Asezari urbane si sanatatea - dezvoltarea zonelor rezidentiale

MEDIUL URBAN

1. Asezari urbane

Ecosistemul individual si familial al habitatului uman are rolul de a asigura un echilibru intre elementele componente. Astfel, habitatul reprezinta spatiul care adaposteste individul si familia sa, cu toate instalatiile si echipamentele sale, cat si o serie de relatii de ordin material, economic, psihosocial (institutii, servicii, dotari etc.).

Obiectivul Strategiei tematice pentru mediul urban, adoptate in anul 2006, la nivel european, este acela de a “contribui la o mai buna calitate a vietii printr-o abordare integrata privind zonele urbane” si de a contribui la “un nivel mai inalt al calitatii vietii si a bunastarii sociale a cetatenilor, prin asigurarea unui mediu in care nivelul poluarii nu genereaza efecte nocive asupra sanatatii umane si a mediului si prin incurajarea dezvoltarii durabile urbane”.

Din aceasta strategie rezulta ca cele mai multe orase se confrunta cu un set comun de probleme de baza, precum cele legate de calitatea aerului, trafic intens, nivelul crescut de zgomot, constructii de calitate scazuta, terenuri abandonate, emisii de gaze cu efect de sera, zone nesistematizate, generarea de deseuri si ape uzate.

Printre cauzele acestor probleme sunt:

• cresterea utilizarii resurselor pe cap de locuitor;
• cresterea numarului de gospodarii individuale;
• modificarile demografice;
• cresterea numarului de masini proprietate personala.

Extinderea periurbana conduce la dezvoltarea transporturilor, cu impact asupra mediului, afectarea terenurilor agricole, deteriorarea resurselor regenerabile si la afectarea peisajului in general.

Factorii de risc asociati urbanizarii constau in:

• poluarea aerului;
• zgomotul;
• accidentele de trafic;

stresul si problemele legate de schimbarea stilului de viata.

Activitatile din mediul urban constituie surse de poluare pentru toti factorii de mediu, de aceea aceste activitati trebuie controlate si dirijate, astfel incat sa se reduca la minim impactul asupra mediului.

1.1. Amenajarea teritoriala

Infrastructura urbana ca rezultat al unui mediu rezidential modern si evoluat in raport cu mediul rural, este considerata o urmare fireasca a atingerii unui anumit prag al dezvoltarii, in principal, industriale si este constituita din dotari urbane speciale de la strazi orasenesti, spatii verzi, dotari pentru sport si turism, pana la dotari sociale si culturale specifice.

Selectand principalii indicatori demografici ai urbanismului la nivel national, regional si judetean, se poate identifica o dinamica initiala superioara a urbanizarii si implicit a infrastructurii specifice acesteia, urmata de o tendinta mai accentuata de „dezurbanizare” dupa 1990, in teritoriul Brailei.

„Dezurbanizarea” accentuata a judetului Braila este reconfirmata de rezultatele recensamantului din 18 martie 2002. Astfel, in timp ce rezultatele recensamantului anterior din 7 ianuarie 1992, subliniau existenta unei populatii urbane, conform mediului rezidential, situata la cota de 65,7 %, dupa numai zece ani de zile, respectiv in anul 2002, ponderea se reduce la 64,1 % din populatia judetului (desi ramane relativ ridicata, comparativ cu media nationala a populatiei urbane, inregistrata la 52,7 %).

1.1.1. Procesul de urbanizare

Mediul urban din judetul Braila este alcatuit din municipiul Braila si orasele Ianca, Faurei si Insuratei. Procentul populatiei urbane se mentine ridicat fata de media nationala, cu o usoara crestere, de 0,02% fata de populatia raportata la 1.07.2007.

Conform datelor transmise de Directia Regionla de Statistica Braila, la 1.07.2009 populatia urbana din judetul Braila este de 234.169 persoane, respectiv 65% din totalul populatiei judetului (360.191 persoane).

