Necesitatea stocurilor

Necesitatea stocurilor

Stocurile sunt necesare pentru a preintampina modificarile neasteptate in nivelul cererii pentru produsele sau serviciile pe care compania le ofera sau in nivelul livrarilor de materii prime realizate de catre furnizori.

Din cauza faptului ca cererea pentru produsele si serviciile oferite de intreprindere fluctueaza nu poate exista o determinare precisa a volumului de produse necesar intr-o zi anume. Metodele traditionale de statistica si previziune ofera informatii utile cu privire la cerere, dar nu poate fi determinat un nivel exact al acesteia. In aceste conditii intreprinderea ar putea decide sa produca doar atat cat poate vinde si sa pastreze un nivel ridicat de factori de productie capabili sa faca fata celor mai solicitante zile din punct de vedere al cererii. Aceasta alternativa ar reprezenta o subutilizare a capacitatilor de productie in perioadele cu cerere redusa, in lipsa constituirii de stocuri. O alta alternativa ar fi mentinerea unor capacitati de productie moderate care insa nu vor fi capabile sa asigure toata productia necesara in perioadele de crestere a cererii. Ca si consecinta directa o parte din clientii intreprinderii se vor reorienta catre ofertanti mai flexibili. Ultima alternativa, detinerea stocurilor de produse apare ca o modalitate de a reduce volumul capacitatilor de productie prin folosirea acestora in mod eficient. In perioadele de cerere redusa se stocheaza produsele care nu pot fi vandute pentru a fi utilizate in perioadele cu vanzari mari, care nu ar putea fi acoperite cu capacitatea de productie existenta.

In mod similar modificarile in nivelul cererii, aparitia si disparitia de pe piata a furnizorilor de materii prime, sezonalitatea productiei, eficienta organizarii aprovizionarii din punctul de vedere al intervalelor de timp intre aprovizionari si a costurilor asociate sunt doar cateva dintre motivele care motiveaza existenta unor stocuri de materii prime.

Stabilita odata necesitatea stocurilor am putea formula o intrebare strans legata de existenta acestora. Daca sunt atat de necesare de ce sa nu avem cat mai multe? Raspunsul si in acest caz este foarte simplu: costuri de detinere. De fiecare data cand exista stocuri acestea implica si costuri de detinere, ce pot aparea dintr-o varietate de surse, cum ar fi:

    chirii mai mari determinate de spatiul de depozitare suplimentar necesar fata de cazul in care compania ar functiona cu stocuri zero;

    prime de asigurare suplimentare generate de asigurarea stocurilor;

    pierderi de valoare determinate de deteriorarea, expirarea sau uzarea stocurilor;

    dobanzi daca finantarea stocurilor s-a realizat prin resurse imprumutate;

    costuri de oportunitate: cat am fi putut castiga daca am fi investit banii si spatiul in altceva si nu in stocuri.

Indiferent cat ar fi de necesare stocurile acestea reprezinta de fapt imobilizari de resurse care ar putea fi folosite in alte scopuri. De aceea gestiunea stocurilor a fost si va ramane o problema delicata care tine si de inclinatia catre risc a fiecarui manager. Detinerea de stocuri mici poate duce la cresterea rentabilitatii pe de o parte prin reducerea resurselor proprii imobilizate si pe alta parte prin diminuarea indatorarii si a costurilor generate de apelul la resurse imprumutate. Insa apare riscul rupturilor de stoc si cel al pierderii increderii clientilor a caror cerere ar putea ramane nesatisfacuta in aceste conditii. Detinerea de stocuri mari este mai putin riscanta din acest punct de vedere dar are asociata o rentabilitate mai mica din cauza costurilor de detinere mai mari.