Protectia proprietatii intelectuale, componenta importanta a pietei informatiilor

Curs: Managementul Informatiei Titular curs Liviu Drugus

Piata informatiilor se detaseaza la ora actuala ca fiind una dintre cele mai dinamice si mai importante piete prin prisma valorii economice generate in mod direct sau indirect.

Fiind o piata libera, ideea de protectie a proprietatii intelectuale apare fie ca una normala, fie ca o abatere de la legile pietei.

Pe de o parte, ideea de protectie nu este consonanta cu ideea de libera concurenta. Totusi aceasta protectie se refera nu la protejarea anumitor producatori (consumatori), ci la protejarea unei institutii fundamentale a economiei de piata: proprietatea. Necesitatea protejarii proprietatii intelectuale e o consecinta a caracterului deosebit al bunului economic numit informatie. Printre aceste caracteristici specifice informatiei amintim:

nu se consuma prin utilizare

prin consum, informatia se amplifica

informatia este volatila

informatia este concentrare de valoare maxima in volum minim

Creatia intelectuala s-a definit mereu ca un factor economic de prim rang. Acest lucru a fost constientizat chiar de la inceputul Erei Industriale, cand informatia referitoare la producerea energiei s-a dovedit factor decisiv in schimbarile de clasament al agentilor economici sau al tarilor pe criteriul puterii economice.

Fr. Bacon spunea: "Cunoasterea este putere".

Actualmente, proprietatea intelectuala se refera la drepturile legale asupra creatiilor intelectuale realizate prin activitati desfasurate in orice domeniu ( indeosebi cercetare stiintifica, domeniul industrial, literar-artistic), grupandu-le in doua mari categorii:

- drepturi de proprietate industriala (informatii din cercetarea stiintifica)

- drepturi de autor ( protejeaza creatiile literar-artistice)

Sistemul drepturilor de proprietate intelectuala cuprinde un ansamblu complex de reglementari juridice, acorduri particulare si practici prin care societatea recunoaste si protejeaza dreptul exclusiv al indivizilor si institutiilor de a produce, utiliza si comercializa creatia intelectuala.

La baza acestei legislatii se afla argumente rezultate din drepturile naturale ale omului:

orice om un drept natural de proprietate asupra propriilor idei si care nu pot fi insusite de altii

fiecare persoana are dreptul sa primeasca o recompensa pentru serviciile aduse societatii.

In majoritatea tarilor au fost adoptate legi ce protejeaza proprietatea intelectuala din cel putin doua motive: dau expresie drepturilor morale si economice ale autorilor pentru creatiile lor si drepturilor publicului de a avea acces la aceste creatii (informare); legile reprezinta un act deliberativ al politicii statului de a promova creativitatea si circulatia libera a informatiei.

Drepturile de proprietate intelectuala se caracterizeaza prin cateva aspecte care le pot impregna si o anume culoare nationala: zona geografica, scoala de gandire, etc.

Legile specifice care trateaza drepturile privind proprietatea intelectuala prevad si perioada de timp pentru care se asigura aceste drepturi. Exista diferente mari intre tari in aceasta privinta:

tarile membre O.E.C.D (Organizatia economica pentru comert si dezvoltare) ofera o durata de protectie a drepturilor de proprietate de 15-20 de ani.

alte tari: 5 ani

S.U.A ofera protejarea proprietatii intelectuale pe o perioada de minim 50 de ani (inclusiv pentru software), in Europa aceasta perioada este de maxim 30 de ani, iar in tarile foste socialiste de 20 de ani.

Piata informatiilor in tarile dezvoltate

Informatiile exista pretutindeni si se definesc acum ca o resursa vitala. In ERA INFORMATIILOR si a COMUNICARII nimic nu poate sta ascuns prea mult timp.

Circulatia informatiilor stiintifice e asigurata prin:

Internet

sesiuni de comunicari stiintifice

targuri, expozitii

publicatii de specialitate

documente tehnice

banci de date

Informatia este o marfa si existenta ei presupune piata, vanzare-cumparare (cerere-oferta). Orice abordare economica ar trebui sa aiba la baza informatia si piata informationala.

Piata informationala poate fi inteleasa ca avand trei campuri principale:

oferta

cerere

mediul informational referitor la gradul de adecvare a cererii cu oferta

Oferta de informatii inseamna totalitatea informatiilor disponibile si folosibile si este in continua crestere .

