SOLUTII SI PROPUNERI PRIVIND COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE

1. In domeniul legislativ

Una din realitatile incontestabile ale vietii sfarsitului sec. XX si inceput de mileniu este noua organizare economica la nivele multiple, tehnica de varf oferind agentilor economici si sugestii de varietate in eludarea legislatiei fiscale.

Strategia economica, cresterea, utilizarea fortei de munca, actiunea preventiva impotriva inflatiei si a contrabandei economico-financiare nu pot fi lasate la voia intamplarii de nici un stat democratic. Preocuparea ultima a statului nu poate fi considerata doar cea de ordin economic. Ea nu consta doar in crearea bogatiilor. Finalitatea trebuie concretizata in asigurarea pentru colectivitatea nationala a conditiilor de securitate, de libertate dar si de justitie sociala, fapt nerealizabil fara asigurarea cadrului legislativ necesar strategiei desfasurarii vietii economico-sociale.

Intrucat infaptuirea actului de justitie presupune existeta unui cadru normativ specific fiecarui domeniu de activitate, statul se confrunta cu urmatoarea problema: noi dorim sa crestem cheltuielile publice pentru a asigura cetatenilor cele mai decente conditii de trai, dar cetatenii nu doresc sa plateasca impozite mari.

Viata, in general, dar si concluziile specialistilor in domeniul economico-financiar demonstreaza o realitate de netagaduit: daca economia si veniturile sociale sunt in crestere, atunci venitul din impozite, la o rata de impozitare constanta, trebuie sa creasca permitand cheltuielilor publice sa creasca proportional cu PIB.

Venitul public provenind din impozite si taxe nu poate fi colectat altfel decat in baza unor prevederi legale.

Articolul de capatai in ce priveste legalitatea impozitului este art. 138 din Constitutia Romaniei, care prevede ca "impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege", aceasta prevedere legala permitand elaborarea legislatiei fiscale, dupa cum am prezentat in capitolul anterior. Prevederea este nuantata si prin Legea finantelor publice care atesta ca "Parlamentul, ca organ de decizie in domaniul finantelor publice, stabileste si aproba, prin lege, impozitele, taxele si alte venituri ale statului".

Reglementarea aplicarii legislatiei fiscale se refera la unele criterii in timp si spatiu ale acesteia, incat sa se poata proteja si realiza in mod eficient si in conformitate cu principiile impunerii intereselor financiare ale statului si ale colectivitatilor locale.

Aplicarea in timp a legii fiscale este ceruta de principiul anualitatii exercitiului financiar si a bugetului de stat. Impozitele directe sunt reglementate cu aplicare periodica anuala, urmand ca acestea sa fie calculate si virate lunar sau trimestrial, functie de termenul stabilit prin legislatia specifica acelui impozit, taxa, contributie.

In desfasurarea operatiunilor specifice procedurii de percepere a impozitelor, pratica fiscala a evidentiat probabilitatea unor omisiuni de la declararea veniturilor impozabile, din motive diferite, fapt ce a atras atentia statului spre corelarea actelor normative in materie, spre stoparea fenomenului evazionist, motiv pentru care la aceasta data atat organele de specialitate cat si contribuabilii sunt de parere ca legislatia fiscala este nefiresc de stufoasa si confuza.

Aplicarea in spatiu a legii fiscale se refera la respectarea principiului teritorialitatii impozitelor, coroborat cu preocuparea evitarii dublei impuneri. Izvorul obligatiei juridice privind plata impozitelor il gasim in textul Constitutiei care, la art. 53 alin. 1 prevede ca "cetatenii Romaniei au obligatia sa contribuie prin impozite si taxe, la cheltuielile publice". Natura obligatiei juridice privind impozitele si taxele este prevazuta de legile speciale fiscale in mod explicit (cu privire la impozitul pe profit, la T.V.A., la impozitul pe salarii, impozitul pe venit, contributiile sociale etc.), dar si in mod implicit, in special prindispozitiile art. 6 din Legea        87/ 1994 care stipuleaza: "Persoanele fizice sau juridice care realizeaza venituri ori detin bunuri mobile sau imobile ori desfasoara activitati supuse impozitelor si taxelor sunt obligate sa plateasca, la termen, sumele datorate statului". Aceasta obligatie este principalul element de continut al raporturilor juridice in care, potrivit necesitatii de realizare practica a veniturilor bugetului, presupune obligatia subiectilor impozabili sau taxabili de a plati impozitul sau taxa legala, dupa cum si organelor fiscale legal abilitate li se confera dreptul de a verifica, definitiva, incasa si urmari respectivele impozite si taxe.