Tabel 1.1.1

Desi situatia in ansamblu, la nivelul judetului Braila este una aflata peste nivelul national totusi disparitatile dintre mediul urban si cel rural se mentin la cote similare celor nationale si regionale.

1.1.2. Dezvoltarea zonelor rezidentiale

Zonele rezidentiale devin astazi una din cele mai disputate probleme. Constructiile rezidentiale trebuie sa raspunda din punct de vedere al costurilor de achizitie (puterii de cumparare), sigurantei personale, costurilor de intretinere, incadrarea armonioasa in cadrul urbanismului general.

Calitatea vietii este o componenta esentiala in dezvoltarea socio-economica a judetului Braila. Pentru locuitorii oraselor si municipiului, adica pentru 65% din populatia judetului Braila, calitatea vietii este strict conditionata de calitatea serviciilor de gospodarie comunala si a mediului in care traiesc.

In structura serviciilor de gospodarie comunala sunt incluse: alimentarea cu energie electrica si gaze, captarea si distributia apei potabile, canalizarea si epurarea apelor uzate si meteorice, productia si distributia energiei termice pentru incalzire si apa calda, intretinerea strazilor, spatiilor verzi si obiectivelor din domeniul public, transportul local public, administrarea, intretinerea si repararea fondului locativ de stat; colectarea, transportul, depozitarea si eliminarea definitiva a deseurilor menajere.

Balanta fondului de locuinte existente in anul 2008 in judetul Braila comparativ cu cele existente in anul 2007 este prezentata in tabelul de mai jos:

Tabel 1.1.2. 1. Locuinte terminate si fondul de locuinte existent in cursul anilor 2007- 2008

Se pot enumera cateva tendinte in constructia de locuinte:

• cu toate ca in ultimii ani a dominat o tendinta de crestere a numarului de locuinte in mediul rural ca urmare a tendintei de migratie a populatiei din mediul urban catre cel rural (ca urmare a lichidarii unor intreprinderi mari si implicit disponibilizarea personalului, situatie cumulata cu aplicarea prevederilor legii fondului funciar) in anul 2008 nu se pastreaza aceasta tendinta;
• in statisticile nationale, regionale si locale numarul de locuinte care se adauga de la un an la altul este mai mare decat numarul celor noi, construite intr-un an, ceea ce subliniaza in fapt ca diverse alte cladiri, mai vechi, au fost transformate si amenajate pentru a deveni locuinte, tendinta care in ultimii doi ani nu se confirma.

Ca si trasaturi generale ale fondului de locuinte existent in Romania valabile si pentru judetul Braila, se constata ca exista trei tipuri distincte de medii de locuit, avand grade diferite de dezvoltare infrastructurala:

1. mediul de locuit dotat aproape complet sau complet, exemplificabil prin municipiul Braila unde se inregistreaza un grad inalt de dotare cu dependinte sau utilitati, precum si o densitate mare a populatiei;
2. mediul de locuit dotat moderat sau relativ moderat, ca in cazul oraselor Faurei, Ianca si Insuratei care inregistreaza un grad redus al dotarii cu dependinte sau utilitati si o densitate a populatiei sub media inregistrata in mediul urban pe tara;
3. mediul de locuit subdotat, care se identifica practic cu mediul rural unde se remarca o lipsa a dotarii cu dependinte sau utilitati.

Ca urmare a elaborarii P.U.G. -urilor la nivelul fiecarui oras s-au stabilit suprafetele intravilane si extravilane, de regula incluzandu-se suprafete mult mai mari comparativ cu cele stabilite in anul 1989 prin planurile de sistematizare a localitatilor. Necesitatea includerii altor suprafete a fost dictata de dezvoltarea locuintelor, a Zonei Libere Braila, a obiectivelor socio-economice, de amenajare a spatiilor verzi, parcuri, gradini, terenuri de agrement si sport precum si de extindere a drumurilor si soselelor.