Sursele informationale principale sunt:

cercetarea stiintifica organizata

inovatii

serviciile de culegere a informatiilor organizate de catre agenti economici, state, organizatii ale societatii civile etc.

Volumul ofertei de informatii se amplifica mereu: in Franta anilor '70 -'80 - oferta de informatii s-a dublat, iar dupa '80 creste oferta in ritm anual de 30%. In biotehnologie sunt publicate anual 21 milioane de articole in peste 70000 de reviste .

Cresterea ofertei de informatii in tarile dezvoltate e consecinta rolului fundamental al informatiei. Din aceasta oferta uriasa consumatorul si beneficiarul potential sunt obligati sa aleaga/sa selecteze informatia strict necesara.

2) Cererea de informatii e foarte mare, dar cererea solvabila e inca insuficienta, tocmai datorita dificultatilor de selectie.

Ca solutie la cererea solvabila mica se impune instituirea unor sisteme de selectare si difuzare a informatiei.

In Japonia, Ministerul Industriilor cheltuia, in 1991, 15 miliarde de franci pentru a selecta tot ce se poate spune (scrie) in materie de stiinta, tehnica, industrie, finante din intreaga lume.

Multi manageri sunt "sufocati" si derutati de avalansa informationala, solutia fiind educatia pentru selectivitate, de a nu stoca orice informatie. Consumatorii de informatie nu dispun inca de mijloacele necesare pentru selectarea si achizitionarea informatiilor (financiare, materiale, umane, informationale, educationale).

3) Mediul informational, ca bun material, are nevoie de mijloace specifice de depozitare, selectare, achizitionare, difuzare. Rezulta ca dezvoltarea pietei informationale e in functie si de existenta acestei piete ce asigura circulatia marfurilor.

Tarile dezvoltate au legislatie ce stimuleaza dezvoltarea si buna functionare a infrastructurii informationale.

Mediul informational e alcatuit din:

presa scrisa, audio-vizuala

reviste de specialitate

Lucrare: Definitia si fizica culorilor - valuarea prin culoare Referat: Proiect la gestiunea financiara a intreprinderii

brevete de inventii sau inovatii

expozitii, targuri, reuniuni stiintifice

Internet

comunicari directe

afise, anunturi

Societatea informationala tinde sa devina globala. Sub raport etic, s-a constatat ca exista decalaje informationale majore intre tari dezvoltate sau mai putin dezvoltate, corespunzator decalajelor economice.

In conceptia noastra, solutia reducerii decalajelor si a iesirii din starea de saracie o constituie investirea in informatie si educatie, date fiind trasaturile specifice informatiei.

In 1960, in SUA s-a calculat ca doar 15% din cresterile productiei SUA s-au datorat capitalurilor si 85% au fost consecintele noilor informatii concretizate in tehnologii noi.

Organizarea si functiile pietei informationale in Romania

Paradoxal si contrar zestrei genetice de creativitate, in Romania nu exista o piata adecvata a informatiei. Aceasta inadecvare se refera la cadrul legislativ (care sa fie si stimulativ pentru producerea de informatii) si la intarzierea cu care s-au adoptat legile de protejare a proprietatii intelectuale.

In 1993, un director de firma declara: in Romania, comertul cu inventii e nul.

In consonanta cu nivelul redus de dezvoltare si piata informationala e intr-o faza incipienta.

Sistemul informational al serviciilor publice. Notiuni generale*

*Material selectat si prelucrat din articolul "Sistemul informational al serviciilor publice"

Definitie si componente

Sistemul informational realizeaza legatura dintre sistemul decizional si celelalte subsisteme.

Sistemul informational  (S.I.) asigura transmiterea informatiilor necesare celorlalte niveluri decizionale, dar si a deciziilor catre nivelurile operationale inferioare.

Pe plan mondial, S.I. nu are o definitie consensuala, dar specialistii in management definesc S.I. ca fiind "ansamblul interconectat intr-o conceptie sistemica a datelor, informatiilor, circuitelor si fluxurilor informationale, procedurilor informationale si a mijloacelor de culegere, prelucrare, transmitere si stocare a informatiilor, care actioneaza interconexat in vederea atingerii scopurilor acelor institutii publice, si care contribuie prin continutul lor la satisfacerea necesitatilor de ansamblu ale populatiei.''

