Concluzii si propuneri de lege ferenda

Concluzii si propuneri de lege ferenda

In materia dreptului romanesc, in cadrul controlului legalitatii actelor administrative emise de autoritatile publice locale si judetene, exercitat de catre prefect se poate observa o indelunga fluctuatie asupra modului de exercitare al acestui control precum si asupra normelor juridice de reglementare in acest domeniu.

Cu ocazia expunerii examenelor de practica privind cele doua faze ale procesului de verificare a legalitatii actelor administrative, respectiv faza prealabila, necontencioasa, si faza contencioasa, am putut observa din dubla perspectiva rolul institutiei prefectului in cadrul realizarii controlului de legalitate in faza prealabila a acestui proces si de asemenea, rolul institutiei prefectului in fata instantelor de contencios administrativ.

Astfel cum spuneam, prefectul joaca un rol important in procesul de verificare a legalitatii actelor administrative care reiese si din cazuistica atasata in Capitolul II ( Examen de practica din judetul Covasna, privind prima faza necontencioasa a procesului de verificare a legalitatii actelor administrative exercitat de catre prefect” ), Titlul III (“Atacarea in justitie a actelor administrative ale autoritatilor administratiei publice locale si judetene”) al prezentei lucrari.

Rezulta din analiza acestui capitol ca prefectul are o obligatie de a constata, in primul rand, legalitatea unui act administrativ si in subsidiar, o obligatie de a sesiza organul emitent asupra nelegalitatii actului astfel emis.

Se poate observa de asemenea, ca majoritatea actelor administrative care sunt nelegale sunt retrimise organului emitent in vederea punerii in concordanta cu dispozitiile legale incalcate. Daca actul administrativ emis nu este modificat, la cererea prefectului, in termenul prevazut de lege acesta face obiectul unei cereri de chemare in judecata in fata instantei de contencios administrativ, in urma careia se va stabili legalitatea sau nelegalitatea actului administrativ.

De asemenea, se observa faptul ca in practica exista numeroase situatii in care desi actul administrativ nu este modificat la cerea prefectului, in termenul prevazut de lege, si este inaintata o cerere de chemare in judecata pentru solutionarea litigiului ivit, pe parcursul acesteia organul emitent al actului poate, fie sa procedeze la modificarea acestuia, fie sa il revoce prin emiterea unui alt act administrativ, caz in care instanta de contencios administrativ respinge cererea de chemare in judecata ca fiind lipsita de obiect, fie sa mentina dispozitiile acestuia pana la solutionarea de catre instanta de contencios administrativ a litigiului ivit printr-o hotarare definitiva.

Cat priveste cea de-a doua faza a procesului de verificare a legalitatii actelor administrative, asfel cum putem observa din cuprinsul Capitolului III al Titlului III din continutul prezentei lucrari, capitol intitulat „ Examen de practica din judetul Covasna, privind cea de-a doua faza contencioasa a procesului de verificare a legalitatii actelor administrative, exercitat de catre prefect “, de foarte multe ori instanta este pusa in fata verificarii legalitatii unor acte administrative care contin incalcari evidente ale unor dispozitii legale, chiar constitutionale, insa care, din varii motive, nu sunt modificate de organele emitente in urma sesizarilor primite din partea institutiei prefectului.

Astfel, solutiile cele mai frecvente pronuntate de catre instanta de contencios administrativ sunt cele de revocare a actului administrativ care face obiectul cererii de chemare in judecata.

Din cazuistica expusa putem observa insa, ca nu in toate cazurile revocarea este solutia pronuntata de instanta, existand si cazuri in care instanta constata ca doar o parte a actului administrativ este emis cu incalcarea unor prevederi legale, ori chiar numai anumite articole din cuprinsul actului vizat.

Astfel, instanta va pronunta o hotarare prin care desfiinteaza doar partial dispozitiile actului administrativ nelegal, iar dispozitiile care sunt in concordanta cu prevederile legale sunt mentinute.

Nu in ultimul rand, am constatat in baza analizarii Capitolului III existenta si a unor cazuri in care instanta pronunta o hotarare prin care se pronunta asupra legalitatii actului administrativ atacat, mentinand dispozitiile acestuia ca fiind legale. Acest fapt duce implicit la consolidarea masurilor dispuse de catre organul emitent prin continutul actului administrativ atacat.

