Crearea Uniunii Economice Monetare (UEM) – forma cea mai avansata de integrare economica regionala

Crearea Uniunii Economice Monetare (UEM) – forma cea mai avansata de integrare economica regionala

Premisele aparitiei

In prezent sint cunoscute 4 forme de integrare economica: [7]

1.   Zona de liber schimb – tarile membre inlatura intre ele barierele comerciale, dar fiecare tara le pastreaza in modul sau pentru tarile din afara zonei.

2.   Uniunea vamala – inlaturarea tuturor restrictiilor de comert intre tarile membre si stabilirea unui tarif vamal comun pentru tarile terte.

3.   Piata comuna – in tarile membre exista comert liber asociat la miscarea libera a tuturor factorilor de productie.

4.   Uniunea economica si monetara (UEM). Piata comuna devine o piata unica datorita unificarii politicilor economice, a legislatiei si introducerii unei monede unice in locul celor existente anterior. Se pare ca, pentru a fi viabila, aceasta uniune trebuie sa fie insotita si de o uniune politica.

Exista numeroase exemple ale tuturor acestor forme de integrare economica regionala. Dar Uniunea Europeana este unicul proiect de integrare economica care, evoluind de la uniunea vamala la piata comuna, a ajuns si la crearea Uniunii Economice Monetare (UEM). Uniunea Europeana este considerata si cel mai viabil proiect de integrare, iar Uniunea Economica Monetara – cel mai complicat proces logistic efectuat vreodata pe timp de pace. In plus, contextul economic al sec. XX prevedea o uniune economica monetara care sa includa si uniunea politica, si chiar culturala, astfel influentind toate domeniile. Desi istoria cunoaste si alte exemple de uniuni monetare, acestea fie ca au esuat, fie ca nu au reprezentat o adevarata uniune economica monetara, nefiind asociate unificarii politicilor economice, a legislatiei etc.

Care este elementul nou? Este vorba de trecerea de la moneda europeana comuna (ecu) la moneda unica si reala (euro) care urmeaza sa faciliteze functionarea pietei unice europene. Care este cauza acestor schimbari in Europa? Dezvoltarea economica intensa a altor continente, in special a Asiei, precum si dominatia monetara din partea SUA, insotita de stagnarea relativa a cresterii economice in UE, au ca efect diminuarea ponderii relative a tarilor europene in economia mondiala. Avind o politica economica-monetara comuna si o moneda unica, Europa va dispune de o putere crescinda pe arena mondiala. In situatia existentei unei politici de stabilitate monetara, moneda europeana va putea concura cu dolarul, care astazi este unica moneda cu adevarat mondiala.

Uniunea Economica Monetara, desi are la baza conceptul de stabilitate, totusi nu are un succes garantat. Dar atit succesul, cit si insuccesul ei (dealtfel, putin probabil), vor avea o influenta puternica asupra echilibrului economic mondial.

Tranzitia la euro

Inainte de lansarea euro si crearea UEM a existat ecu, care a reprezentat o perioada de tranzitie de la un sistem monetar european compus din mai multe monede europene si o moneda de referinta la un sistem bazat pe o singura moneda. Sistemul Monetar European (SME) se baza pe ecu (european currency unit), care era un fel de moneda “virtuala”, o unitate de cont al carei curs era calculat zilnic ca o medie ponderata a unui cos valutar format din monedele statelor membre. In cadrul SME ecu indeplinea mai multe functii: unitate de cont, instrument de reglementare si activ de rezerva. SME a permis convergenta partiala, dar nu si suficienta, a politicilor economice si monetare a statelor membre. Dezavantajele ecu decurg din dezavantajele unui sistem european plurivalutar si din faptul ca ecu nu a fost niciodata o moneda reala, in special: costuri mari de schimb intracomunitare, riscul valutar care limita dezvoltarea pietei interne a UE, lichiditatea limitata a pietelor europene de capital, precum si perioade de timp si costuri mari pentru transferurile bancare. Iar crizele din 1992 si 1993 ale SME au demonstrat incapabilitatea Europei de a se mentine pe piata financiara, dar si urgenta necesitatii de reformare a SME.