Propunerile si solutiile de combatere a fenomenului de evaziune fiscala prin puterea legislativa trebuie sa ia in considerare mai multe elemente - ca rezultanta a aplicarii precedentelor acte normative - printre care se pot exemplifica:

a)     concepere, organizare si functionare a sistemului fiscal prin analiza statica si dinamica, astfel incat sa asigure operativitate in incasarea impozitelor si taxelor dar si economisire de timp pentru contribuabil cat si de cheltuieli cu numarul de personal al aparatului fiscal;

b)     amortizarea oscilatiilor ciclului economic si actionarea spre favorizarea stabilizarii economiei, asigurand un grad ridicat de intrebuintare a fortei de munca si eliminarea, pe cat posibil, a puseelor excesive ale inflatiei;

c)      alocarea cheltuielilor publice in stricta concordanta cu analiza temeinica si obiectiva a resurselor bugetului;

d)     distrbutia fondurilor bugetare pe criteriul potentialului economic al zonei (judetului) respectiv corelata cu volumul veniturilor fiscale atrase in anul precedent;

e)     nu in ultimul rand, utilizarea politicii bugetare si implicit a legislatiei fiscale, in scopul realizarii unui grad rezonabil al stabilitatii nivelului preturilor si tarifelor serviciilor unitatilor de interes national si local, precum si o rata corespunzatoare de crestere economica cu luarea in considerare a efectelor asupra comertului exterior si balantei de plati.

Politica fiscala, realizata prin intermediul legislatiei fiscale, trebuie sa se concretizeze prin:

un ansamblu concentrat de masuri de ordin fiscal care sa asigure resursele necesare activitatilor publice;

colectarea la termen, in cuantumul preconizat, a platilor directe si indirecte ale contribuabililor, cu costuri aferente mai mici, atat de o parte cat si de cealalta;

cadru legislativ de o acuratete impecabila, astfel incat sa nu permita interpretari diferite nici contribuabililor, nici aparatului de control financiar-fiscal al statului.

Adoptarea deci a unui anumit nivel al fiscalitatii - prin legi specifice - trebuie sa tina seama de necesitatile de venituri bugetare, de posibilitatile economiei la un moment dat, de pragul de suportabilitate a contribuabililor si, nu in ultimul rand, de efectul fiscalitatii asupra cresterii economice si prosperitatii viitoarelor generatii. In acest context trebuie precizat ca in anii 1990 - 2000 practica a demonstrat ca o fiscalitate impovaratoare impiedica dezvoltarea intreprinderilor individuale (in conditiile unei rate a somajului impovaratoare). In cazul unei fiscalitati excesive fie intreprinderea dispare, fie se mentine gratie evaziunii fiscale.

Alaturi de tehnicile legislative susprezentate, o alta solutie de combatere a evaziunii fiscale prin intermediul legislativului o constituie modificarea si adoptarea singurului act normativ in domeniu, respectiv Legea nr. 87/ 1994.

Atat organele de control financiar-fiscal cat si specialistii consacrati, prin materialele publicate (carti si reviste de specialitate) sunt unanim de acord ca Legea nr. 87/ 1994 are o serie de imperfectiuni care nu fac altceva decat sa perpetueze confuziile (intre contribuabil, pe de o parte, si intre acesta si organele de control si justitie pe de alta parte).

Un act legislativ intr-un domeniu atat de delicat trebuie sa fie pe cat de concis pe atat de drastic in sanctionare, ceea ce nu rezulta din textul actual al legii.

