Clasificatia cheltuielilor bugetului de stat

Clasificatia cheltuielilor bugetului de stat

Clasificatia cheltuielilor bugetare sufera schimbari de la an la an, in functie de politica bugetara, cele mai semnificative fiind cheltuielile curente (de personal, bunuri si servicii, dobanzi, subventii), cheltuieli de capital, imprumuturi si rambursari de credite. Pe baza Legii finantelor publice, cheltuielile bugetare se grupeaza in parti, capitole si subcapitole, dupa clasificatia functionala, si in titluri, articole si alineate dupa clasificatia economica.

Criteriile de clasificare a cheltuielilor publice se evidentiaza conform tabelului nr. 2.16[1] :

Tabelul nr. 2.6.

Criteriile de clasificare a cheltuielilor publice

Criteriu de clasificare	Continut
Administrativ	- cheltuieli ale ministerelor; - cheltuieli ale institutiilor publice autonome sau subordonate; - cheltuieli ale unitatilor administrativ - teritoriale.
Economic - temporal	- cheltuieli curente de functionare (materiale, de personal, prime, subventii, transferuri, cu dobanzile, rezerve); - cheltuieli de capital (investitii); - imprumuturi acordate; - rambursari de credite si plati de dobanzi si comisioane la credite.
Economic - distributiv	- cheltuieli privind plata bunurilor si serviciilor; - cheltuieli de transfer cu caracter economic (subventii) sau social (burse, pensii, ajutoare, indemnizatii etc.).
Functional	- cheltuieli pentru servicii publice generale; - cheltuieli pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala; - cheltuieli social-culturale; - cheltuieli pentru servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape; - cheltuieli pentru actiuni economice (industrie, agricultura, transporturi si comunicatii); - transferuri; - imprumuturi acordate; - plati de dobanzi si alte cheltuieli aferente datoriei publice.
Financiar	- cheltuieli definitive, cheltuieli temporare sau cheltuieli virtuale (in functie de momentul in care se efectueaza cheltuielile publice); - cheltuieli cu/sau fara contraprestatie, cheltuieli definitive/provizorii sau cheltuieli speciale/globale (in functie de forma de manifestare).
Dupa rolul cheltuielilor publice in procesul reproductiei sociale	- cheltuieli reale (consum definitiv de produs intern brut); - cheltuieli economice care reprezinta un avans de PIB si au ca efect crearea de valoare adaugata.
Clasificatia ONU - functionala	- cheltuieli pentru servicii publice generale; - cheltuieli pentru aparare; - cheltuieli pentru educatie; - cheltuieli pentru sanatate; - cheltuieli pentru securitate sociala si bunastare; - cheltuieli pentru locuinte si servicii comunitare; - cheltuieli pentru recreatie, cultura si religie; - cheltuieli pentru actiuni economice; - alte cheltuieli.
Clasificatia ONU economica	- cheltuieli care reprezinta consum final de produs intern brut; - cheltuieli cu dobanzile aferente datoriei publice; - subventii de exploatare; - alte transferuri curente; - formarea bruta de capital; - achizitii de terenuri si active necorporale; - transferuri de capital; Document online: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Referat: Somajul - imprumuturi minus rambursari

Retinem: Din analiza cheltuielilor bugetare, reiese ca Romania are o economie in care mecanismele pietei sunt in formare, necesitand un mare sprijin din partea statului.

serviciile publice de interes general, trebuie sa fie puse in acord cu politicile economice si sociale, accentul punandu-se pe solidaritate si corectitudine;

serviciile publice excesiv liberalizate sa fie controlate mai riguros, conform cerintelor europene.

Mecanismul resurse - rezultate - venit - impact este caracteristica forte a bugetului. De aceea activitatile bugetare ar trebui sa aiba ca finalitate un impact definit prin valoarea adaugata, intrucat obiectivele cuantificabile sunt pasibile de a se realiza. Iata deci, ca, pentru a realiza o masurare credibila, o cuantificare verosimila sunt necesari urmatorii pasi:

sa definim precis obiectivul cuantificat

sa cuantificam obiectul

in cazul abaterilor, sa stabilim consecinte.