De remarcat este faptul ca, in practica, instanta de contencios administrativ este pusa in situatia solutionarii unor litigii care sunt rezultatul unor incalcari flagrante a dispozitiilor legale ori constitutionale, datorita perseverentei autoritatilor administratiei publice locale si judetene de a obtine prin actele emise anumite lucruri contrare legislatiei in vigoare.

ESEU: Dezvoltare regionala - test grila ESEU: Politicile de solidaritate, politici sociale si coeziunea europeana

Cat priveste legislatia in acest domeniu se poate observa ca in decursul anilor, legiuitorul a cautat sa instituie o forma de verificare a actelor emise de catre autoritatile publice locale si judetene prin numeroase incercari printre care enumeram cu titlu de exemplu Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, Legea nr. 69/1991 a administratiei publice locale, republicata in temeiul art. III din Legea nr. 24/12 aprilie 1996, O.U.G. nr. 22/1997 pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 69/1991 republicata, Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici republicata in 2004, Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, si O.U.G. nr. 179/2005 de modificare a Legii nr. 340/2004 privind institutia prefectului, insa toate aceste acte normative au fost supuse esecului, intrucat instantele de contencios administrativ s-au confruntat cu numeroase dificultati in aplicarea dispozitiilor acestor legi, datorita lacunelor legislative si a situatiilor tot mai noi ivite in practica, fapt pentru care stau marturie actiunile in justitie promovate de institutia prefectului.

Nici la ora actuala nu sunt reglementate toate posibilele situatii ce se ivesc in practica acestor instante de contencios administrativ, cu prilejul carora incercam sa aducem cateva propuneri de lege ferenda.

Astfel, in ceea ce priveste modificarea statutului secretarului unitatii administrativ – teritoriale, prin prisma dispozitiilor Legii nr. 215/2001 a administratiei publice locale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, secretarului unitatii administrativ - teritoriale ii revine sarcina de a asigura legalitatea actelor administrative emise/adoptate de catre autoritatile administratiei publice locale, precum si a intregii activitati a acestor autoritati.

In vederea garantarii atingerii acestui scop, secretarului unitatii administrativ - teritoriale, este necesar a i se asigura un statut care sa-i permita exercitarea in afara oricaror presiuni sau influente a atributiilor sale.

Astfel consideram ca, pentru a inlatura abuzurile alesilor locali la adresa secretarilor unitatiilor administrativ - teritoriale, este necesara regandirea modului de numire si revocare din functie a acestora, astfel incat cele doua operatiuni sa nu mai constituie parghii de presiune asupra secretarului unitatii administrativ – teritoriale, respectiv mijloace de constangere a acestuia de a aviza acte nelegale sau de a trece cu vederea stari de nelegalitate cu privire la care are cunostinta si obligatia de a actiona pentru inlaturarea acestora.

Pentru aceste considerente propunem urmatoarele masuri, cu privire la modul de recrutare si eliberare din functie a secretarilor unitatilor administrativ - teritoriale, care va conduce la sporirea gradului de asigurare a starii de legalitate si de prevenire a incalcarii legii la nivelul unitatii administrativ - teritoriale:

- organizarea unui concurs de catre A.N.F.P. la sediul Institutiei Prefectului din judetul in circumscriptia careia functia in cauza este vacanta, la initiativa Consiliului local;

- in ceea ce priveste comisia aceasta ar trebui infiintata din un reprezentant al primarului ( cu studii superioare), un reprezentant al consiliului local (consilier local), un reprezentant al prefectului, doi reprezentanti ai A.N.F.P.;

- de asemenea numirea, eliberarea din functie si sanctionarea sa fie facute prin ordin al prefectului la propunerea, dupa caz a comisiei de concurs si respectiv a comisiei de disciplina, in conditiile legii.

Aceste masuri sunt de natura a intari capacitatea de actiune a secretarului unitatii administrativ - teritoriale, pentru respectarea legii, eliminandu-se astfel posibilitatea ca alesii locali sa exercite asupra persoanei si a postului in discutie asa-zisul „santaj administrativ”, pentru atingerea unor interese neconforme prevederilor legale.

O a doua propunere de lege ferenda ni se pare oprtuna in ceea ce priveste modificarea Legii 340/2004, privind intitutia prefectului, republicata cu modificarile si completarile ulterioare, si a H.G. nr.460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale <LLNK 12004 340 10 201 0 18>Legii nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului.

