Consideratii generale privind conceptul „Parteneriat public – privat”

Consideratii generale privind conceptul  „Parteneriat public privat”

Domeniul cunoasterii stiintifice

Parteneriatul public-privat  a aparut in anii’80 in domeniul dezvoltarii urbane, fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane ce reprezentau caracteristici comune atat pentru sectorul public cat si pentru sectorul privat. Deoarece externalitatile unor astfel de proiecte afecteaza atat piata, cat si posibilitatile de interventie ale statului, realizarea unui parteneriat intre cele doua componente a aparut necesara.^[1]

Conceptul de parteneriat public-privat exprima o modalitate de cooperare intre o autoritate publica si sectorul privat, respectiv organizatii neguvernamentale, asociatii ale oamenilor de afaceri, sau companii, pentru realizarea unui proiect care produce efecte pozitive pe piata fortei de munca (deci contribuie implicit la intarirea sistemului de guvernare) si in dezvoltarea locala.

Parteneriatul public-privat (PPP) in domeniul dezvoltarii urbane este considerat un instrument al guvernelor, capabil sa inlocuiasca furnizarea clasica. Unii sunt de parere ca parteneriatul public privat este o notiune de management public, care indica implicarea organizatiilor private in furnizarea serviciilor publice. Altii in schimb considera parteneriatul public – privat o noua metoda pentru realizarea proiectelor de infrastructura.^[2]

Sintetizand, parteneriatul public-privat reprezinta:

1. „acord intre sectorul public si cel privat in scopul elaborarii unui proiect sau furnizarii unui serviciu, care in mod traditional este furnizat de sectorul public”^[3]

„intelegere/contract intre o autoritate publica si o persoana pentru a proiecta, construi un bun impreuna cu operarea serviciilor legate de acel bun sau numai pentru unele din aceste operatiuni legate de exploatarea acelui bun, fie pentru a transfera un interes sau parti de interes cu privire la un bun catre o persoana privata”^[4]

3. „relatie pe termen mediu si lung intre sectorul public si cel privat (incluzand sectorul comunitar si voluntar) ce implica impartirea riscurilor si castigurilor si utilizarea functiilor multisectoriale, expertizei si finantelor pentru furnizarea unui serviciu”^[5]

Motivatii pentru Parteneriatul public-privat

Punctul de plecare intr-un parteneriat public-privat este gasirea unui obiectiv comun pentru toate partile implicate. Telul final poate fi dorit intre autoritatile publice, interesate in imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor din oras si partenerii privati, orientati catre profit.

De fapt, motivul realizarii unui Parteneriat public-privat, difera de la proiect la proiect si depinde foarte mult de scopurile partenerilor implicati. In general, motivatiile pentru aplicarea unui Parteneriat public-privat ca si mecanism, sunt:

Rezolvarea unei probleme foarte complexe sau la scara inalta, prin intermediul unui sistem care nu este pe piata pura sau stat pur;

Folosirea la maximum a caracteristicilor sectoarelor publice si private;

Sporirea beneficiilor reciproce

Cresterea nivelului de trai din mediul urban

Sporirea nivelului de investitii in oras.

Pornind de la aceste motivatii, la baza selectarii partenerilor privati si a incheierii contractelor de Parteneriat public-privat stau urmatoarele principii:^[6]

Transparenta

Tratamentul egal, nediscriminatoriu

Proportionalitatea

Recunoasterea mutuala

Libera concurenta

In rolul lor traditional, sectoarerele publice si private au anumite abilitati si resurse. Pe acestea le aduc intr-un parteneriat. Ele sunt importante in stabilirea punctelor tari care pot fi gasite in fiecare partener individual si pot fi descrise in urmatorul fel:^[7]

Abilitatile sectorului public:

Formularea unor politici/programe (folosirea terenurilor, locuinte, fiscalitate, mediu urban etc.).

Expertiza in cunostinte despre: planificare fizica; asigurarea terenurilor/dezvoltarea acestora; locuinte; asigurarea infrastructurii (investitii, indeplinire, operare, si intretinere); facilitati publice; servicii municipale.

Planificare si abilitare si posibilitatile legale: plan urbanistic general; proces pentru acord; sistem de reglementare (coduri); acces la terenuri; putere de expropriere.

Referat: Parlamentul European - puterea legislativa si bugetara Proiect: Substratul filosofic al democratiei grecesti

Instrumente financiare: taxe(permisivitati); subventii si subsidii; garantii.

Canale de comunicare cu comunitatea.

Abilitatile sectorului privat:

Cunostinte despre piata si despre cerintele pentru anumite produse.

Expertiza in/cunostinte despre: proiectele comerciale; planificarea proiectului (planificarea calendaristica, fazarea, analizarea investitiilor, analizarea produselor/pietei, conducerea riscului); conducerea proiectului si finantelor (cunoasterea preturilor, eficienta, adoptarea deciziilor in mod flexibil, proceduri de negociere). Acces la: resurse financiare/investitori; sfat extern( studii ale pietei, analize legale, contractuale si financiare); retele.