Functionarea unei zone urbane trebuie asigurata de utilitati (alimentare cu apa, canalizare, energie electrica si termica, gaze naturale, alei, trotuare, strazi, spatii verzi, parcuri si gradini, stadioane, depozite pentru deseurile menajere si inerte etc.) incat sa se respecte standardele nationale prevazute a reglementa criteriile si parametri minimi de confort si de sanatate a populatiei, tinand cont si de normele U.E in domeniu.

Plecand de evenimente cu un impact deosebit asupra Mediului (accidentele tancurilor petroliere Torry Canion in 1967, Exxon Valdez–1992, Prestige-2002, accidentul de la uzinele Sandoz din Elvetia sau cel de la Bhopal din India si nu in ultimul rand accidentul de la Cernobil-Ucraina) societatea internationala a devenit constienta de necesitatea aplicarii unor mecanisme cu caracter preventiv si de precautie. Varietatea, complexitatea si acceptarea acestor mecanisme legale au crescut in ultimii ani datorita influentei reciproce a legislatiei nationale si internationale.

Printre aceste mecanisme se numara si evaluarea strategica de mediu, ca instrument folosit in mod sistematic la cel mai inalt nivel decizional, care faciliteaza, inca de foarte devreme, integrarea considerentelor de mediu in procesul de luare a deciziilor, conduce la identificarea masurilor specifice de ameliorare a efectelor si stabileste un cadru pentru evaluarea ulterioara a proiectelor din punct de vedere al protectiei mediului.

Evaluarea strategica de mediu s-a dezvoltat ca masura de precautie, la nivel decizional inalt, deoarece evaluarea impactului la nivel de proiect s-a dovedit o masura destul de limitativa si slaba si in consecinta, insuficienta. Aceasta, datorita momentului tarziu in procesul decizional, in care se aplica procedura EIA la proiecte. Astfel, raspunsurile la intrebarile adresate la nivelul cel mai inalt, de tipul “ce fel de dezvoltare trebuie sa aiba loc, unde si daca aceasta trebuie intr-adevar sa aiba loc” au fost, de cele mai multe ori, nefundamentate din punct de vedere al protectiei mediului.

Evaluarea de mediu sau “evaluarea strategica de mediu” se aplica la cel mai inalt nivel decizional sau de planificare, de exemplu la dezvoltarea politicilor, strategiilor si evident al planurilor si programelor. In acest mod se poate focaliza pe “sursa” impactului asupra mediului si nu pe “rezolvarea” simptomelor aparute in urma producerii impactului.

HG 1076/2004, intrata in vigoare in decembrie 2004, reglementeaza procedura de realizare a evaluarii de mediu pentru planuri si programe si este transpunerea in legislatia romana a Directivei 2001/42/EC privind evaluarea efectelor anumitor planuri si programe asupra mediului. Autoritatile competente de reglementare pentru aceasta procedura sunt agentiile regionale pentru planurile locale si judetene si Ministrul Mediului si Padurilor pentru planurile interjudetene sau nationale.

APM-urile locale inregistreaza notificarile pentru planurile sau programele in derulare si efectueaza in cadrul Comitetului Special Constituit (CSC) al judetului analiza initiala a incadrarii lor in procedura de evaluare de mediu.

La sfarsitul anului 2009 in judetul Braila este adoptat in 2001 PUG-ul municipiului iar de la intrarea in vigoare a HG 1076/2004 s-au obtinut avize de mediu pentru 3 PUG-uri: orasul Faurei si comunele Bertestii de Jos si Racovita. De asemenea se afla in procedura de reglementare PUG-ul comunei Jirlau. Sapte solicitari de obtinere a avizelor de mediu pentru PUG-uri au fost respinse (Gropeni, Chiscani, Galbenu, Silistea, Baraganul, Surdila Greci si Tichilesti) in cursul anului 2009 ca urmare a neindeplinirii in termenele stabilite de autoritatea competenta a solicitarilor procedurale de reglementare.