Prin urmare, eventuala modificare a Legii nr. 87/ 1994 necesita a avea in vedere cel putin urmatoarele aspecte:

a)     explicitarea concreta a fiecarei fapte prevazuta drept infractiune sau contraventie;

b)     delimitarea categorica a faptelor cu caracter intentional (infractional) de cele cu caracter contraventional;

c)      asigurarea, prin lege, a publicitatii cazurilor de evaziune fiscala;

d)     stabilirea, prin lege, a solutionarii de urgenta a cazurilor de evaziune fiscala deduse judecatii ca infractiuni, cu interdictia expresa a tergiversarii;

e)     in cazul sustragerii la plata unor impozite sau taxe prin neinregistrarea veniturilor realizate, pentru o compensare corecta fata de bugetul de stat, evazionistului sa i se impuna varsarea concomitenta si a unei sume egale cu diferenta constatata de organul de control, nefiind necesar calculul majorarilor de intarziere;

f)      instituirea obligativitatii pentru agentii economici - aflati in relatii de dependenta (societate mama - filiale - firme ale rudelor apropiate) - de a nu practica preturi si tarife mai mari decat cele practicae in relatia cu entitati independente;

Document online: Finantele intreprinderii - grile Document online: Pasii de reforma ai PAC si evaluati impactul acestora asupra PAC

g)     atribuirea Ministerului Finantelor a calitatii de solutionare a contestatiilor asupra contraventiilor privind evaziunea fiscala, in scopul solutionarii mai rapide si de catre un organ competent;

h)     actualizarea sanctiunilor contraventionale intre limite de la 20 milioane lei la 100 milioane lei, cuantumul sanctiunilor actuale fiind extrem de redus (maximum 3 milioane lei) comparativ cu gravitatea si pericolul social al unei astfel de fapte.

2. In domeniul economic si al interventiei statului prin organele sale abilitate

Dreptul statului de a reglementa sistemul de impunere este un produs necesar dezvoltarii istorice a popoarelor, scopul fiind acela de a constitui fonduri banesti pentru mentinerea organizarii statale, de a crea mijloace de intetinere si functionare, atat prin contributii ale cetatenilor cat si ale agentilor economici.

Impozitele isi gasesc justificarea in serviciile si avantajele create de stat, care, in principiu, urmareste o comensurare justa a acestora. Impozitul (taxa) apare deci ca o datorie a persoanelor fizice si juridice pentru asigurarea existentei si a conditiilor de dezvoltare a intregului social caruia ii apartin.

Prin analogie, in acelasi mod se intampla si cu actele normative care impun o anume conduita, ea devenind general valabila chiar daca, intr-un anumit context, sunt stirbite unele interese cu caracter individual. Economia de piata este un mecanism complex de organizare si functionare fata de care statul nu ramane un simplu spectator ci este evident implicat, atat direct cat si indirect, asigurand cadrul juridic-legislativ.

Marja implicarii statului in economia de piata este insa efectiv limitata pentru ca:

a)     modificarea marjei de implicare intr-o directie poate avea loc numai in limitele permise de realizarea unui raport de interese favorabil schimbarii;

b)     economia in ansamblul sau este o realitate formata prin actiunea concomitenta a milioane de agenti economici si persoane fizice care dispun de o anume libertate, hotarata in mod democratic;

c)      organele administratiei de stat, centrale si locale, desi sunt numeroase, fiecare poate sa actioneze atat cat ii permite autonomia sa, ceea ce determina o limitare generala a implicarii statului in economie.

Cum, in genere, cetateanul are tendinta de a se sustrage sau a amana plata impozitelor si taxelor - intrand astfel in sfera conceptului de evaziune fiscala - statul de drept are nevoie de un aparat financiar, de organisme de specialitate care au, exclusiv, atributii in domeniul financiar.

Din categoria de organe de specialitate ale statului fac parte:

a)     organe centrale de specialitate: Ministerul Finantelor, Curtea de Conturi, Corpul de control al primului ministru, Garda financiara;

b)     organe teritoriale de specialitate: Directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si a municipiului Bucuresti (care au in subordine administratii, directii de control, perceptii rurale precum si sectiile din teritoriu ale Garzii financiare) si Camerele de conturi judetene.