Canale de comunicare intre viitorii consumatori, investitori si finantatori.

Cunoasterea acestor abilitati confera partenerilor posibilitatea realizarii si incheierii unui parteneriat public-privat de succes. Astfel, se realizeaza un acord intre cele doua sectoare in scopul elaborarii unui proiect sau furnizarii unui serviciu, bazandu-se pe o relatie pe termen mediu sau lung ce implica impartirea riscurilor si castigurilor.

Obiectivele autoritatii publice vs. Obiectivele partenerului privat

Conform articolului 5, alineatul (3) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, principalele obiective ale autoritatii publice sunt:

Accelerarea procesului de modernizare si dezvoltare a infrastructurii;

Atingerea cat mai curand posibil a parametrilor tehnici si operationali practicati pe plan european;

Eliminarea restrictiilor bugetare prin atragerea de resurse financiare private;

Consolidarea mecanismelor economiei de piata in Romania si promovarea unui mediu sanatos pentru afaceri;

Transferul unor riscuri de investitie catre sectorul privat (in special financiare, de constructie si operationale);

Utilizarea de catre stat a capacitatilor manageriale proprii sectorului privat.

Pornind de la definitiile conceptului de „parteneriat public-privat” prezentate mai sus, voi evidentia principalele obiective ale partenerului privat:

Cresterea volumului de afaceri si a profiturilor;

Transferul unor riscuri de investitie catre cei care le pot gestiona cel mai bine;

Mentinerea sub control propriu a managementului de proiect;

Selectarea co-partenerilor pe criterii proprii flexibile pentru a facilita reducerea                        costurilor de proiect;

Mobilizarea fondurilor publice pentru cresterea credibilitatii proiectului;

Cresterea reputatiei de a fi lucrat cu administratia publica.

Astfel, plecand de la aceste obiective, rezulta ca sectorul public urmareste un interes general, iar cel privat unul particular. Prin urmare, proiectul trebuie sa urmareasca punctul de intalnire al celor doua interese.

Consider ca, pentru un management eficace, autoritatea locala trebuie sa decida asupra strategiei de dezvoltare a unei structuri spatiale legate de principalele obiective politice. Aceste politici directioneaza dezvoltarea urbana si formuleaza prioritatile de interventie, creand cadrul necesar participarii private. Consensul politic asupra obiectivelor si asupra metodelor de atingere a acestora este fundamental in procesul de management.^[8]

Riscuri si avantaje potentiale ale unui parteneriat public-privat

In toate operatiunile de realizare a unor investitii, si deci, si in cazul parteneriatelor public-private, riscurile pot fi clasificate in patru mari categorii: riscuri de constructii, riscuri de exploatare, riscuri legate de finantare si riscuri diverse.

Astfel, riscurile potentiale ale unui parteneriat public-privat sunt:

Nu exista structuri (unitati) la toate nivelele administratiei (nivel de baza: comunitati oras, apoi judet si, in fine, la nivel national) pentru evaluarea oportunitatilor si a proiectelor de parteneriat, ceea ce nu permite corelarea programelor de dezvoltare regionala cu cele locale;

Lipsa garantiilor pentru acoperirea riscurilor financiare si recuperarea investitiei, aspect invocat de potentialii investitori;

Pericolul abandonarii parteneriatului de catre unul din parteneri intr-o faza avansata de implementare a parteneriatului cand s-au realizat deja anumite investitii;

Prioritate acordata proiectelor pe termen scurt in detrimentul celor strategice, ca urmare a lipsei unei planificari strategice de dezvoltare locala si de ierarhizare a prioritatilor;

Ignorarea dispozitiilor legale cu privire la asigurarea unui mediu concurential in privinta functionarii utilitatilor publice;

Confuzia terminologica creata intre „acordul de proiect” si „contractul de proiect” si procedura greoaie pe care o presupune incheierea „contractului de proiect”.

In plus fata de aceste bariere institutionale, incheierea sau implementarea efectiva a unui Parteneriat public-privat este afectata de dificultatea de a armoniza interesele tuturor partenerilor, de neincrederea ce subzista in perioada initiala de implementare a parteneriatului, de teama de a nu transforma parteneriatul intr-o sursa imediata de venit. Intrucat, obiectivul unui Parteneriat public-privat consta intr-o investitie in infrastructura ce faciliteaza un serviciu public, unele probleme tin de perceptia utilizatorilor fata de performantele managementului privat al unei utilitati publice, precum si de cresterea tarifelor ca urmare a transferului de management.

Avantajele care ar trebui sa motiveze administratia sa ia in considerare optiunea parteneriatului public-privat sunt urmatoarele:^[10]

Impartirea costurilor de proiect intre o autoritate publica si terti. In legea romana se poate observa ca se pune accent pe resurse financiare atrase in intregime sau in mare parte de la un investitor, si in mica masura pe utilizarea banilor publici. Aceasta inseamna ca, preponderent, costurile sunt asumate de sectorul privat.