In anul 2009 APM Braila a organizat 22 sedinte ale Comitetului Special Constituit Braila in care au fost analizate 51 notificari (48 planuri urbanistice – PUD, PUZ, PUG, Planul de Amenajare a Teritoriului Judetului Braila, Planul Integrat de Dezvolatre Urbana (PIDU) al municipiului Braila si Planul de Management pentru Parcul Natural Balta Mica a Brailei). Pentru 6 (PATJ, 1 PUG, 2 PUZ-uri, 2 PUD-uri) s-a luat decizia evaluarii de mediu si elaborarii raportului de mediu, 42 planuri urbanistice au parcurs etapa de incadrare, cu decizia adoptarii fara aviz de mediu, iar restul de 3 fiind in procedura de reglementare.

1.1.3. Concentrari urbane

Experienta statelor Uniunii Europene demonstreaza ca zonele metropolitane bine conduse ajung rapid la competitivitate economica (politicile economice, pot atrage in mod eficient fonduri si investitori, isi pot dinamiza sectoarele constructiilor, serviciilor si turismului), iar dezvoltarea lor viitoare este una durabila (politicile economice, culturale, sociale, ecologice sunt armonizate).

Un astfel de proiect urmareste decongestionarea marilor orase, dezvoltarea arhitecturala unitara, accesarea fondurilor europene destinate dezvoltarii regionale si, prin aceasta, crearea unor conditii civilizate de viata pentru toti locuitorii zonelor metropolitane.

Conform Anuarului Statistic 2008 in Romania sunt: 25 orase cu populatia peste 100.000 locuitori, din care 6 cu peste 300.000  locuitori.

Aflata inca 'in germene', aglomerarea Galati-Braila se va extinde si se va compune din localitatile Galati, Braila, Baldovinesti, Vadeni, Zagna-Vadeni, Lacu Sarat, Chiscani, Varsatura, I.C. Bratianu plus alte comune din imprejurimile celor 2 mari orase. Se estimeaza ca populatia acestei aglomerari va fi in jur de un milion de locuitori si va deveni cea de a doua aglomerare din Romania, incluzand cel mai probabil un nou aeroport international si un nou pod peste Dunare in zona orasului Braila. Impactul economic al programului se reflecta in stimularea si diversificarea mediului de afaceri din Galati si Braila, precum si atragerea de noi investitii straine in zona.

Tabel 1.1.3.1.                                                                            locuitori/km²

Conform datelor transmise de Directia Regionala de Statistica Braila, din datele de mai sus tendinta de scadere a populatiei se reflecta si in evolutia densitatii populatiei, mai accentuata in mediul urban in ultimul an.

Problemele specifice dezvoltarii urbanistice ale marilor orase sunt si implicit a municipiului Braila sunt:

• suprafata mica
• dezvoltare preponderent pe verticala
• lipsa spatiilor verzi
• salubrizare deficitar efectuata
• trafic auto intens in toate zonele orasului
• poluare atmosferica generata de traficul auto si de centralele termice.

1.1.4. Situatia spatiilor verzi si a zonelor de agrement

Spatiile verzi reprezinta o retea mozaicata de zone verzi in cadrul oraselor si municipiilor sau un sistem de ecosisteme seminaturale, al carei specific este determinat de vegetatie (lemnoasa, arborescenta, arbustiva, floricola si erbacee). Pe langa rolul estetic, spatiile verzi contribuie la imbunatatirea calitatii mediului prin reducerea poluarii atmosferice si reglarea climatului zonal (ameliorand temperaturile extreme si imbunatatind regimul precipitatiilor).

Administrarea spatiilor verzi urmareste:

v     protectia si conservarea spatiilor verzi pentru mentinerea biodiversitatii lor;

v     mentinerea si dezvoltarea functiilor de protectie a spatiilor verzi privind apele, solul, schimbarile climatice, mentinerea peisajelor in scopul ocrotirii sanatatii populatiei, protectiei mediului si asigurarii calitatii vietii;

v     regenerarea, extinderea, ameliorarea compozitiei si a calitatii spatiilor verzi;

v     elaborarea si aplicarea unui complex de masuri privind aducerea si mentinerea spatiilor verzi in starea corespunzatoare functiilor lor;

REFERAT: Interguvernamentalismul - neofunctionalismul - se caracterizeaza prin REFERAT: RUSIA si spatiul heartland - problema Rimland-ului

v     identificarea zonelor deficitare si realizarea de lucrari pentru extinderea suprafetelor acoperite cu vegetatie;

v     extinderea suprafetelor ocupate de spatii verzi, prin includerea in categoria spatiilor verzi publice a terenurilor cu potential ecologic sau sociocultural.