Formele si caile prin care se realizeaza evaziunea fiscala sunt, practic, nelimitate, insa practica organelor de control demonstreaza ca cel mai des intalnite sunt:

a)     intocmirea de declaratii false;

b)     intocmirea de documente de plati fictive (fara acoperire);

c)      alcatuirea de registre contabile nereale;

d)     nedeclararea materiei impozabile;

e)     declararea de venituri impozabile inferioare celor reale;

f)      conducerea unor evidente duble (un registru real, altul fictiv);

g)     inregistrarea unor cheltuieli nelegale;

h)     vanzari fara factura sau emiterea de facturi fara livrare efectiva care ascund operatiunile reale supuse impozitarii;

i)       falsificarea bilantului contabil etc.

Intr-un context atat de vast al modalitatilor de realizare a evaziunii fiscale se impune interventia statului prin organele sale abilitate pentru prevenirea, stoparea si combaterea acestui fenomen, controlul financiar-fiscal realizandu-se printr-o diversitate de forme in functie de momentul, sfera, temeiul legal, volumul lucrarilor, felul activitatilor etc.

Din acest motiv, unele solutii si propuneri privind combaterea evaziunii fiscale in domeniul economic, prin interventia statului prin organele statului abilitate, ar fi:

a)     utilizarea tuturor surselor de informatii pentru cunoasterea realitatii, a starii de fapt, a carentelor etc.;

b)     dispunerea celor mai bune masuri in vederea corijarii starii de fapt, pentru descurajarea, indreptarea si pedepsirea persoanelor vinovate;

c)      fixarea standardelor de control, bazata pe o perfecta documentare, astfel incat sa nu existe sincope in timpul verificarii;

d)     unui bun controlor, chiar specialist fiind, ii sunt necesare si alte insusiri precum: fler, o fina si patrunzatoare observatie, putere de analiza si sinteza, discernamant, intrucat fiecare forma de control poarta amprenta specificitatii in domeniul in care actioneaza;

e)     dotarea tehnica corespunzatoare standardelor internationale, functie de specificul fiecarei institutii de control, astfel incat sa se asigure operativitate si eficacitate;

f)      un cadru organizatoric care sa defineasca responsabilitatile celor carora li se confera atributii de control, precum si sa asigure garantii de realizare a acestor atributii (inclusiv salarii decente);

g)     un cadru legislativ cat mai simplu, mai complet si mai elastic;

h)     un personal calificat si motivat care sa realizeze la cel mai inalt nivel activitatea de control, compus din functionari cinstiti si incoruptibili;

i)       instituirea unui sistem sanctionativ, pe cat de sever, pe atat de corect si echitabil;

j)       obiectivitate si fermitate din partea instantelor judecatoresti, solutionare competenta, in termen scurt, a cazurilor de evaziune fiscala deduse judecatii;

k)     imbunatatirea sistemului de executare silita pentru evazionistii rau platnici prin extinderea sechestrului si asupra bunurilor dobandite de patroni si nu doar asupra patrimoniului persoanei juridice;

l)       identificarea tuturor contribuabililor care cad sub incidenta legilor fiscale;

m)   identificarea corecta si completa a materiei impozabile;

n)     masuri ferme in domeniul disciplinei financiare printr-o eficienta conlucrare intre aparatul ministerului finantelor si cel al institutiilor bancare;

o)     instituirea sistemului de facilitati fiscale astfel incat sa determine sporirea investitiilor si cresterea exporturilor.

In concluzie, avand in vedere si lacunele legislatiei in materie fiscala, este necesar sa se creeze un mecanism de impozitare aplicabil si operatiunilor care actualmente au un caracter inflationist. De asemenea, se impune instituirea unui sistem de sanctionare severa a abaterilor in acest domeniu, mergand pana la desfiintarea firmelor incorecte, anularea autorizatiilor de functionare, confiscarea bunurilor, precum si raspunderea civila si penala a administratorilor, astfel incat statul, prin organele sale abilitate, sa-si poata executa in mod eficient rolul de constatare a evaziunii fiscale in domeniul economic. Aceasta conduce in mod substantial la sporirea veniturilor bugetare destinate acoperirii cheltuielilor publice pentru realizarea unui nivel de trai de standard civilizat si, implicit, la declinul fenomenului de evaziune fiscala si economie subterana.

BIBLIOGRAFIE