Domeniul public - definire, domeniul public de interes national, domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale

Domeniul public

1. Definire

Literatura mai veche a semnalat faptul ca in toate timpurile s-a simtit nevoia sustragerii din privat a unor categorii de bunuri care sa fie destinate folosintei intregii colectivitati. Din punct de vedere cronologic dreptul francez a avut o importanta contributie la cristalizarea conceptiei asupra domeniului public.

In timpul regimului monarhic domeniul public semnifica “domeniul coroanei”, era considerat proprietatea privata a regelui, si era guvernat de reguli care ii consacrau protectia fata de terti si teoretic fata de rege. In interiorul elementelor componente ale domeniului coroanei nu exista vreo distinctie intre domeniul public si domeniul privat, totusi in doctrina franceza apareau germenii conceptiilor care anuntau existenta unei asemenea distinctii.

In sec.XVII –XVIII a fost formulate teoria lucrurilor publice, care aveau un regim diferit de domeniul coroanei, promotorii acestei conceptii fiind Loyseau, Domat si Lefevre de la Planche, care au preluat modelul roman, facand diferenta intre bunurile afectate uzului public (cursurile apelor curgatoare, cai de comunicare) si celelalte bunuri ale domeniului regal. Regele nu avea drept de proprietate asupra acestor bunuri, ci numai un drept de administrare (“surintendance”).

O noua etapa in evolutia notiunii de domeniu public a fost marcata de Revolutia franceza din 1789, in urma careia a fost elaborat Codul domenial. Prin acest document are loc transformarea domeniului coroanei in domeniu national, ca totalitate a proprietatilor funciare si a drepturilor reale care apartineau natiunii franceze.

Codul civil francez din anul 1804 consacra domeniului public art.538-541 prevazand ca toate bunurile vacante si fara stapan apartin statului.

Conceptia reprezentativa apartine lui V.Proudhon care demonstreaza continuitatea institutiilor clasice ale dreptului roman. Ideea fundamentala a tratatului sau asupra domeniului public este ca anumite bunuri trebuie supuse unui regim juridic special. El apreciaza ca notiunea de domeniu poate fi privita sub trei aspecte:

domeniul suveranitatii (consta in puterea suverana stabilita pentru guvernarea statului)

domeniul public(ansamblul lucrurilor destinate prin legea civila uzului public si a caror proprietate nu apartine nimanui)

domeniul privat (totalitatea bunurilor ce apartin comunitatii si de care aceasta poate dispune la fel cum orice proprietar poate dispune de bunul sau).

Potrivit aceleiasi opinii bunurile domeniului public sunt inalienabile si imprescriptibile cat timp sunt afectate existentei serviciului public respectiv.

In perioada contemporana teoria domeniului public a suferit transformari esentiale in raport cu conceptia lui Proudhon, teoriile elaborate concentrandu-se in jurul catorva probleme: natura domeniului public, structura si regimul juridic al acestuia.

In Romania, Constitutia din anul 1991 consfinteste proprietatea publica ca apartinand statului si unitatilor administrativ-teritoriale. Regimul bunurilor publice se caracterizeaza prin inalienabilitate, imprescriptibilitate si insesizabilitate, aceste bunuri putand fi date in administrare regiilor autonome sau institutiilor publice, pot fi inchiriate sau concesionate.

Pentru definirea notiunii de domeniu public pot fi analizate mai multe opinii elaborate de diferiti autori de drept.

Intr-o opinie domeniul era considerat ”totalitatea bunurilor mobile si imobile apartinand statului, judetului sau comunei, intrebuintate pentru satisfacerea interesului general” . Apartin domeniului public toate bunurile afectate in mod direct unui serviciu public si utilizate de acesta pentru satisfacerea interesului general, bunurile fiind considerate inalienabile si imprescriptibile.

Intr-o definitie asemanatoare , domeniul public este constituit din totalitatea bunurilor mobile sau imobile afectate in mod direct si nemijlocit functionarii serviciilor publice. Fiind in legatura cu interesul general si public, acestor bunuri li se aplica un regim special – inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, insesizabilitatea.

Antonie Iorgovan apreciaza ca “prin domeniu public se inteleg acele bunuri, publice sau private, care prin natura ori dispozitia expresa a legii trebuie pastrate si transmise generatiilor viitoare, reprezentand valori destinate a fi folosite in interes public direct, sau prin intermediul unui serviciu public si supuse unui regim administrativ, respectiv unui regim mixt, in care regimul de putere este determinant, fiind in proprietate, sau dupa caz, in paza persoanelor juridice de drept public. Astfel domeniul public este o institutie a dreptului administrativ, fiind un caz particular al normelor de drept public aplicabile administratiei publice.

Liviu Pop considera ca notiunea de domeniu public are doua sensuri: un sens larg care cuprinde toate bunurile care sunt obiect al proprietatii publice, precum si bunurile proprietate private care prin natura lor sau in temeiul unei dispozitii legale trebuie pastrate si transmise generatiilor viitoare deoarece reprezinta valori destinate uzului public sau folosintei in interes public. Bunurile proprietate privata care fac parte din domeniul public sunt supuse prin lege unui regim juridic de drept public (biserici, catedrale, bunuri din patrimonial cultural national).