Se deduc urmatoarele componente ale S.I. :

datele - reprezinta ansamblul descrierilor unui fenomen/proces

informatiile - reprezinta sinteza acelor date si se constituie ca un suport de cunoastere.

circuitul informational - reprezinta calea de legatura intre diferite verigi organizatorice.

fluxurile informationale - se refera la totalitatea informatiilor ce parcurg circuitele informationale; se caracterizeaza prin: lungime, viteza de deplasare, fiabilitate, cost.

procedurile informationale - se definesc prin ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalitati de culegere, inregistrare, transmitere si prelucrare a unei categorii de informatii, cu precizarea operatiilor de efectuat, a succesiunilor, a suporturilor informationale, etc.

mijloace de tratare a informatiilor - se refera la ansamblul suporturilor fizice si logice prin care se asigura prelucrarea informatiilor si obtinerea rezultatelor finale.

Calitatea informatiilor se masoara prin intermediul unor parametri specifici, dintre care cei mai importanti sunt:

dinamismul, in sensul evidentierii proceselor de munca in evolutia lor si nu static

multilateralitatea, asigurata de abordarea fenomenelor si a proceselor prin prisma unor aspecte de natura economica, tehnica, sociala, si la regasirea acestor informatii

realismul, respectiv utilizarea de informatii care sa reflecte fidel situatia institutiei publice si mediul sau contextual

oportunitatea, adica culegerea, inregistrarea, transmiterea si prelucrarea informatiilor in timp util, asigurandu-se astfel derularea de procese decizionale si operational-eficace

siguranta si precizia, in sensul evidentierii aspectelor de esenta si de detalii care sa elimine ambiguitatea mesajului

sinteza si conciziunea, adica prezentarea informatiilor cu economie de mesaj, adaptate astfel managerilor aflati intr-o permanenta criza de timp

specificitatea, data de adaptarea informatiilor la particularitatile utilizatorului - referitoare la nivelul de pregatire, grad de informare, timpul de care dispune, specificitatea problemei ce urmeaza a fi rezolvata

Functiile sistemului informational

Componenta informationala a managementului public este necesar sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei functii :

Decizionala

Operationala sau de actiune

Documentare

Functia decizionala exprima menirea sistemului informational de a asigura elementele informationale necesare luarii deciziilor. Data fiind importanta sa deosebita, exista tendinta de a utiliza denumirea de sistem informational al managementului (SMI) (in limba engleza - MIS, adica Management Informational System). Sistemul informational are drept scop declansarea multimii de actiuni necesare realizarii obiectivelor administratiei, adica functia operationala. Prin aceasta functie, sistemul informational asigura operationalizarea deciziilor, metodelor manageriale, realizarea obiectivelor cuprinse in strategia administratiei.

Functia de documentare a sistemului informational asigura menirea sa gnoseologica, in virtutea careia se inregistreaza o serie de informatii ce servesc imbogatirii cunostintelor personalului si care, numai ulterior este posibil sa fie utilizate pentru a lua decizii sau pentru efectuarea unor anumite operatii.

In conditiile ritmului rapid al progresului tehnic, al stiintei in general, aceasta functie devine din ce in ce mai importanta.

In realizarea acestor functii, sistemul informational este confruntat cu probleme foarte complexe, data fiind tripla dimensiune a informatiilor. Informatiile au o dimensiune individuala, in sensul ca ele conditioneaza intr-o proportie apreciabila potentialul si realizarea aspiratiilor personale ale salariatilor. Informatiile au o dimensiune organizationala, in sensul ca reprezinta o premisa indispensabila pentru stabilirea si finalizarea obiectivelor administratiei de catre manageri. Cea de-a treia este dimensiunea sociala a informatiilor ce decurge din rolul lor in exercitarea drepturilor si a responsabilitatilor salariatilor in cadrul administratiei in calitate de cetateni. Fara un sistem informational care sa functioneze corect, nici o administratie nu este in masura sa actioneze corespunzator.

Cunoasterea si luarea in considerare a multidimensionalitatii informatiilor este esentiala pentru realizarea, la nivel corespunzator, a celor trei functii ale sistemului informational. Neglijarea, fie si partiala a uneia din cele trei dimensiuni se reflecta, mai devreme sau mai tarziu, in diminuarea eficientei administratiei.

