Actele administrative - definitia si caracteristicile actelor administrative

Actele administrative - Definitia si caracteristicile actelor administrative

Folosind elementele definitorii ale actului administrativ putem afirma ca acesta consta in manifestarea unilaterala si expresa de vointa a autoritatilor publice, realizata in scopul de a produce efecte juridice, in temeiul puterii publice.

In acest fel acceptam atat aspectul formal al actului, de a fi emis de autoritati publice, cat si aspectul material al acestuia, in referire la continutul sau, din care trebuie sa rezulte emiterea sa in temeiul puterii publice cu care sunt inzestrate autoritatile publice.

Puterea publica poate fi definita ca atributul derivat din lege pe care-l are o anumita entitate - persoana fizica sau juridica - de a-si impune cu forta obligatorie deciziile altor subiecte de drept: persoane fizice sau juridice.

In principiu numai autoritatile publice dispun de putere publica in raporturile cu particularii. Drept urmare, nu pot exista situatii in care persoane private, fara nici o atributie de putere publica, sa emita acte administrative. Pe de alta parte, insa, nu toate manifestarile de vointa ale autoritatilor publice, facute in scopul producerii efectelor juridice, sunt acte administrative, ci numai cele intemeiate pe puterea publica de care dispune autoritatea respectiva.

In lipsa Codului de procedura administrativa, definitia actului administrativ o gasim in prezent in Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: „Actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica in vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice”.

In proiectul Codului de procedura administrativa, depus la Senatul Romaniei, in cuprinsul art. 7, este uzitata urmatoarea definitie: (1)”Actul administrativ este manifestarea de vointa unilaterala a unei autoritati publice emis/adoptat in regim de putere publica si care produce efecte juridice”. (2) „Actelor administrative le sunt asimilate contractele administrative”.

Asadar, desprindem cateva dintre trasaturile caracteristice ale actului administrativ, si anume:

a) Actul administrativ consta intr-o manifestare „unilaterala” de vointa. Prin aceasta caracteristica, el se deosebeste de actele contractuale ale administratiei, fie ele guvernate de regimul juridic de drept public sau de regimul juridic privat.

Actul administrativ isi pastreaza permanent caracterul unilateral, chiar  si in cazul in care este emis in urma unei cereri a particularilor (de exemplu, autorizatia de constructie), cand este adoptat de doua sau mai multe autoritati administrative impreuna (un ordin comun al mai multor ministri, spre exemplu), sau cand este adoptat prin participarea mai multor persoane fizice (actele organelor colegiale, cum ar fi Consiliul local, Consiliul judetean, Guvernul).

b) Actul administrativ concretizeaza vointa uneia sau mai multor autoritatii publice, ca subiecte de drept special, investit cu „putere publica”, si, in consecinta, produce efecte juridice care vor fi guvernate de regimul juridic de drept public.

c) Actul administrativ este „obligatoriu” pentru toate subiectele de drept care intra sub incidenta sa, pentru autoritatea publica emitenta sau inferioara, precum si pentru autoritatea publica superioara.

Simtind nevoia, fata de afirmatia anterioara sa facem anumite precizari:

obligativitatea actului administrativ poate inceta, in primul caz, prin revocare sau anulare;

in cel de-al doilea caz, de asemenea, autoritatea publica poate revoca actul, sau el poate fi abrogat sau anulat de autoritatea publica superioara, respectiv anulat de instanta judecatoreasca;

in fine, sub aspectul obligativitatii pentru autoritatea publica superioara, exista cel putin doua ipoteze:

1) autoritatea superioara este tinuta la respectarea actelor normative ale autoritatilor inferioare pana cand emite un act normativ cu continut contrar, care abroga total sau partial actul autoritatii inferioare;

2) autoritatea superioara va respecta actul individual al autoritatii inferioare, pana cand il anuleaza, emitand in locul lui un act propriu, sau, atunci cand legea nu-i da aceasta posibilitate, obligand autoritatea inferioara sa emita un act legal.

d) Actul administrativ este „executoriu” din oficiu, in sensul ca poate fi sau trebuie executat imediat dupa aducerea la cunostinta persoanelor interesate, respectiv publicarea sa, asadar din momentul din care produce efecte juridice, fara a mai fi nevoie de interventia unui alt act in acest sens. Din aceasta perspectiva, actele administrative se deosebesc de hotararile judecatoresti, care au nevoie de o procedura posterioara, de investire cu formula executorie, pentru a putea fi puse in executare.

Actul administrativ are, pe de alta parte, forta executorie si impune unilateral fara ca, de regula, contestarea sa sa aiba efect suspensiv de executare. Prin exceptie, unele legi pot prevedea efectul suspensiv de executare al recursului administrativ sau al actiunii in contencios administrativ, insa, o astfel de solutie nu este imbratisata ca principiu de drept administrativ in sistemul nostru de drept.

Ne simtim obligati sa atragem atentia asupra faptului ca forta executorie nu trebuie confundata cu executarea fortata (din oficiu) a actului administrativ. Executarea fortata poate aparea doar in anumite conditii, si anume doar atunci cand legea o autorizeaza (ex.: expulzarea unui cetatean strain, confiscarea anumitor bunuri de catre agentul constatator al contraventiei, etc.) sau cand exista anumite circumstante exceptionale. In toate celelalte cazuri, executarea silita sau fortata se face numai cu ajutorul justitiei.

Actele administrative sunt emise pe baza legii, in scopul executarii sau organizarii executarii legilor si a celorlalte acte normative emise de autoritatile superioare.

In literatura de specialitate, s-a precizat ca aceasta trasatura este consecinta ierarhiei in care se constituie normele juridice: in frunte se afla Constitutia (legea fundamentala a statului) si dreptul comunitar, urmeaza legile organice, legile ordinare, actele administrative normative ale Guvernului cu putere de lege (ordonante), alte acte normative ale Guvernului (hotarari de Guvern) actele administrative normative ale altor autoritati centrale (ordine si instructiuni ale ministrilor, spre exemplu), actele administrative individuale ale autoritatilor  centrale, actele normative ale autoritatilor locale, si, in final, actele administrative individuale ale acestora.

Ierarhia normelor juridice, dispuse intr-o piramida, guverneaza eficienta si aplicabilitatea actelor administrative, astfel incat fiecare act administrativ de la un nivel inferior se conformeaza actelor administrative cu forta superioara, legilor si Constitutiei tarii.