de raportare. Situatii financiare si prezentarea informatiilor.

Gestiunea stocurilor, in contabilitatea financiara, se realizeaza fie prin metoda inventarului intermitent, fie prin metoda inventarului permanent.

v    Metoda inventarului permanent

Este cea mai importanta metoda, atat ca intindere a utilizarii ei, cat si ca nivel calitativ al rezultatelor. Aceasta metoda este astfel elaborata incat asigura furnizarea in tot cursul perioadei de gestiune a informatiilor de detaliu privind existenta si evolutia stocurilor.In conditiile aplicarii acestei metode, toate operatiile de intrare si iesire in si din gestiune se inregistreaza in contabilitate in mod distinct, document cu document, sau prin intermediul unor documente centralizatoare, ceea ce asigura determinarea si cunoasterea in permanenta a marimii stocurilor, pe categorii si total, atat cantitativ cat si valoric.

Stocul final aferent oricarei categorii sau fel de valori materiale, urmarite in mod distinct in contabilitate, se stabileste prin utilizarea urmatoarei formule:

Sf = Si + I - E

unde: Sf = soldul final; Si = soldul initial; I = valoarea intrarilor; E = valoarea iesirilor

Intrarile de bunuri de natura stocurilor vor avea ca documente justificative in primul rand factura de cumparare a bunurilor sau avizul de expediere al furnizorului, urmat, in termen de trei zile, de factura emisa de furnizor pentru bunurile livrate. Depozitul unde bunurile se receptioneaza va intocmi, in urma operatiunii de receptie, nota de receptie si constatare de diferente, numita simplificat nota interna de receptie (NIR). Pentru bunurile din productia proprie se foloseste bonul de predare, transfer, restituire.

Contabilitatea analitica a valorilor materiale se poate tine pe baza uneia din metode:

metoda operativ-contabila;

metoda cantitativ-valorica;

metoda global-valorica

Metoda operativ-contabila presupune inregistrarea cantitativa, la depozit, a tuturor intrarilor si iesirilor, folosind fisa de magazie, si inregistrarea valorica a tuturor intrarilor si iesirilor, la contabilitate. Urmeaza ca, lunar, sa se verifice concordanta intre contabilitate si evidenta operativa verificarea de la depozit - prin evaluarea stocurilor din fisele de magazie si compararea rezultatului cu soldul contabil pe fiecare tip de marfa in parte. Se va deschide o

fisa pentru fiecare cod de bun depozitat si gestionat. Fisele de magazie incheiate se predau contabilitatii, prin arhivare.

Metoda cantitativ-valorica presupune inregistrari cantitative la depozit, iar in contabilitate - inregistrari cantitativ-valorice pe fise de cont analitic, deschise pentru fiecare cod de produs in parte.In acest fel, verificarea intre stocul efectiv si stocul contabil se poate face in mod direct cantitativ. La finele lunii se va intocmi balanta analitica a stocurilor pe fiecare tip de stoc in parte (marfuri, produse finite, ambalaje, materiale etc.). Rulajele debitoare si creditoare si soldurile balantelor analitice se vor confrunta cu rulajele debitoare si creditoare si soldurile din conturile sintetice corespunzatoare. Concordanta valorilor este proba corectitudinii inregistrarilor in contabilitatea stocurilor.

Metoda global-valorica presupune inregistrarea valorica atat in contabilitate, cat si la depozit. Se verifica daca valorile coincid.Este o metoda adecvata numai pentru depozite specializate intr-un singur fel de bunuri (depozite cerealiere, depozite de carbune, depozite-tanc de combustibili lichizi).

v    Metoda inventarului intermitent

Aceasta metoda este recomandata pentru unitatile patrimoniale din categoria celor mici si mijlocii si consta in stabilirea si inregistrarea in contabilitate a iesirilor numai la sfarsitul perioadei de gestiune, pe baza inventarierii faptice a stocurilor de valori materiale. Valoarea iesirilor sau a diferentei de stocuri se stabileste extracontabil ca diferenta intre valoarea stocurilor initiale cumulata cu valoarea intrarilor si valoarea stocurilor finale, determinate pe baza inventarierii, dupa formula:

Referat: Functiunile intreprinderii Referat: Profesia de vanzator

Ve = Si + I - Sf

unde: Ve = valoarea iesirilor; Si = soldul initial; I = valoarea intrarilor; Sf = soldul final sau altfel spus totalul valoric stabilit pe baza listelor de inventar.