Intre cele trei dimensiuni ale sistemului informational exista stranse interdependente. Buna functionare a acestuia este determinata de utilizarea cu profesionalism de catre managerii publici a tuturor componentelor sistemului informational si de revalorificarea functiilor acestuia.

Sistemul informational in institutiile publice se bazeaza pe un ansamblu de principii care permit realizarea functiilor sale specifice:

1. Principiul conceperii si restructurarii sistemului informational potrivit cerintelor managementului unei institutii publice

Conceperea si rationalizarea sistemului informational se fundamenteaza in mod expres, pe cerinte specifice ale managementului unei institutii publice care sunt strans corelate cu sistemele de nevoi, respectiv de interese ale societatii

2. Principiul corelarii stranse a sistemului informational cu organizarea structurala si cu sistemul decizional din institutiile publice

In proiectarea structurilor organizatorice specifice institutiilor publice, trebuie sa se tina seama de faptul ca fiecare componenta a sistemului reprezinta si un emitator si un beneficiar de informatie, ca tipurile de relatii organizatorice care apar intre posturi, compartimente, institutii descriu circuitele informationale.

3. Principiul unitatii metodologice a tratarii informatiilor

In vederea asigurarii compatibilitatii intre toate compartimentele sistemului informational al institutiilor publice este necesar ca modul de culegere si prelucrare a informatiilor sa fie unitar din punct de vedere metodologic. Respectarea principiului confera sistemului informational un plus de rigurozitate si faciliteaza functionalitatea sa cat si extinderea utilizarii sistemelor automate de prelucrare a datelor care circula in /intre institutiile publice.

Principiul concentrarii asupra informatiilor esentiale

Potrivit acestui principiu, informatiile trebuie transmise, ori e cate ori este posibil, selectiv, intrucat aceasta inseamna economie de timp, resurse si implicit operativitate in fundamentarea unor decizii si/sau elaborarea unor documente administrative. Mai mult decat atat, prin transmiterea informatiilor esentiale se asigura degrevarea sistemului informational de informatii nerelevante, care afecteaza calitatea proceselor de inregistrare, transmitere si prelucrare a informatiilor esentiale.

Principiul asigurarii unui timp corespunzator de reactii componentelor sistemelor administratiei publice

Conform acestui principiu, timpii de culegere, vehiculare, prelucrare a informatiilor si implicit a deciziilor trebuie diferentiati. Aceasta se asigura mai ales prin utilizarea unei game variate de proceduri si mijloace de tratare a informatiilor.

Principiul asigurarii de maxim de informatii finale dintr-un fond limitat de informatii primare

Este cunoscut faptul ca cele mai importante documente administrative se fundamenteaza pe informatii finale. De aceea se impune o eficienta valorificare si prelucrare a informatiilor care provin de la toate nivelurile administratiei.

7. Principiul flexibilitatii

Presupune adaptarea continua a parametrilor sistemului informational ala institutiei la caracteristicile mediului existent.

Dezvoltarea si perfectionarea sistemelor informationale este determinata de doua fenomene complet distincte

a) Trecerea de la pietele dominate de vanzatori la cele dominate de cumparatori

b) Dezvoltarea tehnicii electronice de calcul, care a permis cererea si introducerea pe piata a unor echipamente tehnice rapide, sigure si ieftine pentru prelucrarea datelor si pentru distribuirea informatiilor.

Prin sisteme informationale de management (SIM) se intelege conceptia organizatorica a intregului sistem de informatii care urmareste sa puna la dispozitia conducerii institutiei toate informatiile necesare din trecut, prezent si viitor cu un continut corespunzator scopului, la momentul potrivit si in urma luarii in considerare a principiului economicitatii.

