Politici si instrumente fiscal-bugetare de influentare a dezvoltarii economico - sociale

Politici si instrumente fiscal-bugetare de influentare a dezvoltarii economico - sociale

Sistemul economic este unul dintre cele mai importante, de rezultatele economice depinzand in cea mai mare masura atat calitatea vietii populatiei, cat si pozitia tarii in plan international.

Sistemul economic adoptat la nivel national trebuie sa tina seama de conditiile concrete din fiecare etapa istorica. El va trebui sa dispuna de o relativa stabilitate, respectiv reglarea activitatii economice se va realiza fie prin mijlocirea pietei concurentiale, fie prin intermediul planului de stat, cu caracter preponderent imperativ. In tarile cu economie planificata, instrumentul de baza al conducerii economiei nationale este planul directiva, in timp ce in tarile cu economie de piata, rolul hotarator in reglarea (autoreglarea) proceselor economice il are piata concurentiala.

Mecanismul economic este o modalitate de functionare a sistemului economic si a componentelor sale; el este format din totalitatea principiilor, corelatiilor, formelor, metodelor, instrumentelor si parghiilor economice, reglementate legal, pe baza carora si prin care agentii economici realizeaza, regleaza si perfectioneaza propria lor activitate, tinand seama de principiul rationalitatii economice. Practic, mecanismul economic este alcatuit dintr-o serie de subsisteme de functionare si reglare, cum sunt, de pilda, mecanismul preturilor, mecanismul formarii veniturilor, mecanismele bugetare, mecanismele bursiere etc. Mecanismul economic caracterizat prin raporturile libere intre agentii economici este denumit mecanism al economiei de piata, iar cel bazat pe raporturi de comanda mecanism al economiei planificate.

In vederea stabilirii echilibrului general economic intr-o economie de piata, se folosesc numeroase mijloace, instrumente, institutii caracteristice piatei concurentiale care joaca un rol hotarator in reglarea, respectiv autoreglarea, proceselor economice. In tarile cu economie de piata, si cu atat mai mult in tarile aflate in tranzitie catre o economie de piata, rolul statului actioneaza pe de o parte ca autoritate publica si, pe de alta parte, ca producator si consumator de bunuri si servicii, organizator si finantator al asigurarilor si protectiei sociale, bancher si contractant de imprumuturi, asigurator sau asigurat.

In domeniul financiar, mecanismul adoptat intr-o economie de piata cuprinde numeroase elemente, prin intermediul carora se produc efecte semnificative in domeniul financiar, dar si in domenii ce tin de economia reala, sectoarele monetar, valutar etc. Cele mai importante elemente ale mecanismului financiar sunt:

Statul are un rol hotarator in repartizarea venitului national (a valorii nou create) prin prelevarea unei cote din acesta la fondurile de resurse financiare publice. De asemenea, statul influenteaza major activitatea economica prin instrumente economico-financiare, cum sunt: impozitele si taxele, granturile directionate sau nu, finantarea din fonduri publice a serviciilor publice realizate de administratiile centrale si locale, managementul prudential al creditului si al dobanzii, cursul de schimb si regimul valutar etc.

La nivel macroeconomic, bugetul de stat reprezinta, intr-o economie de piata, un plan financiar pe termen scurt. Pentru termene medii sau lungi se elaboreaza bugete-program, prin care se planifica cheltuielile publice mai indelungate, cum ar investitiile, concomitent cu prognozarea veniturilor corespunzatoare.

Rolul bugetului de stat se manifesta in activitatea economica, financiara, dar si in cea sociala:

Aplicarea de politici fiscale si bugetare implica utilizarea de instrumente adecvate in vederea realizarii obiectivelor politicii economice promovate de autoritati.

O cerinta fundamentala pentru aplicarea corecta si eficienta a unei politici economice (inclusiv in domeniul fiscal, bugetar etc.) este studierea in profunzime a mediului economic in care se aplica aceste politici, cunoasterea caracteristicilor si corelatiilor cauzale stabilite in cadrul activitatii economico-sociale, pentru a putea prevedea reactia economiei la diversi stimuli exogeni produsi de actiunea parghiilor utilizate de politicile economice, fiscale, bugetare, monetare etc.

