Anularea actului administrativ

Anularea actului administrativ

Doctrina defineste anularea ca fiind operatiunea juridica ce consta intr-o manifestare de vointa in scopul de a determina, in mod direct, desfiintarea actului si, deci, incetarea definitiva a efectelor juridice produse de acesta.

Din punctul de vedere al naturii sale, nulitatea unui act juridic, deci si a actului administrativ, reprezinta o sanctiune care intervine atunci cand actul este lovit de unele vicii de legalitate.

Exista suficiente asemanari intre nulitatea din dreptul civil si cea din dreptul administrativ, dar exista si aspecte care le disting fundamental. in doctrina, elementul de distinctie cu titlu de scoala care se da este acela ca „ in dreptul privat nu exista nulitate fara text, pe cand in dreptul administrativ, in cele mai multe imprejurari nulitatea exista fara text”.

1. Teoria nulitatii in perioada interbelica

Profesorul Paul Negulescu consacra sectiunea a VII-a a tratatului sau „teoriei nulitatii actelor administrative de autoritate”, recunoscand urmatoarele categorii de nulitati:

a)  acte inexistente, care nu au nevoie de nici o constatare;

b) acte nule de drept, care au aparenta legala, dar sunt lovite de un viciu de o asemenea profunzime incat acesta poate fi constatat oricand, neputand fi acoperit prin trecerea timpului;

c)  acte anulabile, cand actul prezinta doar unele vicii de forma, care pot fi invocate intr-un interval de timp determinat si numai de acele subiecte de drept, autoritati sau persoane fizice, care au un interes direct si personal.

Autorul apreciaza ca atunci cand analizam problema nulitatii actului administrativ, trebuie sa pornim de la conditiile de fond si de forma pe care legiuitorul le stabileste, sa cercetam ce influenta are nerespectarea unei conditii asupra validitatii actului, cine poate sa invoce viciul respectiv si in ce termen.

Pornind de aici, marele dascal recunoaste existenta a trei mari categorii de interese:

interese generale, adica interesele colectivitatii reprezentate prin stat;

interese locale (regionale sau speciale), reprezentate prin unitatile administrativ-teritoriale;

interese individuale, respectiv interesul particularilor, al administratilor. Misiunea legii este sa tina cont de aceste interese si sa le concilieze.

2. Repere ale teoriei actuale a nulitatii actului administrativ

Anularea actului administrativ, ca a oricarui act juridic in general, poate fi definita ca reprezentand o operatiune juridica prin intermediul careia actul se desfiinteaza, incetand astfel, in general pentru trecut, efectele sale juridice.

Un aspect esential al regimului juridic al acestei sanctiuni este faptul ca ea este dispusa de un alt organ decat cel care a emis actul, respectiv organul ierarhic superior sau instanta de judecata. Dreptul organului ierarhic superior de a anula actele organelor inferioare lor ne apare ca o consecinta a dreptului de control general, motiv pentru care dreptul de anulare nu e necesar a fi prevazut expres.

In cazul actelor emise de autoritati ale administratiei publice care nu se subordoneaza ierarhic altora, de exemplu autoritatile centrale sau locale autonome, anularea nu va putea fi dispusa decat de instanta de judecata.

Institutia anularii actului administrativ este prevazuta de art. 52 din Constitutie care consacra acel tip de anulare care este dispus de instanta judecatoreasca. Potrivit textului mentionat, persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.

Nulitatea absoluta are ca specific faptul ca sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic, a unei norme care ocroteste un interes general, obstesc. in cazul celei relative sunt nerespectate, la incheierea actului juridic norme care ocrotesc un interes particular, individual ori personal⁴.

Din punctul de vedere al intinderii efectelor, nulitatile se impart in nulitati totale, cand este desfiintat un act juridic in integralitatea sa si in nulitati partiale, cand se desfiinteaza doar o parte a actului, celelalte parti ale actului continuand sa produca efecte juridice, deoarece nu contravin legii.

Nulitatea absoluta intervine pentru incalcarea conditiilor de fond, esentiale pentru validitatea actului, iar nulitatea relativa pentru conditii de mai mica importanta, care privesc forma actului.

Din punctul de vedere al efectelor juridice, nulitatea actului administrativ difera de cea a actului civil⁵.

astfel, indiferent de conditiile care au fost incalcate, organul competent va putea sa dispuna anularea actului;

daca in dreptul civil nulitatile relative pot fi confirmate de cel lezat, iar nulitatile absolute nu pot fi confirmate, in dreptul administrativ pot fi confirmate ambele categorii de nulitati sau numai nulitatile relative.

Organele care pot dispune anularea unui act administrativ

Aceasta sanctiune poate fi dispusa de urmatoarele categorii de autoritati:

a)         de organul ierarhic superior, in virtutea raportului de subordonare ierarhica;

b)         de instanta de judecata, care isi fundamenteaza acest drept pe dispozitiile art. 52
din Constitutie si ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;

c)         de Ministerul Public, care poate anula doar anumite categorii de acte
administrative (exemplu cele ale locurilor de detentie).

Procedura anularii este diferita, in functie de organul care dispune anularea.

Astfel, in cazul anularii dispuse de organul ierarhic superior, instrumentul juridic prin care se dispune anularea va fi actul administrativ, ceea ce inseamna ca procedura va fi cea specifica emiterii unui act administrativ.

In cazul in care instanta judiciara decide anularea actului, procedura va fi cea instituita prin Legea nr. 29/1990, completata cu normele Codului de procedura civila la care trimite art. 18 din lege.

Efectele anularii

Precizam ca, indiferent de conditiile incalcate la emiterea actului si de tipul de nulitate care urmeaza sa intervina, prezumtia de legalitate functioneaza pana in momentul in care se constata sanctiunea respectiva¹.

Ca regula, anularea produce efecte juridice ex tune, pentru trecut, actul este desfiintat ca si cand el nu ar fi existat.

Ne raliem conceptiei exprimate in doctrina, potrivit careia atunci cand anularea se face pentru motive de neoportunitate, efectele juridice produse trebuie sa fie ex nune.

Retinem, de asemenea, ca regula a regimului juridic al anularii actului administrativ, faptul ca anularea unui act administrativ atrage dupa sine anularea tuturor actelor a caror legalitate este conditionata de legalitatea actului administrativ anular.