Spatiile verzi si zonele de agrement din orasele judetului Braila ocupa o suprafata totala de ha. Tabelul nr. 1.1.4.1. reda sintetic suprafata spatiilor verzi raportata la suprafata principalelor localitati urbane:

Tabelul nr. 1.1.4.1.: Situatia spatiilor verzi la nivelul judetului in anul 2009

Orasele din judetul Braila nu includ zone care pastreaza vegetatia naturala caracteristica regiunii, cu exceptia unor mici suprafete situate in Braila, pe malul Dunarii - padurea din zona dig mal compusa in principal din salcie si plop. In spatiile verzi predomina vegetatia forestiera si plante din specii floricole ornamentale.

Speciile de arbori, arbusti si plante ornamentale care compun vegetatia acestora sunt atat indigene, cat si exotice. Dintre speciile rare sau exotice se remarca magnolia-Magnolya yulan, ginkgo-Ginkgo biloba, tisa-Taxus baccata, laricele (zada)-Larix decidua var. polonica, platanul-Platanus acerifolia, salcamul japonez-Sophora japonica. Tocmai pentru raritatea unor specii sau pentru varsta lor, 116 arbori au fost declarati monumente ale naturii.

Spatiile verzi se compun din parcuri, scuaruri, aliniamente plantate in lungul bulevardelor si strazilor, terenuri libere, neproductive din intravilan (mlastini, stancarii, pante, terenuri afectate de alunecari, saraturi care pot fi amenajate cu plantatii).

Parcurile reprezinta spatiile verzi, cu suprafata de minimum un hectar, formate dintr-un cadru vegetal specific si din zone construite, cuprinzand dotari si echipari destinate activitatilor cultural-educative, sportive sau recreative pentru populatie.

Cel mai important parc din municipiul Braila este Parcul Monument cu o suprafata de 53 ha. Acesta exista inca din 1862, o contributie majora in amenajare apartinandu-i generalului Kiseleff. In Parcul Monument este dominanta vegetatia arboricola, existand deopotriva specii indigene si exotice. In perimetrul acestuia se afla Muzeul de Stiinte ale Naturii in vecinatatea caruia exista un parc dendrologic cu specii exotice.

Prin suprafata si diversitatea arhitecturii peisagere, Gradina Publica (5,2 ha) si zona verde de pe faleza Dunarii si esplanada (10,96ha) pot fi de asemenea incluse in categoria parcurilor.

Si in orasul Ianca a fost amenajat un parc, dar acesta are o suprafata mai mica (2,56 ha) si o varietate mai redusa de specii forestiere ornamentale.

Scuarurile reprezinta spatii verzi cu suprafata mai mica de un hectar, amplasate in cadrul ansamblurilor de locuit, in jurul unor dotari publice, in incintele unitatilor economice, social-culturale, de invatamant, amenajarilor sportive, de agrement pentru copii si tineret sau in alte locatii.

In municipiul Braila exista un numar mic de scuaruri cu o suprafata totala de 9,46 ha, cel mai important fiind cel din Piata Traian. Dar functia acestora se poate spune ca este suplinita prin existenta celor doua mari bulevarde - Independentei si Al.I.Cuza, mai ales primul avand pe toata lungimea peluze vaste, o variata arhitectura peisagera cu foarte multe specii ornamentale indigene si exotice, mobilier stradal si retea de irigatie prin aspersiune.

