Dreptul de optiune al creditorului

Dreptul de optiune al creditorului

Creditorul are libertatea sa-si schimbe optiunea tinand seama de specificul dreptului material la actiune din structura juridica a drepturilor de creanta nascute pe temeiul contractelor sinalagmatice.

Actiunea in rezolutiune poate fi intentata numai de partea care a executat sau care declara ca este gata sa execute contractul. A recunoaste si celeilalte parti dreptul la aceasta actiune ar produce o infrangere de neadmis principiului obligativitatii contractului .

Acest drept material la actiune se poate manifesta in doua variante, alegerea uneia dintre acestea nu determina stingerea celeilalte variante care continua sa existe ca posibilitate abstract. Numai in ipoteza in care se realizeaza efectiv una dintre variante, posibilitatea abstracta a celeilalte variante inceteaza. Daca insa creditorul - desi a ales o varianta, dar care nu a fost inca realizata efectiv - are interes sa renunte la aceasta in favoarea celeilalte, prima varianta redevine o simpla posibilitate abstracta si se deschide calea realizarii in concret a celei de-a doua variante.

Aceasta alternanta intre caracterul abstract si caracterul concret al celor doua variante in care se manifesta dreptul material la actiune din structura juridica a drepturilor de creanta nascute pe temeiul contractelor sinalagmatice este justificata chiar de alternanta intereselor creditorului in functie de imprejurarile concrete .

Aceasta solutie presupune ca revocarea optiunii initiale nu se poate face in mod arbitrar de catre creditor.

De altfel, dreptul de optiune intre cele doua variante in care se manifesta dreptul material la actiune in situatia analizata este un element intrinsec unui anumit drept de creanta ca drept subiectiv civil. De regula, drepturile subiec­tive civile nu pot fi exercitate in mod abuziv .

In concluzie, dreptul de optiune semnifica atat posibilitatea alegerii initiale intre cele doua variante de manifestare a dreptului la actiune specific drepturilor de creanta nascute din contractele sinalagmatice, cat si posibilitatea de a reveni asupra acestei alegeri, dar numai daca varianta aleasa la un moment dat nu a fost realizata in concret, pierzand astfel in mod ireversibil caracterul virtual.

Realizarea in concret a uneia dintre cele doua variante poate primi intelesuri diferite.

Astfel, o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care s-a dispus fie rezolutiunea sau rezilierea, fie executarea silita in forma ei generala este, in mod indiscutabil, o realizare in concret a drepturilor de creanta nascute din contractele sinalagmatice. Ulterior este exclusa orice revenire asupra optiunii initiale.

Revocarea optiunii creditorului poate fi impiedicata, chiar inainte de pronuntarea unei hotarari judecatoresti sau inainte de ramanerea ei definitiva si irevo­cabila, datorita anumitor dispozitii procedurale. De exemplu, in masura in care schimbarea optiunii creditorului are semnificatia unei modificari de actiune, trebuie sa se tina seama de restrictiile prevazute in art. 132 C. pr. civ.

Pentru a depasi aceste restrictii, creditorul-reclamant ar putea insa renunta la judecata actiunii initiale, pentru a introduce apoi o alta actiune, cu un obiect diferit sau chiar identic, in functie de optiunea din momentul introducerii noii actiuni. In acest caz, trebuie sa se tina seama de anumite restrictii cum sunt cele prevazute in art. 246 Cod procedura civila.

Revocarea optiunii creditorului in favoarea uneia dintre cele doua variante in care se manifesta dreptul la actiune in ipoteza analizata nu se confunda cu utilizarea consecutiva a acestor doua variante in ipoteza in care se constata judecatoreste ca nu sunt indeplinite conditiile necesare pentru realizarea uneia dintre ele. De exemplu, creditorul poate sa ceara executarea silita in natura, dar se constata ca aceasta a devenit imposibila sau lipsita de interes pentru creditor. Invers se poate cere rezolutiunea, dar instanta poate constata ca nu sunt indeplinite toate conditiile legale sau poate aprecia ca este mai potrivita executarea in natura sau executarea prin echivalent .

Pentru a evita exercitarea a doua actiuni succesive, creditorul-reclamant trebuie sa aiba precautia de a redacta in mod adecvat cererea de chemare in judecata. In acest sens, pot fi formulate doua capete de cerere, unul principal, iar altul subsidiar, urmand ca - in ipoteza in care apreciaza ca nu este intemeiat capatul de cerere principal - instanta sa analizeze capatul de cerere subsidiar. Intr-un asemenea context, dreptul de optiune al creditorului se poate exercita si prin schimbarea caracterului celor doua capete de cerere, dar cu respectarea, mutatis mutandis, a restrictiilor procedurale mentionate mai sus.