In functie de nivelul de management la care sunt folosite se intalnesc urmatoarele tipuri de sisteme informationale :

a.      sisteme informationale pentru managementul la nivel mediu

Management Support Systems (MSS) - sistem de sustinere in management - are ca scop sa puna la dispozitia utilizatorilor algoritmi simpli privind deciziile manageriale la nivel mediu

Management Information System (MIS) /sistem de management al informatiei (SIM) -care pune la dispozitie rezultatele actuale din anumite domenii de activitate ale intreprinderii corelate cu obiectivele acestora

b.      Sisteme informationale pentru managementul de nivel superior

Decision Suport System (DSS) - sistem de ajutor decizional - care pune la dispozitie algoritmi pentru usurarea fundamentarii deciziilor in conformitate cu obiectivele strategice stabilite

Executive Support System (EIS) - Sistem de sustinere pentru management - pune la dispozitie informatii din intreprindere corelate cu informatii asupra evolutiei pietei ti cu obiectivele intreprinderii

Executive Information System (EIS) - format prin reunirea celor patru sisteme anterioare si permite personalului de conducere de nivel superior sa fundamenteze deciziile prin folosirea tuturor metodelor manageriale cunoscute si luand in considerare toate datele din intreprindere si de pe piata, precum si obiectvele strategice ale intreprinderii.

Pentru fiecare dintre functiile managementului, calitatea deciziilor luate este cruciala. Sistemul de management al informatiei (SMI) este un mijloc de imbunatatire a calitatii deciziilor luate in materie de planificare, organizare, punere in practica si control. Obiectivul SMI este deci de a furniza informatii in vederea adoptarii deciziilor intr-o maniera sinergica. Un SMI trebuie sa fie in masura sa integreze datele cuantificabile si necuantificabile.

Aparitia calculatoarelor a avut, intre timp, un impact considerabil asupra conceptiei sistemelor informationale, permitand reducerea considerabila a costului si timpului necesar obtinerii informatiilor. Totusi, succesul informatizarii pe sacra larga nu se poate reduce la o simpa adoptare si raspandire a calculatoarelor, ci implica know-how managerial, inovare si abilitati profesiuonale, reconsiderarea rolului informatiei. Manifestarea lor ca resursa importanta a bogatiei si cresterii economice se reflecta si la nivelul sectorului public prin schimbari de esenta in ceea ce priveste culegerea, inregistrarea, transmiterea, prelucrarea si valorificarea informatiilor bancilor de date. Difuzarea masiva a calculatoarelor personale ti informaticii determina schimbari de substanta in previzionarea, organizarea si control-evaluarea activitaailor in sectorul public .

Tendinte importante care se manifsta in cadrul sistemului de management al informatiilor publice:

utilizarea computerelor de retea care sa permita accesul concomitent la mai multor utilizatori la categoriile de informatii dorite si necesare

accentuarea caracterului previzional anticipativ al sistemului informational din administratia publica

Sistemul informational, prin fondul de informatii de care dispune si cu ajutorul tehnicii moderne de evidenta, prelucrare si transmitere a datelor si informatiilor, trebuie sa asigure un timp minim necesar de raspuns la nevoile viitoare ale membrilor societatii, la satisfacerea interesului public.

Rationalizarea sistemului informational din sectorul public este un proces complex si laborios datorita multiplelor elemente implicate atat de natura strict informationala, cat si manageriala, economica, tehnica, juridica. Obiectivele informationale vizeaza functionalitatea sistemului informational: felul si calitatea informatiilor de furnizat, modernizarea unor proceduri informationale, performantele tratarii informatiei, perioada de furnizare a lor. Ele sunt in mod imperios conditionate de cele economice, de performantele sistemului informational, acestea reflectandu-se in diminuarea anumitor costuri, mai ales indirecte, fie prin sporirea de venituri ca urmare a unor informari calitativ superioare si in perioada optima.

Decizia administrativa

Menirea sistemului informational este de a asigura elementele necesare fundamentarii si luarii deciziilor.

Decizia constituie punctul central al activitatii de management intr-o organizatie intrucat ea se regaseste in toate functiile acesteia. Rolul deosebit al deciziei reiese din faptul ca integrarea organizatiei in cadrul mediului depinde de calitatea ei. In acelasi timp, calitatea procesului decizional influenteaza reducerea costurilor, eficienta utilizarii tuturor resurselor organizationale.

In general, orice activitate umana, pentru a se derula efectiv, presupune in prealabil fundamentarea, sau mai simplu spus, luarea unei decizii. Fiecare actiune serveste la atingerea unui scop bine determinat. Pentru atingerea scopului exista mai multe modalitati de actiune, care reprezinta variantele decizionale.

Deciziile sunt adoptate de catre o persoana sau de catre un grup de persoane din cadrul organizatiei. In general, a decide inseamna a alege dintr-o multime de variante de actiune, luand in consideratie anumite criterii, pe aceea care este mai avantajoasa pentru atingerea unor obiective.

