Contractul individual de munca - notiune. trasaturi caracteristice

CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNCA - NOTIUNE. TRASATURI CARACTERISTICE

Notiune. Intre categoriile sociale ale salariatilor si patronilor, legislatia muncii din tara noastra prevede incheierea a doua categorii de contracte: contractul colectiv de munca si contractul individual de munca.

Spre deosebire de contractul colectiv de munca, incheiat intre patronat si salariati reprezentati de regula de sindicate, contractul individual de munca se incheie intre o singura persoana fizica si cel ce o incadreaza in munca (societate comerciala, regie autonoma, alta persoana juridica sau persoana fizica).

Astfel, contractul individual de munca se particularizeaza ca o institutie centrala a dreptului muncii, care odata incheiat, declanseaza si face aplicabile atat prevederile legale, cat si pe cele ale contractului colectiv de munca[1].

Conform prevederilor articolului 1 din Legea 83/1995[2], incadrarea in munca a unei persoane se realizeaza prin incheierea unui contract individual de munca intre persoana care presteaza munca si persoana fizica sau juridica care angajeaza. Astfel, persoana incadrata in munca dobandeste calitatea de salariat si are drepturile si obligatiile prevazute in contractul colectiv de munca si contractul individual de munca.

De asemenea, articolul 64 din Codul muncii prevede: “contractul individual de munca se incheie in scris si va cuprinde clauze privind obligatia persoanei incadrate in munca de a-si indeplinii sarcinile ce ii revin, cu respectarea ordinii si disciplinei, a legilor, indatorirea unitatii de a asigura conditii corespunzatoare pentru buna desfasurare a activitatii, de a o remunera in raport cu munca prestata si de a-i acorda celelalte dreturi ce i se cuvin, precum si alte clauze stabilite de parti”.

Tinand seama de aceste prevederi legale, contractul individual de munca poate fi definit ca: “intelegerea incheiata in scris intre o persoana fizica, pe de o parte, si un patron, pe de alta parte, prin care prima se obliga a presta munca prevazuta in contract, iar secundul sa ii asigure persoanei incadrate conditii corespunzatoare pentru buna desfasurare a activitatii, deplina protectie si securitate a muncii  si sa o remunereze in raport cu munca prestata potrivit clauzelor contractului”[3].

In doctrina juridica franceza, contractul individual de munca se analizeaza ca o conventie prin care o persoana se angajeaza sa depuna activitatea sa la dispozitia altuia, in subordinea caruia se plaseaza in schimbul unei remuneratii.

Deosebit de legislatia muncii din tara noastra, cea franceza reglementeaza unele contracte de munca de tip special. Astfel, conform articolului 117, alineat 1 din Codul muncii francez, contractul de ucenicie este un contract de munca de tip particular (reglementat de dreptul german si italian) prin care un angajator se obliga, pe langa plata unui salariu, sa asigure o pregatire profesionala metodica si completa unui tanar angajat. Acesta din urma, la randul sau, se obliga sa presteze o munca in folosul angajatorului pe perioada contractului si sa urmeze o pregatire profesionala, repartizata intr-un centru de formare a ucenicilor.

Anterior aparitiei legii din 16 iulie 1971 (privind ucenicia), modificata prin legea din 25 iulie 1987, acest contract de ucenicie era considerat un contract de educare/educatie si un contract de munca[4].

Trasaturi caracteristice.Din definitia contractului individual de munca descoperim urmatoarele trasaturi caracteristice ale acestuia:

act juridic bilateral guvernat de principiul libertatii de vointa.

Este un act bilateral deoarece contractul individual de munca nu poate avea decat doua parti, salariatul si patronul. Exista, totusi, anumite situatii speciale cand salariatul incheie un contract individual de munca in mod concomitent cu doi sau mai multi angajatori (de exemplu notarul stagiar la un birou notarial fara personalitate juridica, alcatuit din mai multi notari asociat[5]).

In ceea ce priveste principiu libertatii de vointa, putem afirma ca presupune doua elemente libertatea partilor in ceea ce priveste dorinta manifestata de a incheia un contract individual de munca precum si libertatea de a stabili conditiile in care se incheie actul, adica a continutului contractului

numit, deoarece corespunde unei operatiuni juridice determinate si este reglementat ca atare , prin normele dreptului muncii;

obligatia salariatului este de a face (de a munci) si trebuie executata in natura; ea nu se poate schimba in dezdaunari si nici patronul nu o poate realiza, in caz de neexecutare, pe cheltuiala salariatului sau;

sinalagmatic deoarece da nastere la drepturi si obligatii reciproce intre parti, cauza obligatiei uneia dintre ele constuind-o executarea obligatiei celeilalte;

oneros (fiecare parte urmareste sa-si procure un avantaj);

comutativ, ambele prestatii – munca si salariul – sunt cunoscute de la inceput si deci executarea lor nu depinde de un eveniment incert;

personal (intuitu personae) cu privire la fiecare din partile sale; ca urmare, salariatul nu poate sa-si execute obligatiile din contract prin intermediul sau cu ajutorul altor persoane si de asemenea nu este posibila transmiterea contractului prin mostenire.

Contractul individual de munca este incheiat tocmai in considerarea pregatirii, a aptitudiniilor si a calitatilor persoanei incadrate. Eroarea asupra persoanei constituie viciu de consimtamant ce duce la anulabilitatea contractului.

Caracterul personal priveste si cealalta parte a contractului deoarece si salariatul incheie contractul cu o unitate avand un anumit profil de activitate, avand deci in vedere specificul ei[6];

cu executare succesiva (in timp) si, in medie, de peste trei ore pe zi lucratoare.

In ceea ce priveste nulitatea actelor juridice, desi aceasta opereaza retroactiv, in cazul contractelor cu executare succesiva, atunci cand executarea este ireversibila trebuie sa remarcam ca si efectele nulitatilor se aplica numai pentru viitor;

nu poate fi afectat de o conditie suspensiva deoarece nu se poate concepe ca nasterea efectelor acestui contract sa fie in functie de realizarea unui eveniment deopotriva viitor si incert. Desemenea el nu poate fi afectat nici de o conditie rezolutorie, in caz contrar s-ar eluda prevederile Codului muncii, ale Ordinului numarul 185/1990 al Ministerului muncii si Protectiei Sociale si ale contractului colectiv de munca la nivel national care stabilesc limitativ temeiurile si conditiile incetarii contractului individul de munca[7];

exceptional, poate fi afectat de un termen extinctiv (atunci cand legea permite sa fie incheiat pe o perioada determinata). Tot cu titlu de exceptie contractul de munca poate fi afectat si de un termen suspensiv dar cert;

consensual, incheindu-se prin simplu acord de vointa al partilor (forma scrisa ceruta de lege are numai valoare probanta si nu pentru insasi esenta contractului)[8].