Si in celelalte orase din judet sunt amenajate scuaruri in suprafata totala de 12,55 ha, o suprafata mai mare existand in orasul Ianca (9,95 ha), in care domina o vegetatie lemnoasa reprezentata prin arbori si arbusti apartinand unor specii indigene, precum plopul si salcia.

In anul 2008 s-au intreprins masuri de reabilitare a spatiilor verzi din zonele urbane si s-au intocmit proiecte pentru extinderea acestora.

2. Zgomot

2.1.Hartile de zgomot

Realizarea hartilor strategice de zgomot este reglementata de HG 321/2005, republicata, privind evaluarea si gestionarea zgomotului ambiant. Aceasta hotarare abordeaza unitar, la nivel national, evitarea, prevenirea sau reducerea efectelor daunatoare provocate de expunerea populatiei la zgomotul ambiant, inclusiv a disconfortului, prin implementarea progresiva a urmatoarelor masuri:

- determinarea expunerii la zgomotul ambiant, prin realizarea cartarii zgomotului cu metodele de evaluare prevazute in respectiva hotarare;

- asigurarea accesului publicului la informatiile cu privire la zgomotul ambiant si a efectelor sale,

- adoptarea pe baza rezultatelor cartarii zgomotului, a planurilor de actiune pentru prevenirea si reducerea zgomotului.

Autoritatile administratiei publice locale realizeaza cartarea zgomotului si elaboreaza hartile strategice de zgomot si planurile de actiune. Conform prevederilor HG nr.321/2005 Primaria municipiului Braila trebuie sa prevada in bugetul local propriu fonduri necesare pentru realizarea cartarii zgomotului si elaborarea hartilor strategice de zgomot si a planurilor de actiune incepand cu anul 2011. Hartile strategice de zgomot arata situatia anului calendaristic precedent si se pun la dispozitia agentiilor regionale pentru protectia mediului, pana la data de 30 iunie 2012, iar planurile de actiune pana la data de 18 iulie 2013.

2.2. Masuratori de zgomot in anul 2009

Nivelul de zgomot urban in decursul anului 2009 s-a determinat in municipiul Braila, in 43 de puncte reprezentative astfel:

• 16 puncte pe diferite categorii de strazi cu latimi de 3m, 7m, 14m si respectiv 21m, la bordura toturului ce margineste carosabilul;

27 puncte expertizate situate la limita exterioara a parcurilor, zonelor de recreere, tratament medical si balneoclimateric, incintelor de scoli, pietelor si spatiilor comerciale, incintelor  industriale, parcajelor auto si zonelor rezidentiale.

Tabelul 2.2.1

Tabel  2.2.2

Pe strazile de categorie tehnica IV valoarea medie a nivelului de zgomot echivalent a fost de 58,7 dB, valoarea maxima fiind inregistrata in punctul Orientului/Politie si depaseste cu 6,7 % limita admisa, ca urmare a tranzitarii intense de catre un numar mult mai mare de autovehicule decat cel indicat a se desfasura pe o strada cu latimea de 3m;

Pe strazile de categorie tehnica III, media valorilor nivelului de zgomot a fost de 65,7 dB, iar valoarea maxima a depasit limita admisa cu 7,7 % in punctul Chisinau/Linia de tramvai datorita traficului intens de tramvaie din zona respectiva;

Valoarea medie a nivelului de zgomot echivalent pe strazile de categorie tehnica II a fost de 68,2 dB, iar valoarea maxima a fost atinsa in punctul 1Decembrie 1988/ Dorobanti si depaseste limita de 70 dB cu 8,5 % in luna noiembrie datorita traficului intens de autovehicule si tramvaie;

Pe strazile de categorie tehnica I media anuala a fost de 69,5 dB si se incadreaza sub valoarea limita admisa;

Valoarea medie anuala in cazul parcurilor, zonelor de recreere si tratament medical depaseste limita admisa cu 22,4 %, iar valoarea maxima a nivelului de zgomot echivalent a fost inregistrata in luna noiembrie la Spitalul Sf. Spiridon si depaseste cu 40,8 % limita admisa. Maxima se datoreaza faptului ca spitalul este amplasat in imediata vecinatate a Strazii Pietatii, care este o strada intens tranzitata de mijloace de transport in comun.