Decizia de management poate fi definita ca un proces complex de alegere a unei variante decizionale din mai multe posibile, in vederea realizarii unui obiectiv al organizatiei si care influenteaza activitatea a cel putin a unei persoane din sistem, a sistemului administrativ in ansamblul lui sau a societatii in general.

Orice decizie trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte:

1. Sa fie fundamentata stiintific

2. Sa aiba caracter realist

3. Sa intervina in timp util

4. Sa fie integrata in ansamblul sistemului decizional reprezentat de ansamblul deciziilor adoptate anterior.

5. Sa ia in considerare de catre decidenti a continutului deciziilor deja adoptate pentru a nu interveni suprapuneri, sau dimpotriva, contradictii in ceea ce priveste continutul lor.

6. Sa fie clara, concisa si necontradictorie, ceea ce presupune ca prin formularea deciziei sa se precizeze, fara posibilitatea de interpretare, continutul situatiei decizionale - variante, criterii, obiective, consecinte etc.- astfel incat toate persoanele participante la fundamentarea deciziei sa inteleaga la fel respectiva situatie.

7. Sa fie completa, adica sa cuprinda toate elementele necesare intelegerii corecte, si mai ales implementarii.

8. Sa fie eficienta, ceea ce inseamna obtinerea unui efect sporit in aplicarea deciziei, cu un anumit efort. De fapt, eficienta constituie criteriul de apreciere a activitatii de management intr-o organizatie, indiferent de tipul sau de domeniul in care isi desfasoara activitatea, iar decizia reprezentand esenta acestuia, este firesc ca orice decizie sa fie apreciata prin prisma efectelor care se obtin in urma implementarii.

Prezentarea procesului decizional

Procesul de fundamentare a deciziilor in organizatiile de servicii si in cele administrative este deosebit de complex si presupune derularea a opt etape succesive :

Initierea deciziei

Definirea obiectivului decizional si a mijloacelor de realizare a acestuia

Documentarea in vederea formularii deciziei

Operatiunile de documentare pot fi mult simplificate daca in cadrul organizatiei exista un sistem informational bine pus la punct si o banca de date la care sa aiba acces persoanele imputernicite sa realizeze documentarea.

Selectarea informatiilor culese

Dupa ce s-a incheiat procesul de culegere a informatiilor, urmeaza doua activitati foarte importante: selectarea doar a informatiilor strict corelate cu obiectivul decizional si analiza acestora.

Vor fi retinute, cu precadere, acele date care sa asigure o eficienta sporita, obtinerea de rezultate maxime cu cheltuieli minime, in conditiile satisfacerii depline si optime a cerintei care a generat decizia ce urmeaza a fi adoptata.

In aceasta faza se folosesc metode ti tehnici complexe de prelucrare a datelor, de elaborare a variantelor decizionale, si se recurge frecvent la simulari pe calculator acolo unde exista suficiente date, baza materiala corespunzatoare si personal calificat, bine pregatit in domeniul informaticii si al managementului in institutiile publice.

Conturarea alternativelor decizionale si interpretarea lor

In acest scop se face apel atat la experienta proprie a celor implicati, cat si la cea a altor factori de decizie.

Adoptarea deciziei

Cunoscut fiind obiectivul decizional, in continuare, se trece la alegerea variantei care corespunde cel mai bine acestuia. Optimul decizional se realizeaza prin retinerea solutiilor cele mai bine argumentate si conforme cu realitatile sociale.

In final, este aleasa si o varianta care, ulterior, dobandeste caracter obligatoriu pentru a fi implementata.

Urmarirea aplicarii si respectarii deciziei.

Un element deosebit de important in procesul de executare a deciziei si de urmarire a executarii este oportunitatea acesteia. Intarzierea in executare poate avea consecinte deosebit de grave, de natura sa duca la imposibilitatea executarii.

Pentru a fi realizat in conditii optime scopul urmarit prin decizie, aceasta trebuie sa fie aplicata la momentul oportun, adica nici prea tarziu, cand devine inutila, cand devine inutila, dar nici prea devreme, cand nu sunt indeplinite toate conditiile pentru cea mai buna executare.

8. Formularea concluziilor descrise din aplicarea deciziei.