In primul rand se impune o modificare ce ar viza H.G. nr. 460/2006, respectiv eliminarea din textul hotararii a sintagmei „ presedintele Consiliului General al Municipiului Bucuresti”, modifcare impusa de faptul ca o asemenea functie nu este prevazuta in Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, autoritatile administratiei publice locale stabilite potrivit legii organice la nivelul municipiului Bucuresti, fiind reprezentate de catre Primarul General al Municipiului Bucuresti si Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

In ceea ce priveste, prevederile legale ce reglementeaza atributia prefectului de a verifica legalitatea actelor autoritatilor publice locale si de a sesiza instantele judecatoresti in vederea anularii celor considerate nelegale, apreciem ca este nevoie de o corelare a acestor prevederi cu cele cuprinse in Legea nr. 554/ 2004 a contenciosului administrativ.

Legea contenciosului administrativ reglementeaza dreptul prefectului de a ataca direct in fata instantei de contencios administrativ actele emise ori adopte de catre autoritatile administratiei publice locale, daca le considera nelegale, in cadrul tutelei administrative, or aceasta sintagma nu se regaseste in textul Legii nr. 340/2004 si nici in textul H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale <LLNK 12004 340 10 201 0 18>Legii nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului.

In acest sens consideram ca fiind utila completarea textelor legale din hotararea in cauza, astfel incat sa existe o concordnta deplina intre prevederile celor doua acte normative, sub aspectul modului in care prefectul actioneaza pentru modificarea sau anularea actelor administrative nelegale.

Se pot observa astfel, problemele din aceasta materie cu care este supusa a se confrunta institutia prefectului in incercarea de a pune in aplicare dispozitiile legilor amintite mai sus, precum si lipsa de putinta a acesteia de a impiedica unele incalcari evidente si neconforme, de care autoritatile administratiei publice locale incearca sa profite datorita restrangerilor aduse exercitiului atributiilor secretarului unitatii administrativ – teritoriale, precum si a atat de des utilizatului, in aceste vremuri, a „santajului administrativ”.

Bibliografie

Cursuri si lucrari de specialitate

1. D. Apostol Tofan, Drept administrativ, vol. I., Ed. All Beck,Bucuresti, 2003.

2. A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, editia a 4-a, vol. I, Bucuresti, 2005.

3. Dicționar enciclopedic, vol. II. (D-G), Editura enciclopedica, Bucuresti, 1993.

4. E. Balan, Instituții de drept public, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003.

5. D. Brezoianu, Drept administrativ roman, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004.

6. R. Ionescu, Drept administrativ, Editura didactica si pedagogic, Bucuresti, 1970.

7. A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. II., Biblioteca Juridica, Ed. Nemira, Bucuresti, 1996.

8. A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, editia a III-a, vol. I., Ed. All Beck, Bucuresti, 2001.

9. A. Iorgovan, Noua lege a contenciosului administrativ, Ed. Roata, Bucuresti, 2004.

10. C.Gheorghe, L.Muresan, Drept administrativ, Culegere de texte, teste de evaluare, Editura Lux Libris, Brasov, 2006.

11. C.Gheorghe, L.Muresan, Drept administrativ, Culegere de texte, teste de evaluare, Editura Lux Libris, Brasov, 2007.

12.C.Gheorghe, L.Muresan, Caiet de seminar la disciplina Drept administrativ, Editura Universitatii Transilvania, Brasov, 2007.

13. C. Manda, C.C. Manda, Administrația publica locala in Romania, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999.

14. C.Manda, Drept administrativ.Tratat elementar, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001.

15. A. L. Nicu, Sistemul autoritaților publice in Romania și media, Ed. Sibila, Craiova, 1998.

16. E. Popa, Marile instituții ale administrației publice locale, Ed. Servo-sat, Arad, 1999.

17. M. Preda, Drept administrativ-partea generala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000.

18. M. Preda, Drept administrativ, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001.

19. M. Preda, Drept administrativ-partea generala, editia a III-a, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2004.

20. V.I. Prisacaru, Tratat de drept administrativ roman, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1993.

21. V.I. Prisacaru, Drept administrativ-partea generala, editia a III-a, revazuta si adaugita, Ed. All, Bucuresti, 1996.

22. I. Rusu, Drept administrativ, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001.

23. I. Santai, Drept administrativ și știința administrației, vol. I+II, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2002.

24. Buletinul informativ al Prefecturii județului Covasna, Sf. Gheorghe, 2007 si 2008.