In cazul pietelor si restaurantelor in aer liber media anuala nu depaseste limita admisa, dar valoarea maxima a depasit limita cu 12,8 % si a fost inregistrata in luna mai in punctul Restaurant Continental. In cazul pietelor si restaurantelor in aer liber unde apar frecvent depasiri, sursele de zgomot sunt cele datorate activitatilor specifice din interiorul acestora cat si cele datorate traficului intens ce se desfasoara pe strazile ce le incadreaza si care produc un efect cumulativ ce contribuie la cresterea valorilor nivelului de zgomot peste limita admisa fara ca aceste depasiri sa fie totusi semnificative mai ales ca determinarile s-au realizat in orele de varf ale activitatilor din piete si cu trafic intens.

Au mai fost inregistrate depasiri ale limitei admise in cazul zonelor rezidentiale, media masurarilor efectuate fiind de 57,2 % dB, iar valoarea cea mai mare depaseste limita admisa cu 56,9 % si s-a determinat pe Faleza Dunarii;

In cazul incintelor industriale limita 65 dB a fost depasita in punctul  Santier Naval STX RO Offshore Braila cu 6,7 %.

In tabelul urmator sunt prezentate mediile determinarilor nivelului de zgomot echivalent, depasirile si valoarea maxima, din perioada 2005 – 2009.

Tabel 2.2.3

Analizand datele prezentate in tabelul de mai sus se constata urmatoarele:

La limita exterioara a pietelor, spatiilor comerciale si restaurantelor in aer liber se constata o scadere a nivelului de zgomot din anul 2005 in anul 2009, maxima de 68,5 dB inregistrata in punctul Piata Halelor depaseste limita admisa cu 5,5 % in anul 2005;

La limita exterioara a incintelor de scoli valorile obtinute scad din 2005 in 2009 si nu prezinta depasiri ale limitei admise;

Masurarile efectuate la limita exterioara a parcurilor si zonelor de recreere si tratament medical au scazut din 2005 in 2009, maxima de 56,8 dB s-a inregistrat in punctul Spitalului Sf. Spiridon unde frecvent este depasita limita admisa;

La exteriorul incintelor industriale care au inceput sa fie monitorizate incepand din anul 2007, media anuala nu depaseste limita admisa de 65 dB;

Determinarile efectuate in cazul parcajelor auto nu depasesc limita admisa de 90 dB;

In cazul strazilor de categorie tehnica I are loc o evolutie descrescatoare a valorilor nivelului de zgomot echivalent din 2005 in 2009, iar valorile medii anuale se mentin sub limita maxima admisa;

La limita strazilor de categorie tehnica II se inregistreaza aceeasi evolutie descrescatoare din anul 2005 in 2009 cand media anuala se incadreaza sub limita de 70 dB;

Pe strazile de categorie tehnica III, valorile nivelului de zgomot echivalent scad din anul 2005 in 2009, maxima de 76,7 dB fiind inregistrata in punctul Chisinau/linia de tramvai in anul 2005;

Pe strazile de categorie tehnica IV valorile nivelului de zgomot echivalent scad din anul 2005 in 2009, iar valoarea maxima depaseste limita cu 60,5% in punctul Rubinelor/Univ. Brancoveanu in anul 2005, punct in care se inregistreaza frecvent depasiri ale limitei admise;

Deasemenea in zonele rezidentiale expertizate se constata o scadere din 2007 in 2009 a valorilor nivelului de zgomot echivalent, maxima fiind inregistrata in anul 2007, 67,3 dB in cartierul situat pe soseaua Buzaului, care este intens circulata. 

GLOSAR DE TERMENI

Leq – nivel de zgomot continuu echivalent reprezinta media ponderata a nivelului de zgomot exterior indegistrat intr-un anumit interval de timp si se masoara in decibeli (dB).