Metode de analiza a lichiditații și a echilibrului financiar

Metode de analiza a lichiditații și a echilibrului financiar

1. Metode dinamice

Mentinerea si consolidarea pozitiei societatii comerciale pe piata implica: cresterea cifrei de afaceri, a activelor reale utilizate in activitatea de exploatare, realizarea de investitii productive, dar si finantarea acestora. Concomitent cu imobilizarea resurselor financiare in stocuri de materii prime si materiale, de produse in curs de executie si de produse finite, societatea comerciala este obligata sa asigure continuitatea platilor catre salariati si furnizori, onorarea obligatiilor exigibile fata de banci si stat. Incasarea sumelor datorate de clienti se realizeaza fie in momentul livrarii marfurilor, fie ulterior.

Ansamblul operatiilor economice genereaza fluxuri banesti intre care exista decalaje temporare. In consecinta, societatea comerciala trebuie sa-si asigure finantarea activelor reale curente si transformarea acestora in lichiditati, in scopul onorarii obligatiilor exigibile.

Metodele dinamice analizeaza pe termen scurt nivelul activelor si pasivelor, concomitent cu periodicitatea fluxurilor de intrare si de iesire a numerarului: ciclul operational, ciclul de plati, ciclul de conversie a numerarului.

Ciclul operational (CO), reflecta intervalul de timp in care societatea comerciala trebuie sa-si asigure finantarea activelor curente: materii prime, productie in curs de executie, produse finite, efecte comerciale de primit. Acest interval incepe din momentul cumpararii materiilor prime si se termina in momentul incasarii contravalorii bunurilor si serviciilor vandute.

Ciclul operational estimeaza intervalul total de timp in care se realizeaza:

conversia stocurilor de materii prime in produse finite vandabile si vanzarea acestora catre clienti, utilizand relatia:

unde:

conversia efectelor comerciale de primit de la clienti in numerar (timpul necesar pentu incasarea sumelor datorate de clienti)

Estimarea lichiditatii in cadrul ciclului operational pune accentul pe perioadele care genereaza intrari de fluxuri de numerar, facand abstractie de fluxurile legate de plata furnizorilor si salariatilor.

Ciclul de plati (CP) estimeaza intervalul de timp in care societatea comerciala poate intarzia platile catre furnizori si salariati. Acest interval incepe din momentul aparitiei fluxurilor reale (generate de cumpararea de materii prime si executarea lucrarilor de catre salariati) si se termina in momentul producerii fluxurilor de numerar generate de plata acestora.

Intrucat intre fluxurile de intrare si cele de iesire nu exista concordanta, ciclul de plati evidentiaza intervalul de timp in care societatea comerciala trebuie sa recurga la finantarea externa.

unde:

Proiect: Analiza productiei exrcitiului Proiect: CALIVITA INTENATIONAL - obiectivele firmei Calivita International

Asupra necesarului de resurse destinate finantarii operatiunilor curente influenteaza capacitatea societatii comerciale de a intarzia fluxurile de plati catre furnizori si salariati.

Ciclul de conversie a numerarului (CCN) estimeaza intervalul de timp in care fluxurile de numerar, generate de platile catre furnizori si salariati, sunt recuperate sub forma fluxurilor de numerar rezultate din vanzarea produselor catre clienti.

Intervalul temporal in care se realizeaza conversia numerarului constituie diferenta dintre perioadele de conversie a stocurilor si efectelor comerciale de primit, pe de o parte si perioada de intarziere a platilor.

CCN = CICLUL OPERATIONAL (CO) - CICLUL DE PLATI (CP)  

sau

CCN = (PCS + PMC) - PIP        

Estimarea fluxurilor de intrare/iesire a numerarului permite optimizarea:

nivelului stocurilor pentru a evita fie imobilizarea resurselor, fie opriri in activitatea curenta;

efectelor comerciale de primit de la clienti;

fluxurilor de numerar destinate rambursarii obligatiilor la termenele contractuale.

2. Metode statice

Managerii raspund de asigurarea finantarii activelor reale curente, transformarea acestora in lichiditati in scopul onorarii obligatiilor, asigurarea echilibrului financiar dinamic al societatii comerciale. Metodele utilizate in procesul de luare a deciziilor sunt: lichiditatea generala, lichiditatea imediata, fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria neta.