Necesitatea crearii Uniunii Economice Monetare

Construirea Europei nu se rezuma, evident, doar la dimensiunea sa economica. Motivatiile profunde ale Uniunii Europene erau si au ramas de esenta politica. Astazi cele 3 mari puteri economice sint SUA, UE si Japonia. Europa celor 15 state produce aproape o treime din productia mondiala. La inceputul noului mileniu Uniunea Europeana este un gigant economic si politic. Cu toate acestea, nu toti indicatorii sint pozitivi: demografia europeana este cea mai putin dinamica din lume, cresterea economica este insuficient de mare, datoriile publice prea mari, o rata inalta a somajului, lipsa unitatii economice europene si a coordonarii eficiente a politicilor economice, segmentarea unor sectoare industriale, fragmentarea pietei de capital europene si, in special, fragilitatea sistemului monetar determinata de utilizarea redusa a monedelor europene pe plan mondial.

Pentru a vedea decalajul dintre marimea exportului si puterea reala a monedei, sint suficiente urmatoarele date: ponderea monedelor europene in schimbul mondial este de 33%, desi UE participa cu aproximativ 40% la export. Chiar o buna parte din platile din interiorul UE erau efectuate, pina la lansarea euro, in dolari americani. Pe cind SUA nu reprezinta decit 12% din comertul exterior, dar tocmai 48% din schimburile internationale se efectueaza in dolari – in special pe piata petroliera, de armament si utilaj. Este evident ca aceste probleme frineaza intr-o oarecare masura dezvoltarea comertului european si, mai ales, competitivitatea si puterea de negociere ale intreprinderilor europene. Una dintre marile forte ale SUA este dimensiunea pietei sale interne. Europa a progresat deja in aceasta directie si va continua sa progreseze prin intermediul monedei unice euro si a eforturilor continue de a crea o piata unica si uniforma [8].

Europa, dupa unificarea monetara, are ca obiectiv principal sa ramina o putere mondiala de prim ordin, capabila sa faca fata noilor poli politici extrem de dinamici, sa aiba o pondere importanta pe arena mondiala in fata SUA, Japoniei si in curind si a Chinei.

Referat: Grila manageriala a lui R. Blake si J. Mouton Referat: Analiza cost-beneficiu

Argumentele in favoarea crearii UEM si a monedei euro au fost multiple, clasificindu-se in 2 grupe: cauze economice si politice. Cele economice au fost deja prezentate, dar cele politice sint la fel de importante ca si primele. Dorinta de a realiza o uniune politica prin uniunea economica este mai inovatoare si demonstreaza evolutia timpurilor noastre caracterizate prin dominatia curentelor economice asupra celor politice. In plus, realizarea unei uniuni politice prin intermediul uniunii economice monetare inseamna sa admitem ca Europa nu se creeaza sub jugul unei puteri dominante, ci sub impulsul unei dorinte comune a fiecarui stat din UE, care considera crearea UEM o posibilitate de a exprima si satisface interesele sale nationale.

Problema uniunii monetare a fost tratata inca de Napoleon, care a scris: “Ne trebuie un Cod European, o Curte Suprema, aceleasi unitati de masura si aceeasi moneda.” In prezent europenii ar adauga “si o piata unica”. Ideea transformarii pietei comune europene intr-o piata unica si mai omogena a fost materializata de Actul Unic European, in vigoare din 1987. Acest act a modificat si a completat in profunzime tratatul de la Roma, semnat in 1957, care a creat piata europeana comuna. In iunie 1988 Comunitatea europeana decide studierea concreta a posibilitatii crearii unei uniuni economice si monetare, aceasta decizie luind forma planului Delors care a fost realizat de catre “Comitetul pentru studiul Uniunii Economice Monetare”. In scopul constituirii unei uniuni economice si monetare, acest plan propunea succesiunea a trei faze:

faza 1: reforme preliminare (liberalizarea pietelor de capital);

faza 2: convergenta economiilor;

faza 3: realizarea Uniunii propriu-zise.

Dupa ce viabilitatea ideii a fost verificata, in 1992 “Tratatul Uniunii europene”, cunoscut si ca “Tratatul de la Maastricht”, in vigoare din 1993, a denumit in mod oficial Comunitatea Europeana ca Uniune Europeana. Se vorbea despre crearea unei Uniuni europene economice si monetare (UEM) ca urmare logica a pietei comune deja construite. Tratatul a fixat cele trei faze de trecere la moneda unica euro, precum si criterii de selectie a tarilor participante. Totusi, preocuparile tratatului nu sint doar monetare, ci de asigurare a coeziunii economice si sociale, precum si a solidaritatii statelor membre. Sommet-ul de la Madrid (1995) a confirmat ca a treia faza a UEM va incepe la 1 ianuarie 1999. Sommet-ul de la Dublin (1996) a aprobat structura noului mecanism al ratei de schimb, o serie de aspecte juridice necesare pentru utilizarea euro, reformele institutionale necesare etc. Sommet-ul de la Amsterdam (1997) propune adincirea si largirea in continuare a integrarii interstatale, lichidarea ultimelor obstacole in calea liberei circulatii a marfurilor, o mai mare libertate in afacerile mondiale, eficienta structurii institutionale a UE etc.