Diferenta intre stocul final si cel initial influenteaza cheltuielile de exploatare sau veniturile din productia stocata, dupa cum valorile materiale de la care provine sunt obtinute prin achizitionare si respectiv din productie proprie.

Metoda intermitentei inventarului, in conditiile preturilor fluctuante din economia de piata, este considerata ca fiind cea mai simpla si economicoasa sub aspectul volumului de munca pe care‑l ocazioneaza. In contabilitatea sintetica se realizeaza numai un inventar scriptic intermitent (periodic) al stocurilor de valori materiale, fara sa existe posibilitatea

cunoasterii in orice moment (permanent), prin intermediul conturilor de stocuri, a valorii bunurilor existente in stoc.

Metoda analizata prezinta insa unele neajunsuri, dintre care se retine imposibilitatea exercitarii unui control riguros asupra integritatii valorilor materiale prin intermediul contabilitatii, iar orice pierdere sau sustragere din gestiune apare ca iesire normala prin vanzare sau consum si influenteaza cheltuielile de exploatare sau veniturile din productia stocata, dupa caz. Totodata, orice eroare sau omisiune in inventarul faptic duce la denaturarea valorii iesirilor si implicit a informatiei contabile care se prezinta in documentele contabile de sinteza. In plus, din considerente de ordin fiscal, agentii economici ar putea fi tentati sa efectueze subevaluarea stocurilor de valori materiale, ceea ce determina, pe de o parte, cresterea artificiala (nereala) a cheltuielilor de exploatare, iar pe de alta parte diminuarea profitului impozabil.In functie de specificul activitatii, pentru iesirea din gestiune a bunurilor se folosesc urmatoarele documente: bonul de consum si fisa limita de consum - Pe baza fisei limita de consum se vor intocmi bonurile de consum pentru ridicarea efectiva a bunurilor din magazie.

In cele mai multe tari care au adoptat modelul continental de contabilitate evidenta analitica a stocurilor pe sortimente si gestiuni se realizeaza prin contabilitatea interna de gestiune. Totusi, la o analiza mai atenta se poate aprecia ca gestiunea analitica a stocurilor nu este numai o problema a intreprinderii. Metodele de evaluare a stocurilor au implicatii financiare , ele antreneaza efecte atat asupra rentabilitatii, cat si asupra fiscalitatii. Inventarierea stocurilor si nivelarea costurilor constituie o problema de construire a informatiei consolidate in situatiile financiar - contabile de sinteza si raportare care sunt standardizate.

Prezentarea in notele explicative a unor informatii suplimentare referitoare la stocuri este necesara utilizatorilor.Intrucat in celelalte componente ale situatiilor financiare, care fac referire la stocuri sau sunt influentate de fluxul stocurilor (bilant, cont de profit si pierdere , situatia fluxurilor de trezorerie ), informatiile sunt prezentate doar valoric, fara a se face si o prezentare cantitativa , acestea sunt insuficiente pentru a obtine o imagine cat mai completa referitor la activitatea unei intreprinderi. Din acest motiv trebuie prezentate informatii detaliate in notele explicative.

Prin situatiile financiare trebuie sa se prezinte informatii relevante, credibile, inteligibile si comparabile cu privire la evolutia stocurilor in decursul perioadei contabile. Aceste informatii vor avea in vedere: politicile contabile de evaluare a stocurilor, metodele de

determinare a costului, valoarea contabila a stocurilor pe total si pe categorii, valoarea

stocurilor evaluate la valoarea realizabila neta, valoarea stornarilor si diminuarilor de valoare, inclusiv cauzele acestora precum si valoarea stocurilor gajate in contul datoriilor.

Referirile la metodele de evaluare practicate de intreprindere pe parcursul exercitiului, precum si la eventualele schimbari de metoda, reprezinta informatii despre care orice utilizator ar dori sa cunoasca detalii, avand in vedere impactul pe care o metoda sau alta, sau schimbarea de metoda de la un exercitiu la altul o poate avea asupra bilantului si contului de profit si pierdere.