Lichiditatea reflecta capacitatea societatii comerciale de a-si onora obligatiile ale caror termene de scadenta sunt mai mici de un an. Lichiditatile sunt reprezentate de totalul valorilor din casierie, din conturile bancare si de soldul valorilor realizabile.

Activitatile economice desfasurate de societatile comerciale se concretizeaza intr-un ansamblu de fluxuri, care au un impact fie imediat, fie ulterior asupra lichiditatii acestora. Acestea se pot grupa in urmatoarele categorii:

- fluxuri reale, reprezentate de miscari de bunuri, servicii si factori de productie;

- fluxuri banesti, reprezentate de circuitul incasarilor si platilor;

- fluxuri financiare, generate de necesitatile publice si necesitatile proprii legate de activitatea de exploatare, prin care se constituie si se repartizeaza resurse fara echivalent direct si imediat, ca urmare a vointei unilaterale a partilor implicate, in limita prevederilor legale.

Succesul strategiilor de mentinere si sustinere a ritmului cresterii economice depinde de asigurarea continuitatii platii facturilor catre furnizori si a obligatiilor fata de personal, creditori si stat. Chiar daca societatile comerciale se dezvolta si inregistreaza beneficii (profituri), in lipsa lichiditatilor, acestea pot sa ajunga in stare de faliment. Modul in care managerii armonizeaza resursele cu utilizarea acestora influenteaza asupra lichiditatii societatilor comerciale

Gestiunea lichiditatilor trebuie sa asigure un nivel al incasarilor suficient pentru a compensa influenta unor fluxuri cu caracter aleatoriu (accidental, ocazional, intamplator) si pentru a efectua platile la momentul oportun. Aceasta impune o buna administrare a evolutiei fluxurilor care influenteaza asupra trezoreriei societatilor comerciale.

Ideal ar fi ca ritmul fluxurilor de resurse (intrari) sa fie sincronizat cu cel al fluxurilor de utilizari (iesiri). In practica, unele fluxuri au un caracter previzibil sau controlabil: cumparari de materiale si echipamente, emisiunea de actiuni si obligatiuni, contractarea de credite, subventii publice, plata de dividende si dobanzi, rambursari de credite, amortizarea imprumuturilor obligatare, plata de salarii, plata taxelor si impozitelor. Altele au un caracter imprevizibil sau aleatoriu: repartizarea in timp si dimensiunea vanzarilor, cheltuielile neprevazute legate de activitatea de exploatare si de investitii, intarzierile legate de incasarea clientilor-debitori.

In consecinta, se impune, cunoasterea si gestionarea intervalelor de timp in care resursele intra si respectiv se utilizeaza. Atunci cand intrarea resurselor precede utilizarea acestora, se poate asigura o buna lichiditate a societatii comerciale. Analiza lichiditatii pune in evidenta diverse aspecte legate de realizarea acesteia.

Cuantificarea lichiditatii se face in mod uzual prin intermediul a doi indicatori: lichiditatea generala sau curenta si lichiditatea imediata

A. Lichiditatea generala (Lg) sau curenta reflecta gradul de lichiditate al activelor sau capacitatea societatii comerciale de a-si onora pe seama activelor circulante curente: reale, monetare si financiare plata datoriilor scadente pe termen scurt (curente). Activele curente sunt reflectate in bilantul financiar la valoarea neta si in bilantul functional la valoarea bruta. Ultimul permite analiza in structura a lichiditatii generale, respectiv pentru activitatea de exploatare si din afara exploatarii.

Indicatorul lichiditatii generale reflecta "masura in care drepturile creditorilor pe termen scurt sunt perfect acoperite de valoarea activelor, care pot fi transformate in bani lichizi, in decursul unui interval de timp care corespunde perioadei de maturitate a datoriilor".

Acest indicator pleaca de la premisa ca stocurile sunt lichide in orice moment. In realitate, lichiditatea stocurilor este variabila si deci indicatorul poate sa induca erori de interpretare.