Formularea si implementarea politicilor economice reprezinta un proces complex, in care unul dintre cele mai importante roluri il joaca structura institutionala a societatii, inclusiv reglementarile si procedurile de determinare si implementare a obiectivelor economice. Intr-o economie de piata, obiectivele la nivel national sunt stabilite in urma dezbaterilor pe scara larga, care implica participarea institutiilor cheie ale vietii societatii democratice, cum sunt Parlamentul si executivul, potrivit unor mecanisme statuate prin legile fundamentale ale tarii, ceea ce presupune aplicarea regulilor impuse de votul majoritar.

Guvernul sau organismele executive sunt organizate in diferite departamente sau ministere, in vederea aplicarii eficiente a programelor economico-sociale realizate in scopul atingerii obictivelor propuse, cum ar fi imbunatatirea invatamantului, educatiei, sanatatii, apararii nationale.Toate aceste programe au o trasatura comuna - necesitatea de finantare a cheltuielilor proprii.

Referat: CHELTUIELI PENTRU AJUTORUL DE SOMAJ - legislatia in domeniul somajului prevede Referat: Gestiunea financiara a intreprinderii - obiectul si continutul finantelor

Intr-o economie planificata, finantarea se realizeaza la nivel centralizat, dirijata cu scopul de indeplinire a planului, indiferent de cerintele reale ale dezvoltarii tarii.

Intr-o economie de piata, rolul Ministerului Finantelor Publice este preponderent pentru desfasurarea procesului de finantare a cheltuielilor publice, in conformitate cu politica fiscala si bugetara care se inscrie in politica economica globala a autoritatilor publice. Deoarece preturile sunt flexibile, este necesar sa se utilizeze metode si tehnici diferite pentru a determina nivelul corespunzator al cheltuielilor pentru fiecare departament in parte.

Rolul politicilor la nivel macroeconomic

In economia de piata sunt utilizate cu precadere politici ce utilizeaza mecanisme care se aplica mai ales indirect asupra entitatilor economice al caror comportament este urmarit.

Un astfel de exemplu il reprezinta o politica monetara stransa si cresterea ratelor dobanzilor. Astfel, finantarea cheltuielilor prin imprumuturi devine mai costisitoare, de unde va rezulta un consum final mai scazut.

Majoritatea economistilor sunt de acord ca, intr-o economie de piata, inflatia este cel mai bine stapanita prin controlul exercitat asupra cresterii masei monetare. Dar, pentru ca aceasta politica sa fie aplicata cu succes, cererea sectorului public de finantare din sistemul bancar va trebui sa fie restransa, ceea ce implica diminuarea corespunzatoare a cheltuielilor guvernamentale, precum si apelarea la alte mijloace de finantare neinflationiste. Compresia monetara va produce si o imbunatatire a balantei de plati, datorita restrangerii importurilor, dar aceasta actiune se poate dovedi insuficienta pentru a face fata platilor serviciului datoriei externe. De aceea, vor trebui promovate exporturile prin intermediul unor instrumente economice care sa faca bunurile si serviciile autohtone mai ieftine pentru cumparatorii externi; cea mai buna metoda in acest sens este deprecierea monedei nationale, mai curand decat acordarea de subventii de export.

Utilizarea acestor tipuri de politica economica se bazeaza pe cateva principii:

ROLUL POLITICILOR FISCALE SI BUGETARE

In cadrul larg al politicilor economice, rolul politicii bugetare este de prima importanta. Ele imbraca o multitudine de forme: modificarea cheltuielilor guvernamentale G implica hotarari ce privesc nivelul componentelor cheltuielilor guvernamentale. De exemplu, sa presupunem ca trebuiesc reduse cheltuielile guvernamentale, ceea ce se va rezolva prin micsorarea subventiilor adresate productiei. Pe langa reducerea cererii agregate, se considera ca se va produce o imbunatatire a alocarii resurselor in economie, in conditiile unei calmari a ratei inflatiei. Astfel, se urmareste realizarea a doua obiective pentru reducerea selectiva a unor componente a cheltuielilor guvernamentale G. Ajustarea altor componente ale G va produce diverse efecte, cum ar fi:

- reducerea cheltuielilor operationale (productive) si mentinerea nivelului cheltuielilor poate sa conduca la deteriorarea infrastructurii si sa impuna o grea sarcina de platit generatiilor viitoare;

- diminuarea apasarii pe care o induce serviciul datoriei publice prin scaderea ratelor dobanzilor poate sa determine indepartarea resurselor financiare de pietele de capital;

- scaderea salariilor aparatului administrativ poate sa erodeze eficienta aparatului administrativ;

- reorganizarea schemei de pensionare prin prelungirea varstei de pensionare poate sa contribuie la cresterea somajului in randul tinerilor.