Conform prevederilor tratatului de la Maastricht, UEM a fost creata in trei etape, cu perioade fixe de timp:

Etapa 1. A inceput la 1 iulie 1990. Caracteristica principala: liberalizarea totala a miscarilor de capital si o cooperare mai strinsa intre membrii CE in domeniul economic, fiscal si monetar.

Etapa 2. A inceput la 1 ianuarie 1994 si se considera a fi o faza premergatoare uniunii monetare propriu-zise. Una dintre masurile cele mai importante este crearea Institutului Monetar European ca precursor al Bancii Centrale Europene. La aceasta etapa a inceput finantarea deficitelor bugetare de catre bancile nationale, precum si monitorizarea mai strinsa a politicilor fiscale si economice ale statelor membre.

Etapa 3. A inceput la 1 ianuarie 1999. Din acest moment au fost fixate ratele de conversie ale monedelor nationale catre moneda noua europeana si paritatile respective. Raspunderea pentru o politica monetara unica a fost transferata Sistemei Europene a Bancilor Centrale (SEBC) ce include Banca Centrala Europeana (BCE) si bancile nationale ale tarilor participante.

Una dintre constringeri a fost luata in consideratie: continuitatea valorii externe a euro. In numele principiului continuitatii “1 euro = 1 ecu”, valoarea initiala a euro la 1 ianuarie 1999 la ora 0:00 contra devizei X a fost egala cu valoarea ecu contra acestei devize la 31 decembrie 1998 la ora 24:00. In ceea ce priveste etapele de introducere a euro, trebuie subliniata importanta minimizarii etapei de coexistenta a monedei euro si a celorlalte monede nationale in scopul reducerii costurilor de tranzitie.

Criteriile de selectie a tarilor participante. La selectarea tarilor membre ale UEM au fost aplicate 5 criterii de convergenta: [9]

Deficitul public: nu trebuia sa depaseasca 3% din PIB, exceptie fiind cazul in care PIB s-a diminuat substantial. Deficitul public excedentar poate fi datorat doar unor circumstante exceptionale si temporare si sa nu fie cu mult mai mare de 3%.

Nivelul datoriei publice: nu trebuia sa depaseasca 60% din PIB, exceptind cazul in care NDP s-a diminuat suficient apropiindu-se de 60% intr-un ritm satisfacator.

Stabilitatea preturilor: inflatia nu trebuia sa depaseasca cu mai mult de 1.5% inflatia cea mai joasa a trei tari UE. Rata inflatiei luata in considerare a fost cea a anului 1997, care este anul premergator celui de luare a deciziei.

Stabilitatea monetara in cadrul SME: moneda trebuia sa respecte marjele normale de fluctuatie prevazute de SME, fara tensiune majora, fara devalorizari decise unilateral, timp de cel putin doi ani precedenti examenului de performanta, acestia fiind 1996 si 1997.

Nivelul ratei dobinzii pe termen lung: nu trebuia sa o depaseasca cu mai mult de 2% pe cea a celor trei tari din UE cu inflatia cea mai joasa.

In continuare prezentam agenda trecerii la moneda unica europeana.

Trecerea la euro

Primavara 1998 Faza A: Pregatirea UEM

luarea deciziei cu privire la tarile participante;

crearea BCE si SEBC;

crearea cadrului legislativ corespunzator schimbarii monetare;

incepe tiparirea bancnotelor si baterea monedelor euro;

pregatirea intensiva pentru schimbarea monetara,

mai ales in sectorul bancar si financiar.

1 ianuarie 1999 Faza B: Crearea UEM si schimbarea monetara

fixarea irevocabila a ratelor de conversie catre euro;

transferul responsabilitatii pentru politica monetara catre BCE; SBCE face conversia in euro pe piata monetara, tranzactiile monetare si conturile partilor corespondente;

folosirea euro in operatiile interbancare;

oferirea anumitor facilitati pentru operarea in euro in sistemul de plati;

emiterea obligatiunilor de stat in euro;

incepe restul conversiei in domeniul non-cash.

1 ianuarie 2002 Faza C: Inlocuirea bancnotelor si monedelor

nationale si finalizarea schimbarii de moneda

introducerea bancnotelor si monedelor euro la 1 Ianuarie 2002;

schimbarea monetara in sectorul public si privat;

finalizarea schimbului monetar in toate sectoarele cel tirziu pina la 28 februarie 2002; monedele si bancnotele nationale pierd statutul legal, dar mai pot fi schimbate in euro.