Astfel definit, domeniul public prezinta doua trasaturi specifice:

a)     bunurile care il alcatuiesc, prin natura lor sau printr-o dispozitie expresa a legii intra in categoria bunurilor care trebuie conservate si transmise generatiilor viitoare

b)     aceste bunuri reprezinta valori de importanta generala, fiind parte integranta a patrimoniului istoric, cultural, stiintific, destinate a servi uzului public sau folosirii in interes public

In acceptiunea restransa domeniul public cuprinde doar bunurile care alcatuiesc obiectul dreptului de proprietate publica a statului si unitatilor administrativ-teritoriale, precum si serviciilor publice. Astfel domeniul public cuprinde bunurile care conform legii sau prin natural ori sunt de uz sau interes public.

2. Domeniul public de interes national

Un bun apartine domeniului public al statului daca indeplineste cel putin o conditie din cele trei:

1. este prevazut in mod expres in art. 136 alin. 4 din Constitutie
2. este prevazut in mod expres la punctul 1 din anexa Legii nr.213/1998
3. este de uz sau de interes public national, declarate ca atare prin lege

I. Domeniul public al statului este alcatuit din urmatoarele bunuri:

1. bogatiile de orice natura ale subsolului, in stare de zacamant;

2. spatiul aerian;

3. apele de suprafata, cu albiile lor minore, malurile si cuvetele lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, faleza si plaja marii, cu bogatiile lor naturale si cu potentialul energetic valorificabil, marea teritoriala si fundul apelor maritime, caile navigabile interioare;

4. padurile si terenurile destinate impaduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, de productie ori de administratie silvica, iazurile, albiile paraielor, precum si terenurile neproductive incluse in amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier national si nu sunt proprietate privata;

Referat: Conventie de aplicare a acordului schengen Eseu: Comportamentul politic asimilat grupurilor

5. terenurile care au apartinut domeniului public al statului inainte de 6 martie 1945; terenurile obtinute prin lucrari de indiguiri, de desecari si de combatere a eroziunii solului; terenurile institutelor si statiunilor de cercetari stiintifice si ale unitatilor de invatamant agricol si silvic, destinate cercetarii si producerii de seminte si de material saditor din categoriile biologice si de animale de rasa;

6. parcurile nationale;

7. rezervatiile naturale si monumentele naturii;

8. patrimoniul natural al Rezervatiei Biosferei 'Delta Dunarii';

9. resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, impreuna cu platoul continental;

10. infrastructura cailor ferate, inclusiv tunelele si lucrarile de arta;

11. tunelele si casetele de metrou, precum si instalatiile aferente acestuia;

12. drumurile nationale - autostrazi, drumuri expres, drumuri nationale europene, principale, secundare;

13. canalele navigabile, cuvetele canalului, constructiile hidrotehnice aferente canalului, ecluzele, apararile si consolidarile de maluri si de taluzuri, zonele de siguranta de pe malurile canalului, drumurile de acces si teritoriile pe care sunt realizate acestea;

14. retelele de transport al energiei electrice;

15. spectre de frecventa si retelele de transport si de distributie de telecomunicatii;

16. canalele magistrale si retelele de distributie pentru irigatii, cu prizele aferente;

17. conductele de transport al titeiului, al produselor petroliere si al gazelor naturale;

18. lacurile de acumulare si barajele acestora, in cazul in care activitatea de producere a energiei electrice este racordata la sistemul energetic national, sau cele cu transe pentru atenuarea undelor de viitura;

19. digurile de aparare impotriva inundatiilor;

20. lucrarile de regularizare a cursurilor de ape;

21. cantoanele hidrotehnice, statiile hidrologice, meteorologice si de calitate a apelor;

22. porturile maritime si fluviale, civile si militare - terenurile pe care sunt situate acestea, diguri, cheiuri, pereuri si alte constructii hidrotehnice pentru acostarea navelor si pentru alte activitati din navigatia civila, bazine, acvatorii si senale de acces, drumuri tehnologice in porturi, monumente istorice aflate in porturi, cheiuri si pereuri situate pe malul cailor navigabile, in afara incintelor portuare destinate activitatilor de navigatie;

23. terenurile destinate exclusiv instructiei militare;

24. pichetele de graniceri si fortificatiile de aparare a tarii;

25. pistele de decolare, aterizare, caile de rulare si platformele pentru imbarcare-debarcare situate pe acestea si terenurile pe care sunt amplasate;

26. statuile si monumentele declarate de interes public national;

27. ansamblurile si siturile istorice si arheologice;

28. muzeele, colectiile de arta declarate de interes public national;

29. terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea: Parlamentul, Presedintia, Guvernul, ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutiile publice subordonate acestora; instantele judecatoresti si parchetele de pe langa acestea; unitati ale Ministerului Apararii Nationale si ale Ministerului de Interne, ale serviciilor publice de informatii, precum si cele ale Directiei generale a penitenciarelor; serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si prefecturile, cu exceptia celor dobandite din venituri proprii extrabugetare, care constituie proprietatea privata a acestora.

3. Domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale

Acesta cuprinde mai multe segmente: judetean, al oraselor, al comunelor (local). Pentru a determina sfera bunurilor care formeaza domeniul public local sau judetean trebuie avute in vedere in mod cumulativ trei criterii:

1. bunurile sa fie de uz sau de interes public local sau judetean
2. bunurile sa nu fie declarate prin lege de interes national
3. bunurile sa nu fi intrat in patrimoniul unitatilor administrativ-teritoriale prin modurile prevazute de lege

II. Domeniul public judetean este alcatuit din urmatoarele bunuri:

1. drumurile judetene;

2. terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea consiliul judetean si aparatul propriu al acestuia, precum si institutiile publice de interes judetean, cum sunt: biblioteci, muzee, spitale judetene si alte asemenea bunuri, daca nu au fost declarate de uz sau interes public national sau local;

3. retelele de alimentare cu apa realizate in sistem zonal sau microzonal, precum si statiile de tratare cu instalatiile, constructiile si terenurile aferente acestora.

III. Domeniul public local al comunelor, oraselor si municipiilor este alcatuit din urmatoarele bunuri:

1. drumurile comunale, vicinale si strazile;

2. pietele publice, comerciale, targurile, oboarele si parcurile publice, precum si zonele de agrement;

3. lacurile si plajele care nu sunt declarate de interes public national sau judetean;

4. retelele de alimentare cu apa, canalizare, termoficare, gaze, statiile de tratare si epurare a apelor uzate, cu instalatiile, constructiile si terenurile aferente;

5. terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea consiliul local si primaria, precum si institutiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile si altele asemenea;

6. locuintele sociale;

7. statuile si monumentele, daca nu au fost declarate de interes public national;

8. bogatiile de orice natura ale subsolului, in stare de zacamant, daca nu au fost declarate de interes public national;

9. terenurile cu destinatie forestiera, daca nu fac parte din domeniul privat al statului si daca nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat;

10. cimitirele orasenesti si comunale.

4. Clasificarea domeniului public

In perioada interbelica s-au emis in dreptul roman conceptii diferite cu privire la continutul si sfera domeniului public si ca urmare, diferite clasificari ale acestuia. In acest sens exista trei clasificari:

I. prima clasificare identifica patru dependinte ale domeniului public:

din punct de vedere maritim (marea teritoriala, tarmurile marii si porturile maritime)

din punct de vedere aerian (spatiul atmosferic marginit de frontiera de stat)

din punct de vedere al raurilor navigabile si flotabile

domeniu public terestru (sosele, cai ferate, portile, zidurile si fortificatiile oraselor intarite, etc.)

II. cea de-a doua clasificare constata existenta domeniului public al statului, al judetului, al comunelor si al stabilimentelor publice

III. dupa modul de incorporare exista domeniu public natural si domeniu public artificial

In literatura recenta s-au propus mai multe criterii de departajare a domeniului public:

a) in functie de interesul pe care il prezinta

domeniu public de interes national

domeniu public de interes judetean

domeniu public de interes comunal

b) in raport cu modul de determinare

bunuri ale domeniului public nominalizate de Constitutie

bunuri ale domeniului public nominalizate de alte legi

bunuri ale domeniului public nominalizate de autoritatile administratiei publice pe baza criteriilor din Constitutie si legi

c) in raport cu modul de utilizare de catre public

bunuri utilizate direct

bunuri utilizate indirect, prin intermediul unui serviciu public etc.

5. Procedee de constituire a domeniului public

Potrivit Legii 213/1998 modurile de dobandire a proprietatii publice si de constituire a domeniului public local sau judetean sunt urmatoarele:

a) pe cale naturala;

b) prin achizitii publice efectuate in conditiile legii;

c) prin expropriere pentru cauza de utilitate publica;

d) prin acte de donatie sau legate acceptate de Guvern, de consiliul judetean sau de consiliul local, dupa caz, daca bunul in cauza intra in domeniul public;

e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitate publica;

f) prin alte moduri prevazute de lege.

Prin urmare procedeul achizitiei publice este o metoda de constituire a domeniului public. Principalul act normativ in material achizitiilor publice il constituie Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 60/2001. Ordonanta mentioneaza entitatile care pot participa la incheierea contractelor de achizitie publica. Este vorba despre actul juridic incheiat intre autoritatea contractanta si contractantul a carui oferta este castigatoare.

Unitatile administrativ-teritoriale contractante pot obtine pe aceasta cale bunuri (produse, echipamente, alte obiecte fizice de orice fel), investitii publice (cheltuieli de capital, cheltuieli materiale, cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare), prestari servicii pentru realizarea investitiilor publice (consultanta, asistenta tehnica, proiectare). Pentru a deveni obiect al contractului de achizitie publica, bunurile, serviciile trebuie sa fie de interes public.