- scaderea cheltuielilor pentru infrastructura publica determina diminuarea ofertei interne.

Totodata, politicile economice care se adreseaza unui domeniu ingust, cu un scop bine determinat, pot avea insemnate repercursiuni la nivel macroeconomic. De exemplu, o politica ce urmareste marirea scalei de salarizare in administratia publica poate afecta negativ rata inflatiei prin influenta exercitata de anticiparea unei cresteri salariale, producand astfel expansiunea cererii agregate.

Desi nivelul fiscalitatii nu este exprimat explicit in ecuatia de echilibru a economiei nationale, aceasta poate exercita efecte importante asupra intregii societati, caci cresterea veniturilor publice este foarte necesara, dar modul in care aceasta se realizeaza este tot atat de important ca si scaderea cheltuielilor guvernamentale. Astfel, cresterea veniturilor fiscale poate sa reduca consumul agregat al sectorului neguvernamental, sa produca efecte adverse asupra procesului productiv si sa contribuie la diminuarea ofertei globale. Taxele de consum sporite pot sa determine scaderea consumului, inclusiv a importurilor, dar pot avea consecinte negative si asupra alocarii resurselor. Cateodata, se considera utila marirea resurselor prin cresterea impozitelor aplicate exporturilor; in aceasta situatie, se poate produce o diminuare a cererii din exterior si, implicit, scaderea incasarilor valutare.

Analizarea efectelor pe care le produc modificarile impozitelor si taxelor individuale face parte din politica fiscala. Aceste analize pot fi relevante in ce priveste efectele politicii fiscale la nivel macroeconomic, dar la nivel micro aceste politici sunt insotite de multiple consecinte, asupra alocarii resurselor, distributiei veniturilor etc.

Pentru a pune in evidenta rolul politicii fiscale si bugetare la nivel macroeconomic, se considera cea mai simpla si generala reprezentare a echilibrului economic din cadrul conturilor nationale:

S = D

unde: S (supply) = oferta totala (sau total resurse)

D (demand) = cererea totala (sau total utilizari)

S = Y +M

D = C +I +G +X

unde: Y = productia (sau outputul) nationala

M = importul

C = consumul final al sectorului neguvernamental

I = investitiile sectorului neguvernamental

G = cheltuielile guvernamentale

X = exporturile.

In consecinta, ecuatia de echilibru la nivel macroeconomic devine:

Y + M = C + I + G + X

La nivel macroeconomic, rolul fiscalitatii este usor de pus in lumina extragand din ecuatia (1) totalitatea impozitelor (T) atat din membrul stang, cat si din cel drept;

(Y - T) + M = C + (G - T) + I + X

unde (Y - T) reprezinta venitul disponibil al sectorului neguvernamental. Daca ecuatia (2) se scrie:

(Y -T) -C - I = (G - T) + (X - M)

unde se noteaza economisirea S = (Y - T) - C

S - I = (G - T) + (X - M)            sau

(S - I) - (X - M) = G - T

Aceasta ecuatie arata relatia ce se stabileste intre economisirea neta a sectorului neguvernamental, contul curent al balantei de plati si totalul deficitului bugetar. Surplusul de economii din sectorul neguvernamental finanteaza atat acumularea neta in moneda straina, cat si deficitul bugetar. Daca impozitele sunt amplificate in vederea reducerii deficitului bugetar, celelalte doua balante sectoriale (economisirea interna sau balanta externa) vor trebui ajustate pentru a pastra egalitatea contabila. Care dintre ele va trebui sa fie in primul rand afectata depinde de conjunctura economica, de modul concret in care pot actiona instrumentele si tehnicile economice aplicate, precum si ansamblul impozitelor si taxelor practicate in economie - unde se poate actiona pentru crestere si unde sporirea fiscalitatii nu este posibila decat cu deteriorarea activitatii. In cazul in care procesul de acumulare a economiilor sau fluxul investitiilor nu pot fi modificate deoarece fac parte dintre obiectivele bine precizate ale sectorului neguvernamental, imbunatatirile aduse de fiscalitate se vor reflecta in intregime intr-un sold mai favorabil al balantei de plati, determinand indreptarea catre export a bunurilor si serviciilor interne ce nu se mai consuma in urma compresiei fiscale.