Prezentatea informatiilor suplimentare , referitoare la ajustarile pentru deprecierea stocurilor, constituite la finele exercitiului, prezinta interes pentru utilizatori. Ajustarile constituite sunt prezentate pe fiecare tip, respectiv pentru produsele si marfurile greu vandabile, pentru stocurile degradate, precum si pentru diferentele dintre valoarea de achizitie mai mare si valoarea realizabila neta mai mica. Pentru fiecare tip de ajustare constituita intreprinderea trebuie sa prezinte urmatoarele informatii:

-valoarea contabila la inceputul si sfarsitul perioadei.

-ajustarile suplimentare realizate in cadrul perioadei, inclusiv cresterea ajustarilor existente.

-sumele utilizate din ajustare in timpul perioadei.

- sumele nefolosite si anulate in timpul perioadei.

-cresterea valorii actualizate in timpul perioadei, datorita efectului in timp si modificarile datorate evolutiei ratei de actualizare.

Prezentarea informatiilor cu referire la metoda de evaluare este utila in efectuarea comparatiilor, datorita caracterului special al metodei LIFO. Totusi aceasta necesita calcularea valorii stocului la data bilantului utilizand fie metoda mediei ponderate, fie metoda FIFO.. Atunci cand costul stocurilor este determinat folosind tratamentul alternativ, respectiv formula LIFO, in cadrul situatiilor financiare se vor prezenta informatii suplimentare privind:

diferenta dintre valoarea contabila ( din bilant);

valoarea cea mai mica dintre valoarea determinata prin formula costului mediu ponderat sau FIFO;

valoarea realizabila neta sau valoarea cea mai mica dintre costul curent la data bilantului si valoarea realizabila neta.

5.     Interpretari si analize financiare

Analiza structurii patrimoniale urmareste analiza ponderii diferitelor elemente

patrimoniale. Metoda de analiza este metoda ratelor. Ratele de structura permit "normalizarea" situatiei patrimoniului, aceasta ajutand la o comparatie facila intre intreprinderi de dimensiuni diferite, precum si la observarea rapida a unor modificari structurale in cadrul unei intreprinderi de-a lungul timpului. O prezentare a ratelor de structura patrimoniala va evidentia o situatie a activelor si datoriilor in marimi relative.

Acest indicator inregistreaza in mod normal niveluri ridicate in cazul intreprinderilor ci activitate de productie si ciclu lung de fabricatie, precum si in cazul firmelor de distributie care prin specificul activitatii inregistreaza un volum ridicat al stocurilor.

Analiza lichiditatii si solvabilitatii

Lichiditatea semnifica abilitatea unui activ de a fi transformat in bani rapid si cu o pierdere minima de valoare iar solvabilitatea reprezinta capacitatea unei intreprinderi de a acoperi datoriile totale. Analiza lichiditatii si solvabilitatii se efectueaza cu ajutorul unor rate financiare care reflecta abilitatea unei intreprinderi de a-si onora obligatiile financiare exigibile pe termen scurt. Ele compara datoriile pe termen scurt cu activele curente sau cu fluxul de disponibilitati care va permite onorarea acelor datorii.

Rata lichiditatii intermediare (RLi) masoara cate unitati monetare de active aproape lichide revin la o unitate monetara de datorii pe termen scurt.

Rata solvabilitatii generale (RSg) - masoara gradul in care o intreprindere poate face fata datoriilor.

Un alt activ curent ce este examinat din prisma analizei lichiditatii interne a intreprinderii este rotatia stocurilor. Stocurile oricarei firme necesita timp pentru a fi transformate in creante si apoi in lichiditati.

Rotatia stocurilor poate fi calculata prin raportare fie la cifra de afaceri, fie la costul vanzarilor. In general este preferata rata "stocuri / costul vanzarilor" ca urmare a faptului ca CA include si componenta profit. Ca si in cazul perioadei de recuperare a creantelor si in acest caz putem calcula perioada de rotatie.

O perioada de rotatie a stocurilor in scadere reprezinta un semnal favorabil, dar si in acest caz este esentiala examinarea nivelului ratei fata de nivelurile din ramura. Si aici o perioada mult mai mare decat media ramurii reprezinta o problema ca urmare a blocarii capitalului si ulterior dificultati in onorarea obligatiilor. In plus aceasta poate fi un semnal privitor la existenta unor stocuri cu miscare lenta. In cazul opus, cand nivelul se situeaza mult sub media industriei, poate sa apara riscul unor niveluri inadecvate ale stocurilor ce pot afecta livrarile catre clienti si implicit vanzarile.