Acesti pasi in sectorul public sunt greu de realizat, iar regulile ar trebui ajustate, ingloband modificari comportamentale. Pentru a demonstra cat de eficient sunt cheltuiti banii publici, consideram ca trebuie sa se puna in corespondenta abordarea cantitativa a cheltuielilor bugetare cu indicatorii de performanta. Acestia sunt, dupa cum urmeaza:

pentru sectorul administrative: coruptie, birocratie, calitatea sistemului judecatoresc, economia subterana

sectorul educatie: calitatea matematicii si stiintei

sectorul sanatate: rata mortalitatii infantile, speranta de viata.

Punerea in corespondenta a nivelului cheltuielilor publice cu eficienta acestora, se poate face prin intermediul unei game de indicatori din care sa rezulte impactul pozitiv asupra economiei si societatii.

Schema nr. 2.8. Indicatorii de performanta ai statului

Comentarii: Chiar daca in Bugetul de stat pe anul 2008, cheltuielile privind serviciile generale detin 1,5%, o valoare semnificativa, in realitate situatia se prezinta altfel deoarece populatia este susceptibila in privinta birocratiei si coruptiei. Perceptia populatiei este aceea ca aparatul birocratic este mult prea incarcat (3 din 10 persoane angajate ocupa un loc in administratie), iar Indicele de Perceptie a Coruptiei (IPC) are valoarea 3[2], fata de tarile scandinave, care inregistreaza valori peste 9.

Domeniile educatiei si sanatatii sunt cheltuieli publice in capital uman, capabile sa duca la cresterea productivitatii si a bunastarii. Intrucat autoritatile locale cunosc mai bine situatia din zonele in care exercita atributiile si ca urmare a descentralizarii financiare, cheltuielile pentru sanatate si educatie au fost preluate de catre acestea. Dar datorita lipsei unor programe viabile, sumele alocate educatiei si sanatatii nu au finalitate pozitiva, nu conduc la o imbunatatire a conditiilor si la o crestere a nivelului de trai.

Aceasta finalitate ineficienta a resurselor financiare se poate regasi in deziderate de genul: renuntare la profesie, emigratie, abandon scolar, productivitatea si veniturile reduse, excluziunea tinerilor peste 15 ani.

Sistemul de sanatate prezinta de asemenea neconcordante vizibile in ceea ce priveste alocarea resurselor pentru cheltuieli si finalitatea acestora: speranta de viata mai redusa decat media pe tara - 71,9 ani, mortalitatea infantila ridicata 16,5 la 1.000 de nasteri vii, 6,6 paturi de spital la 1.000 de locuitor, lipsa acuta de personal medical (20 de medici la 10.000 de locuitori), rata mortalitatii ridicata - 11,9%, medicamente gratuite si compensate in proportie redusa.

Din cifrele bugetare rezulta ca un procent semnificativ din cheltuieli sunt alocate pentru asigurari si asistenta sociala, in conditiile statistice ale cresterii economice. Concluzia este ca sumele alocate acestui domeniu reprezinta corolarul ineficientei celorlalte cheltuieli bugetare. Gradul semnificativ de saracie a unei bune parti din populatie, faptul ca jumatate din populatia tarii beneficiaza de o forma de sprijin social ridica problema finalitatii cheltuielilor din celelalte domenii finantate. Maniera in care sumele sunt alocate acestui domeniu nu fac decat sa stimuleze reticenta implicarii beneficiarilor intr-o activitate remunerata si creatoare de valoare adaugata, adancind de fapt saracia. Utilizarea sumelor in domeniul asigurarii si asistentei sociale ar trebui orientate spre programe de incluziune economica si sociala cu sustinere si cu efecte pe termen lung.

Din punctul de vedere al consecintelor economice a cheltuielilor publice, dupa o buna perioada de timp in care rata inflatiei a fost tinuta sub control, tinta stabilita de Banca Nationala a Romaniei fiind respectata, la sfarsitul anului 2007, si din perspectiva anului 2008 se semnaleaza din nou puseuri inflationiste sub presiunea, inclusiv a cheltuielilor publice ineficiente, culoarul stabilit pentru rata inflatiei fiind in pericol, cu toate consecintele nocive pe care le presupune.