Se poate asigura atat calitatea lucrarilor executate cat si o mai buna abordare a problemelor ce pot aparea pe parcurs;

Externalizarea unor activitati din structura administratiei publice ce pot fi mai bine realizate ca urmare a colaborarii cu sectorul privat de pilda, prin concesiune sau vanzare);

Asigurarea transparentei financiare, concentrarea de capital financiar in sfera serviciilor publice si a utilitatilor publice;

Impartirea riscurilor asociate unei activitati economice, daca parteneriatul se concretizeaza intr-o activitate avand ca scop obtinerea de profit;

Responsabilizarea si sensibilizarea comunitatii de afaceri pentru a se implica in proiecte ce intereseaza comunitatea locala;

Aparitia unor efecte pozitive in domeniul ocuparii fortei de munca si asupra participantilor la proiecte de interes pentru comunitate^[11];

Utilizarea eficienta a expertizei detinute de sectorul privat;

Consolidarea mecanismelor economiei de piata in Romania si promovarea unui mediu sanatos pentru afaceri;

Atingerea cat mai curand posibil a parametrilor tehnici si operationali practicati pe plan european.

Elementele de baza pentru un Parteneriat Public Privat de succes

Consiliul National pentru Parteneriatul Public- Privat din Statele Unite ale Americii a identificat cinci elemente de succes care pot fi luate in considerare in realizarea unui parteneriat public-privat.^[12]

Elementul politic

Un Parteneriat public-privat isi poate realiza obiectivele doar daca exista un angajament clar din partea factorilor de decizie. Persoane cu putere decizionala din partea administratiei trebuie sa isi doreasca sa se implice in mod activ si sa sprijine conceptul de “parteneriat public – privat”, mai mult decat atat, trebuie sa asigure coordonarea si conducerea fiecarui proiect de parteneriat.

Un conducator politic bine informat poate juca un rol important in minimalizarea posibilelor efecte negative datorate comunicarii incorecte, perceptiilor gresite in legatura cu rezultatele scontate si beneficiile unui proiect de parteneriat in derulare.

Implicarea sectorului public

Din momentul in care Parteneriatul public-privat a fost agreat, sectorul public trebuie sa ramana implicat in mod activ in derularea proiectului. Monitorizarea in cursul proiectului a performantelor indeplinite este un element de baza in asigurarea succesului.

Aceasta monitorizare trebuie facuta in mod sistematic printr-un grafic zilnic, saptamanal, lunar pentru fiecare din activitatile cuprinse in proiect si pentru fiecare dintre partenerii implicati. De cele mai multe ori, acest grafic de monitorizare face parte integrata din intelegerea contractuala semnata de catre parteneri. Monitorizarea va avea un rol pozitiv si va fi flexibila propunerilor de solutii care vor trebui luate datorita schimbarilor aparute in mediul de afaceri si economic.

Un plan bine pus la punct

Inca de la inceput, fiecare partener trebuie sa isi defineasca exact obiectivele pe care si le propune. Plecand de la obiectivele propuse in plan, proiectul va fi elaborat cu cea mai mare atentie. Daca se considera necesar, la acest punct se poate apela chiar la un expert independent, lucru care ar creste sansele de succes ale proiectului.

Un plan bine elaborat descrie in detaliu, in mod clar, responsabilitatile celor doua parti atat pentru sectorul public cat si pentru partenerul privat, dar mai ales mecanismul de solutionare a eventualelor litigii sau posibile neintelegeri.

Comunicarea cu partile implicate

Un proiect ” Parteneriat public-privat” are efecte nu doar asupra reprezentantilor oficiali ai sectorului public si ai partenerilor proiectului public-privat, ci si asupra altor categorii cum ar fi: salariatii, cei care beneficiaza de serviciul prestat, presa, sindicatele din domeniu, alte grupuri de interese. Toate aceste persoane pot avea o opinie personala si de cele mai multe ori o conceptie gresita despre parteneriat si beneficiile lui pentru publicul larg.

Din acest punct de vedere este foarte importanta comunicarea deschisa cu toate partile implicate sau grupuri de interes pentru a minimiza rezistenta pe care ar putea sa o opuna pentru incheierea unui astfel de parteneriat. Prin comunicare se poate atrage comunitatea de partea proiectului, iar acest lucru presupune atat intelegerea diferentelor culturale, analizarea grupurilor de interes si nu in ultimul rand implicarea beneficiarilor de produse si servicii.

Alegerea corecta a partenerului

Oferta cea mai „ieftina” nu este intotdeauna metoda cea mai buna pentru alegerea partenerului. Oferta cea mai „valoroasa” este elementul critic intr-o relatie de parteneriat  de lunga durata si este aspectul central al unui proiect de succes. Experienta candidatului in domeniul care face obiectul proiectului reprezinta modul prin care se poate face cel mai bine selectia partenerului. Cel mai simplu mod de selectare dupa acest ultim criteriu este listarea potentialilor parteneri printr-un mecanism unitar.