Statutul Fondului Monetar International

Statutul Fondului Monetar International

Statutul FMI cuprinde 31 de articole care definesc regulile si obiectivele sale de functionare. Principalele articole sunt cele care stabilesc rolul FMI, regimul schimburilor fixe si stabilitatea schimburilor, convertibilitatea monedelor si facilitatile de credit.

Art.1. - Stabileste rolul Fondului Monetar International. Conform acestui articol, Fondul Monetar International este infiintat ca o institutie permanent insarcinata sa mentina buna functionare a Sistemului Monetar International.

Pentru acesta, el trebuie sa favorizeze schimburile de informatii intre tarile membre, sa incurajeze o apropiere intre responsabilii monetari si sa puna in functiune mecanisme de cooperare internationala pentru a impiedica actiuni unilaterale.

Art.4. - Regimul schimburilor fixe si stabilitatea schimburilor.

Acest articol stipuleaza ca toate tarile membre trebuie sa declare oficial Fondului o paritate centrala a monedelor lor. Aceste paritati trebuie exprimate in aur, insa practic ele sunt exprimate in dolari. Astfel dolarul devine etalonul sistemului deoarece e unica moneda convertibila in aur la un curs fix. Odata declarate aceste paritati, statele membre trebuie sa mentina acest curs la un nivel limitat de fluctuatii de 1%.

Art.8. - Convertibilitatea monedelor. Statutul FMI obliga statele membre sa faca in asa fel incat monedele lor sa fie convertibile in vederea operatiunilor curente. In acest sens, tarile se angajeaza sa elimine restrictiile la cumpararea de devize de catre rezidenti si pentru operatiunile curente. Este prevazuta si o clauza de protectie care sa permita statelor membre cu dificultati ale balantelor de plati sa mentina un control al schimburilor pe o perioada de cinci ani de la crearea Fondului, daca pot justifica aceasta necesitate.

Art.5. - Facilitatile de credit. Statutul Fondului Monetar International prevede pentru tarile membre posibilitatea de a face apel la resursele sale financiare. Acordarea de credite urmareste sa usureze adoptarea de politici de deschidere si de liberalizare, si asigura autoritatile ca o finantare va fi posibila pentru a compensa eventualul impact al acestor politici asupra balantelor de plati. Prin acordarea acestor credite, Fondul Monetar International incurajeaza politicile privind realizarea liberalizarii monedei, liberalizarea schimburilor si facilitarea miscarilor de capital la nivel international.

Aceste credite incurajeaza tarile care se confrunta cu deficit al balantei de plati sa nu aplice politici nefaste pentru comertul International, cum ar fi devalorizarea competitiva sau blocarea schimburilor externe. Statutul precizeaza ca aceste resurse au caracter temporar, deoarece acordarea de credite pe termene nelimitate ar putea incuraja mentinerea de politici nefaste.

Conferinta de la Bretton Woods da nastere la trei organizatii:

     Fondul Monetar International

     Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (Banca Mondiala)

     Organizatia Comertului International.

Delimitarea evaziunii fiscale licite de cea ilicita este necesara si utila, pentru ca da posibilitatea estimarii marimii fenomenului, pe cele doua forme de manifestare si contribuie la sensibilizarea factorilor de decizie politica si a celor administrativi in a cauta si stabili mijloacele adecvate de limitare si combatere a fenomenului in cauza. In practica, insa, este foarte greu de delimitat evaziunea fiscala licita de cea frauduloasa, astfel ca, intre legal si ilegal nu exista o ruptura ci, mai degraba, o continuitate, incercarilor succesive de a profita de lacunele legii conducand contribuabilul de la legal la ilegal.

Cel mai adesea, frauda fiscala desemneaza o infractiune la lege, o incalcare voita a legii fiscale in vigoare si se distinge de evaziunea fiscala licita, care reprezinta o utilizare abila a posibilitatilor si alternativelor oferite de lege.

Daca sustragerea de la indeplinirea obligatiilor fiscale se realizeaza prin interpretarea legilor fiscale, in favoarea contribuabilului, atunci ne aflam in aria evaziunii fiscale licite, care nu este considerata contraventie sau infractiune si nu este pedepsita, contribuabilii diminuandu-si veniturile impozabile pe baza unor criterii sau norme acceptate, legale.

In situatia in care se disimuleaza obiectul impozabil, se subevalueaza cuantumul materiei impozabile sau se folosesc alte mijloace de sustragere de la plata impoz

Idea crearii Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare isi are originea in constatarea faptului ca pietele financiare s-au aratat reticente in a finanta proiecte in tarile in curs de dezvoltare, chiar daca aceste proiecte prezentau garantii semnificative in ceea ce priveste seriozitatea si rentabilitatea.

Banca Mondiala e conceputa cu misiunea de a contribui la finantarea acestor proiecte de investitii, in special in zonele mai putin dezvoltate. Ea este, de asemenea, insarcinata sa acorde guvernelor asistenta tehnica si sa promoveze initiativa privata, garantand si participand la proiecte private.

Nasterea Organizatiei Comertului International a pornit de la dorinta Statelor Unite ale Americii de a crea un organism International capabil sa impuna o reducere generala a tarifelor vamale si o eliminare progresiva a masurilor protectioniste.

Statutul noului organism creat s-a stabilit in cadrul Conferintei de la Havana, in 1947, dar abia in anii '50 se va pune pe picioare GATT-ul, o reuniune permanenta a partilor interesate, cu un secretariat al carui scop este de a oferi un cadru juridic pentru reglementarea conflictelor comerciale si pentru destabilizarea masurilor protectioniste.

Spre deosebire de FMI si BIRD, GATT nu este o organizatie internationala, deoarece nu dispune nici de finantari si nici de reglementari. GATT trebuie sa promoveze schimburile mondiale prin combaterea restrictiilor tarifare si netarifare.

In perioada 1945 -1970, Fondul Monetar International si celelalte organisme ale sale au reusit sa mentina un regim de schimburi fixe. In cursul perioadei de existenta a acestui regim, FMI joaca trei roluri succesive:

incita statele membre sa adopte paritati fixe si sa faca dupa razboi in asa fel incat monedele sa fie liber convertibile;

incurajeaza ajustarea economica in tarile industrializate, mai ales in cele europene;

incearca, dar fara succes, sa salveze Sistemul Monetar International de marile dificultati pe care le traverseaza la sfarsitul anilor '60, creand drepturile speciale de tragere.