Statistic, rata somajului este redusa in zonele din vestul tarii sau Bucuresti, apropiindu-se de zero. Dar aceasta situatie, aparent pozitiva, nu se datoreaza absorbtiei fortei de munca prin programe economice, ci mai degraba emigratiei, punandu-si amprenta asupra perspectivelor de dezvoltare.

Pentru a atinge performanta este necesar sa ai in vedere:

modul de alocare al resurselor

cooperarea si coordonarea

formarea unei culturi a rezultatelor

sisteme de recompense si sanctiuni.

→ De aceea, pentru o buna guvernare a sectorului public (o abordare de tip strategic, si nu una fragmentata) este necesara o cooperare intre toate ministerele, sindicatele, contribuabilii, beneficiarii fondurilor publice, cooperare finalizata prin cresterea bunastarii. Astfel, autoritatile publice ar trebui sa elaboreze reglementari si bune practice in favoarea dezvoltarii societatii, contribuabilii sa se conformeze legilor fiscale, iar institutiile publice sa ofere bunurile si serviciile publice agreate de societate.

In procesul de relationare intre entitatile abilitate sa asigure o buna guvernanta, esentiala este cultura organizationala promovata de guvern. Aceasta este formata din ansamblul normelor comportamentale, al convingerilor care definesc modul in care indivizii interactioneaza si induc sentimentul identitatii la angajati prin promovarea normelor agreate in ceea ce priveste administrarea institutiilor publice. Pentru a implementa modificarile in cultura organizationala statala, functionarii publici ar trebui sa aiba un comportament orientat spre beneficiarii serviciilor publice, definirea unui set de valori agreat de comunitate, alinierea procedurilor la practicile internationale, incurajarea demersurilor si actiunilor ce au in vedere performanta.

Rolul pozitiv al guvernantei in dezvoltarea economica este evident. Primul si cel mai important este acela ca sprijina societatea sa isi atinga obiectivele si impune puterea legii. Daca regulile guvernantei nu sunt impuse, apar o serie de efecte negative cum ar fi risipa de fonduri, coruptia, cresterea fiscalitatii etc. Deoarece activitatile publice sunt in buna masura purtatoare de renta, in cazul in care nu sunt supuse transparentei si raspunderii, decidentii pot incuraja coruptia, impiedica inovarea, initiativa privata, mecanismele pietei inducand efecte negative asupra tintelor economice si sociale. In acest fel, interesul clasei politice se indeparteaza de interesul societatii, generand coruptie si beneficii concertate.

→ Credibilitatea sectorului public este intarita si de factorul numit transparenta. Aceasta presupune: accesibilitate, claritate, relevanta, calitatea, stabilitatea legilor si reglementarilor. Pe de o parte, transparenta reprezinta disponibilitatea informatiilor privind reglementarile legale, iar pe de alta parte pune accent pe obiective mai generale, cum ar fi comunicarea intentiilor autoritatilor publice.

Primul punct de vedere este fundamental si nu poate fi supus controverselor, presupunand masuri de informare a publicului cu privire la procesul decizional, in timp ce al doilea punct de vedere presupune luarea in considerare a valorilor, preferintelor, mentalitatilor si cutumelor.

Acesta devine un aspect deosebit de interesant deoarece sintetizeaza doi factori stimulatori ai bunastarii, respectiv guvernanta si pietele. O deschidere mai mare catre public permite o mai buna informare a comunitatii in ceea ce priveste deciziile politice, imbunatateste raspunderea guvernamentala si reduce coruptia, iar, din punct de vedere economic, permite o alocare mai eficienta a resurselor si stimuleaza cresterea.

Ca o completare, este necesara pentru internalizarea costurilor indirecte ale indisciplinei fiscale ca si sanctiunile pentru nonconformism cu reglementarile bugetare. Raspunderea devine operationala, insa, numai odata cu identificarea persoanelor responsabile si a obiectului raspunderii.

TEST DE EVALUARE

1. Analizati politicile guvernamentale in privinta administrarii bugetului in perioada anterioara in Romania si faceti cateva recomandari in acest domeniu.