28 februarie 2002, cel tirziu

Fig. 1. (sursa: “Euro – o moneda stabila pentru Europa”, Deutch Bank Research, pag.13).

Supletea interpretarii criteriilor de convergenta:

Tratatul de la Maastricht a lasat o marja de interpretare destul de larga a criteriilor de selectie. Astfel, avind un deficit de 3.2% sau 3.3%, statul putea fi inclus in UEM, in caz ca dificultatile intimpinate in cresterea economica, a nivelului somajului etc. pot explica depasirea limitei de trei procente. La momentul luarii deciziei situatia era complicata, expertii si consultantii fiind divizati in doua tabere: unii considerau ca criteriile trebuie sa fie respectate cu strictete, iar altii pledau pentru respectarea relativa a criteriilor in vederea asigurarii unei dimensiuni mai mari a UEM. Totusi, interpretarea stricta a criteriilor a fost considerata o abstractie inadmisibila a continutului real al tratatului. Pe de alta parte, nu trebuia facut abuz de posibilitatile de nerespectare a acestor criterii de convergenta, caci unul din pilonii de baza ai UEM este stabilitatea. In caz contrar, nu mai are sens crearea uniunii economice monetare. Mai exista si un alt aspect al tratatului de la Maastricht: formarea UEM ia o parte din suveranitatea statelor, fiind uneori in contradictie cu constitutiile nationale care a fost necesar sa fie modificate. Astfel, s-a decis ca legiferarea acestor schimbari sa aiba loc prin votare. In unele cazuri au avut loc referendumuri (Franta, Danemarca) sau votarea de catre Asambleea Generala (Spania).

Este cazul de facut o paralela intre crearea UEM si largirea UE, deoarece si atunci cind se discuta largirea spre Est a UE, se ajunge la aceeasi disputa: se va prefera oare stabilitatea absoluta sau decizia de largire va fi luata si in baza prioritatilor politice? Crearea UEM ne ofera un precedent in acest sens, cind Grecia, de exemplu, a fost acceptata in UEM mai tirziu decit alte state, desi indicatorii sai economici erau departe de cei ceruti, iar uniunea nou creata avea inca multe probleme, inclusiv devalorizarea euro chiar din primul an de existenta. Se pare ca si dimensiunea uniunii economice, monetare si politice are un rol foarte important pentru succesul ei.

Dupa multe dezbateri, UEM a fost creata la 1 ianuarie 1999 in baza tarilor UE, exceptie fiind:

Danemarca si Suedia, care nu au dorit sa adere la UEM din start, ci din al doilea val;

Grecia nu a fost acceptata in 1999 din cauza rezultatelor sale financiare, dar a fost acceptata mai tirziu datorita ameliorarii situatiei economice si sustinerii substantiale din partea tarilor membre;

Marea Britanie care a preferat rolul de observator.

Statele membre ale UEM vor trebui sa respecte criteriile de convergenta si dupa crearea uniunii, lucru necesar pentru asigurarea stabilitatii si succesului uniunii.

La un an jumatate dupa lansarea euro, in ianuarie 2001, Grecia a aderat la UEM, aceasta incluzind deja 12 state. Grecia a depus eforturi considerabile in vederea satisfacerii maximal posibile a criteriilor de convergenta stabilite de tratatul de la Maastricht, ceea ce a fost posibil cu sprijinul important al UE. Astfel, conceptul de “dimensiune optima” a evoluat in directia unei “dimensiuni mai mari”. Conform unor opinii, aderarea Greciei la UEM a fost prematura, afectind si mai mult credibilitatea uniunii. In aceste conditii, in cadrul referendumului din Danemarca, populatia a spus “nu” la propunerea de aderare la „zona euro”, ceea ce determinat-o si pe Suedia sa mai astepte. Daca „zona euro” ar fi reprezentata nu de 12, ci de 14 state, atunci capacitatea de blocare a Marii Britanii ar fi fost diminuata considerabil, ceea ce ar fi conditionat-o si pe ea sa adere la UEM. O asemenea perspectiva ar fortifica considerabil uniunea economica monetara, deoarece aceste state au o imagine buna. Se poate afirma chiar ca lipsa dorintei de aderare, in conditiile in care starea economica din aceste state le permite sa adere, afecteaza in mod negativ imaginea credibilitatii euro si a intregii uniuni.