Raspuns:

In urma analizei efectuate, am formulat urmatoarele observatii cu privire la:

discrepantele majore intre deficitul prognozat si deficitul care a reiesit in executia bugetara (de exemplu in anul 2008, conform datelor provizorii, de la un deficit prognozat de 2% s-a ajuns la aprox 7%.);

intotdeauna, in toate guvernarile, cand s-a inregistrat un excedent bugetar pe o fractiune din anul bugetar, cheltuielile s-au facut in ultimele luni ale anului (octombrie, noiembrie - ca varf de sarcina in fiecare an, decembrie - cuantumul cheltuielilor fiind de circa 4 milioane de euro), cheltuieli, care, din pacate, nu s-au dus in investitii, astfel incat sa se poata intoarce in economie si sa aduca locuri de munca si o sustinere economica consistenta, ci au avut ca destinatie bunuri si servicii si pe cheltuieli de personal;

desi exista declaratii de buna intentie la inceputul fiecarui an bugetar odata cu adoptarea bugetului, nu se urmeaza aceeasi politica de monitorizare a componentelor majore din buget;

in perioada 2005 - 2008, s-au dublat cheltuielile de personal ca urmare a cresterii numarului persoanelor angajate in administratiile publice, fara a creste insa si calitatea serviciilor aferente populatiei; in opinia noastra aceasta crestere a dus mai mult la cresterea gradului de coruptie decat la cresterea calitatii serviciilor publice. Administratia publica a crescut continuu ca numar de angajati in ultimii ani, tendinta accelerandu-se odata cu 2005. Spre comparatie, in anul 1997, administratia numara circa 130.000 de functionari publici, iar in 1990, imediat dupa Revolutie, numarul acestora era de doar 80.000. Statul s-a dovedit astfel unul dintre cei mai importanti angajatori (din punct de vedere procentual) din 1990 pana in prezent, mai ales in ultimii ani. De altfel, numarul mediu anual de salariati din administratie a avut doar doua momente de scadere, in 1996 si in 2001.

nu s-a reusit atragerea fondurilor comunitare nici macar in cuantumul contributiei Romaniei la bugetul Uniunii Europene (in decembrie 2008, din 7 programe operational sectoriale, unul singur avea realizat sistemul de auditare cu privire la componentele de management si control din cadrul lor, celelalte nefiind auditate, aceasta avand ca o consecinta faptul ca Romania nu putea primi bani pentru plati intermediare de la UE. Sunt trei categorii de plati care se fac pentru proiectele legate de UE : in avans, intermediare si finala).

Tinand cont de aceasta analiza putem face urmatoarele recomandari:

tinand cont de situatia actuala interna si internationala si de faptul ca in bugetul pe anul 2009 sunt promovate, ca solutie anticriza si ca solutie pentru pastrarea locurilor de munca, investitiile, recomandam ca lunar sa se faca evaluarea fiecarui minister si sa nu se astepte ultimele luni din an, pentru a se constata ca ministerele care aveau sarcina sa cheltuiasca banii pe investitii nu i-au cheltuit, iar in luna noiembrie sa fie transferati la cheltuieli de personal sau pentru cumpararea unor bunuri consumabile, care se pot achizitiona imediat, dar care nu fac altceva decat sa mareasca deficitul si dezechilibrele macroeconomice din sistem;

instituirea e-government, unde contribuabilul sa gaseasca mai usor informatiile legate de procedurile administrative si sa ofere cai simple si directe pentru ca administratia sa fie eficienta;

adoptarea unei legi a salarizarii unice a personalului bugetar;

constituirea unei comisii interministeriale care sa monitorizeze periodic ceea ce a facut fiecare minister din fiecare program operational - sectorial pentru contractarea, absorbtia fondurilor comunitare;

salarizarea functionarilor publici in functie de performante;

pentru reducerea costurilor si cresterea calitatii serviciilor in administratia publica, recomandam reducerea numarului de functionari publici si informatizarea sistemului; in cazul in cazul aceste investitii cu modernizarea sistemului informational din administratia publica nu pot fi suportate din buget sugeram incheierea unor parteneriate public-private;

angajarea unor functionari specializati pentru atragerea de fonduri europene, dar si alte proiecte, care pot duce la dezvoltarea tarii, cheltuielile generate de aceasta crestere fiind "neutralizate" de fondurile comunitare atrase;

2. Comentati rolul statului intr-o economie moderna, justificand afirmatiile cu exemple.

Raspuns: