Lucrare de disertatie - virtuti si limite ale programelor de responsabilitate sociala realizate de petrom sa

RECOMANDARI GENERALE

Lucrarea de licenta (dizertatia) are drept scop esential acela de a-i permite studentului sa faca dovada unor COMPETENTE dobandite in timpul facultatii, si anume:

- a sti sa caute/gaseasca informatia;

- a sti sa o evalueze/selecteze/ierarhizeze;

- a sti sa o prezinte clar/placut/convingator;

- a sti sa efectueze o cercetare.

Pentru un absolvent al unei facultati de stiinte ale comunicarii, esentiala este nu atat stocarea informatiei, cat posedarea acestor competente care sa-i dea posibilitatea viitorului specialist in comunicare sa opereze eficient cu informatiile dobandite in procesul de comunicare al carei parte componenta este. Aceleasi competente ar trebui sa-i sporeasca sansa unei insertii rapide pe piata de munca.

A. TIPURI DE LUCRARI

a) lucrare de cercetare - este o lucrare originala de cercetare prin care candidatul dovedeste ca poate sa contribuie la progresul disciplinei pe care o studiaza, ca are un punct de vedere critic fata de predecesorii sai, dar descopera si ceva ce nu s-a spus inca; prin descoperire nu intelegem neaparat o teorie care sa revolutioneze existenta omenirii, ci un nou mod de a citi, printr-o grila de lectura neaplicata inca, a unor zone studiate deja (acesta este genul de lucrare ce trebuie elaborata de un absolvent al unui master in Comunicare).

b) lucrare de compilatie - este o lucrare in care studentul demonstreaza ca si-a putut insusi literatura de specialitate existenta deja asupra subiectului pe care si l-a ales, formandu-si un punct de vedere critic, pe care-l poate expune cu claritate (acesta este genul de lucrare ce trebuie elaborata de un absolvent al programului de licenta in Comunicare).

B. ALEGEREA SUBIECTULUI

Exista patru reguli fundamentale pentru alegerea subiectului lucrarii:

1) subiectul sa raspunda intereselor candidatului (sa fie legat de tipul de examene date, de lecturile sale, de lumea sa politica, culturala sau religioasa);

2) sursele la care se recurge sa fie reperabile, adica accesibile material candidatului;

3) sursele la care recurge sa fie manevrabile, adica accesibile cultural candidatului;

4) tabloul metodologic al cercetarii sa fie accesibil experientei candidatului.

In esenta, cine vrea sa faca o teza trebuie sa faca o teza pe care este capabil sa o faca.

Dupa ce studentul si-a ales domeniul de cercetare si subiectul tezei de licenta, este recomandata o restrangere a domeniului care presupune realizarea unei teze monografice, si nu a uneia panoramice. De exemplu: un subiect de tipul "Presa culturala romaneasca" nu face decat sa ofere preocupare pentru o viata unui cercetator. Un student aflat in fata unui astfel de subiect va trebui sa opereze o restrangere de camp semantic:

1) isi va preciza perioada pe care o alege spre a fi cercetata (ex: 1990-1993);

2) va defini cu exactitate aria geografica a cercetarii (presa culturala bucuresteana, ardeleana, moldoveana etc.);

3) isi va preciza conceptele cu care opereaza (ce inseamna presa culturala, care este istoria, traditia unei astfel de prese in spatiul geografic studiat etc.);

4) isi va defini problematica majora ce urmeaza sa constituie corpusul de baza al cercetarii.

C. STRATEGIA ABORDARII SUBIECTULUI

a) Momentul alegerii subiectului. Este recomandat ca ideal temporal pentru alegerea subiectului tezei de licenta, de comun acord cu profesorul coordonator respectiv, sfarsitul celui de-al doilea an de studiu (sfarsitul primului an de studiu pentru studentii la master), limitele intre care poate varia timpul acordat elaborarii tezei fixandu-le intre maximum un ani si minimum sase luni, strategiile de cercetare si redactare fiind, evident, diferite in functie de perioada disponibila.

b) Programul de cercetare

- circumscrierea rapida a domeniului de cercetare prin lectura unor lucrari generale sau metodologice;

- stabilirea unei bibliografii ce poate include si alte teze de licenta sau doctorate din domeniul ales;

- identificarea surselor de informare:

- arhive;

- centre de informare;

- persoane informate;

- biblioteca;

- lecturarea si fisarea datelor din materialul documentar adunat;

- construirea planului lucrarii;

- redactarea ei;

- corectura, revizuirea finala;

- tiparirea.

Se recomanda contactul permanent al studentului cu profesorul coordonator, din momentul depunerii cererii pentru acceptarea tezei de licente pe care doreste candidatul s-o elaboreze sub indrumarea coordonatorului respectiv, pana la predarea si sustinerea lucrarii, pentru a evita un potential refuz datorat unei lucrari defectuoase. Se recomanda ca studentii sa prezinte profesorului coordonator un plan al tezei si o bibliografie minimala orientativa, in noiembrie, si o schita a lucrarii de minimum 15 de pagini, in februarie, pentru sesiunea de licenta de iunie.

D. STRUCTURA LUCRARII

Fiecare lucrare de licenta (dizertatie) trebuie sa raspunda exigentelor stiintifice, indeplinind normele academice ale institutiei unde se sustin. Exista insa cateva aspecte generale valabile care trebuie respectate. O teza de licenta poate avea minimum 35 de pagini, maximum 50. O disertatie pentru master poate avea intre 30 si 40 de pagini. Ea trebuie prezentata la secretariat intr-un exemplar la care se adauga un exemplar pentru coordonatorul stiintific. In cuprinsul lucrarii de licenta trebuie sa se regaseasca urmatoarea structura standard:

1. Foia de titlu

2. Declaratie de onestitate

3. Cuprinsul (capitole, subcapitole, sectiuni, subsectiuni) - doua sau trei parti, rar patru. (trebuie plasat la inceputul lucrarii, pentru a facilita rapid accesul la continutul tezei).

4. Introducerea.

5.Corpul de text principal al lucrarii

6. Note bibliografice (la subsol sau la sfarsitul fiecarui capitol).

4. Concluzie.

5. Anexe (optional).

6. Glosar (optional).

7. Bibliografie.

Trebuie acordata o atentie deosebita paginii de titlu si care trebuie sa contina obligatoriu urmatoarele elemente: 1. Denumirea universitatii. 2. Denumirea facultatii. 3. Denumirea sectiei sau a specializarii 4. Titlul si subtitlul tezei. 5. Numele si prenumele autorului. 6. Numele, prenumele si gradul didactic al conducatorului stiintific. 7. Anul si luna sustinerii lucrarii (Vezi exemplu de pagina de titlu in ANEXA I).

In economia lucrarii, introducerea si concluzia ocupa un loc deosebit: introducerea va crea o prima impresie cititorului, iar concluzia va putea decide evaluarea. Marimea lor se stabileste in functie de ansamblul lucrarii: introducerea trebuie sa reprezinte aproximativ 5% din volumul total al lucrarii.

Introducerea trebuie:

- sa atraga atentia cititorului;

- sa explice sensul, importanta si delimitarea chestiunii ce va fi cercetata/abordata;

- sa justifice alegerea subiectului;

- sa anunte obiectivele si planul de ansamblu al lucrarii (descrierea schematica a continutului lucrarii, pe capitole);

- sa precizeze dificultatile cu care s-a confruntat cercetatorul;

- sa precizeze metodologia de cercetare abordata/folosita (referinte bibliografice, eventuale deficiente ale literaturii de specialitate, alte surse abordate, modul in care au fost folosite - interviuri, sondaje, observatie personala etc.);

- sa avanseze punctul de vedere critic al autorului (ce aduce nou cercetarea), in raport cu celelalte puncte de vedere enuntate de predecesorii sai. Concluzia este si ea la fel de importanta ca si introducerea, fiind intr-o relatie de complementaritate cu aceasta. Daca introducerea a plecat de la un aspect general - definirea domeniului de studiu - si ajuns la particular - teza de fata -, concluzia parcurge drumul invers, de la particular la general.

Concluzia:

- rezuma rezultatele cercetarii si importanta lor in raport cu stadiul actual al temei cercetate;

- evita intrarea in detalii (se gasesc in cuprinsul lucrarii);

- evidentiaza complexitatea cercetarii, fara sa ignore dificultatile care fac cercetarea imperfecta;

- indica posibile cercetari viitoare, plecand chiar de la neimplinirile lucrarii actuale;

- ofera un comentariu personal despre rezultatul cercetarii, in raport cu obiectivele propuse, care au fost enuntate in introducere.

Cuprinsul poate fi structurat in doua sau trei parti, fiecare parte fiind impartita in capitole, subcapitole, sectiuni si subsectiuni. Pentru a le individualiza se practica urmatoarea notatie:

- 1.- va indica primul capitol;

Referat: Rolul strategiei si stilului managerial fata de cultura organizatiei si comportamentul organizational Referat: Scenariul unui proiect tehnic

- 1.1.- va indica primul subcapitol al primului capitol;

- 1.1.1. - va indica prima sectiune a primului subcapitol al primului capitol.

Este de preferat alinierea capitolelor cu capitolele si a subcapitolelor cu subcapitolele.

Anexele au rolul de a aduce o informatie originala si pertinenta. Se pot constitui, de exemplu, din texte care nu au fost niciodata publicate, din chestionarul folosit pentru intervievarea persoanelor ce detin informatii legate de tema, interviuri cu personalitati competente in domeniul de cercetare ales, texte legislative sau documente de alta natura.

Glosarul. Rostul unui glosar este de a-l ajuta pe cititor sa inteleaga sensul termenilor de specialitate folositi in cercetare. Glosarul este plasat dupa anexe, inaintea listei bibliografice.

Notele bibliografice au menirea de a fluidiza textul, facilitand lectura si simplificand argumentatia. Notele vor fi plasate la subsolul paginii pentru a facilita accesul imediat al cititorului la sursa bibliografica.

Notele de subsol vor fi utilizate pentru:

a. a indica sursele citatelor;

b. a adauga alte indicatii bibliografice de intarire despre un subiect discutat in text;

c. a face trimiteri externe si interne;

d. a introduce un citat de intarire a unui punct de vedere exprimat in text;

e. a da amploare afirmatiilor din text;

f. a corecta unele afirmatii din text;

g. a reda traducerea unui citat din text;

O citare corecta in notele bibliografice trebuie:

- sa asigure distinctia dintre carti si capitole, intre capitolele aceleiasi carti;

- sa identifice fara echivoc numele autorului si titlul;

- sa identifice locul de publicare, editorul, editia;

Reguli pentru trimiterile bibliografice:

CARTI

1. Numele si prenumele autorului (sau autorilor sau ingrijitorului, cu indicatii eventuale asupra pseudonimelor).

2. Titlul si subtitul operei.

3. "Colectia" (se va pune in ghilimele sau cursive).

4. Numarul editiei (daca este cazul).

5. Locul editiei: daca nu exista, se scrie: f.l. (fara loc).

6. Editorul: daca in carte nu exista, se omite.

7. Data editarii: daca nu exista, se scrie: f.a. (fara an).

8. Date eventuale despre editia cea mai recenta la care se face trimiterea.

9. Numarul de pagini si, eventual, numarul volumelor din care se compune opera.

10. (Traducere: daca titlul era intr-o limba straina si exista o traducere in romana se specifica numele traducatorului, titlul, in romana, locul editarii, editorul, data editiei, eventual numarul de pagini.)

ARTICOLE DE REVISTE/ZIAR

1. Numele si prenumele autorului.

2. "Titlul articolului sau capitolului" (cursive sau ghilimele).

3. Titlul revistei/ziarului.

4. Volumul sau numar de fascicol (eventual indicatii de Serie Noua).

5. Luna si anul.

6. Pagini in care apare articolul.

INTERNET

1. Numele si prenumele autorului.

2. Titlul articolului.

3. Hyperlink-ul documentului citat.

4. Data accesarii.

EMISIUNE RADIO

1. Numele persoanei din care am citat.

2. Numele postului de radio.

3. Numele emisiunii.

4. Data, ora difuzarii ei.

EMISIUNILE T.V.

Indicatii perfect similar celor pentru emisiune radio.

Exemple citare:

CARTI

John R. Searle, Speech Acts - An Essay in the Philosophy of Language, 1-a ed., Cambridge University Press, Cambridge, 1969 (a 5-a ed., 1974), pp.VIII-204.

David Randall, The Universal Journalist, 1-a ed., London, Pluto Press, 1996, trad. rom. Alexandru Bradut Ulmanu, Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisa, Iasi, Polirom, 1998.

Pentru autor colectiv: Dragomir, Otilia (coord.), Femei, cuvinte si imagini, Iasi, Polirom, 2002.

ARTICOLE REVISTE/ZIAR

Roventa-Frumusani, Daniela, Le "deuxieme sexe" dans la société et les médias, The Global Network, no.11, 1999, pp. 5-10

. Daca in nota imediat urmatoare se citeaza acelasi autor si aceeasi lucrare citata anterior, dar alta pagina, se va nota: Ibidem, p. 30.

. Daca doar autorul este acelasi ca in nota precedenta se va preciza "Idem" si numele lucrarii nou citate: Idem,

. Daca se citeaza din nou un autor si o lucrare deja mentionata, dar nu in nota imediat urmatoare, se va nota: John R. Searle, op. cit., p.180.

. In cazul citarii unui autor citat de un altul (sursa de mana a doua), se va folosi formularea apud ca in exemplul urmator: Eco, Umberto, Cum se face o teza de licenta, trad. rom. George Popescu, Constanta, Pontica, 2000, apud. Chelcea, Septimiu, Cum sa redactam, Bucuresti, Comunicare.ro, 2003. Daca citatul nu depaseste 3-4 randuri poate fi inclus in corpul textului cu ghilimele. Daca citatul este mai mare de 4 randuri se plaseaza in bloc text separat, cu spatiul dintre randuri micsorat si plasat mai in interiorul paginii fata de restul textului si cu un corp de litera mai mic. Nu se folosesc ghilimelele. In ambele cazuri sursa trebuie precizata conform sistemului de notare prezentat. Orice interventie asupra citatului se marcheaza prin paranteze patrate de tipul:

- [] - cand se omit fragmente de text;

- [t]rebuie - atunci cand textul cere litera mica, iar in textul original era majuscula.

Alterantiv, poate fi adoptat si sistemul de trimiteri raspandit in mediul academic american care permite o economie a notelor, dand trimiterile bibliografice direct in text. De exemplu: Arié Grünberg Matache, 2000, Lecturi posibile, Bucuresti, Editura Magus, referinta bibliografica in interiorul textului se va pune intre paranteze astfel: (Grünberg Matache, 2000: 66). Grünberg Matache - numele autorului, 2000 - anul aparitiei daca nu exista mai multe lucrari ale aceluiasi autor aparute in acel an, 66 - pagina de la care se citeaza sau Grünberg Matache, 2000a:33. 2000a - daca sunt doua lucrari din acelasi an.

Citarea corecta, asadar obligativitatea notelor de subsol va fereste de plagiat. A plagia inseamna "a-ti insusi ideile, textele (integral sau partial), creatiile altora, fara a cita". Plagiatul este o problema de etica profesionala. Plagiatul "traditional" s-a extins prin aparitia plagiatului "on line" (sau digital sau de pe Internet). Pentru a-l evita, respectati regulile citarii electronice! Exista si o forma "decenta" de plagiat care este plagiatul involuntar. Evident, si el trebuie evitat! Acest tip de plagiat este "practicat" de cei care nu mentioneaza cui apartin ideile din text, considerandu-le "bun comun". Exista cateva reguli pentru evitarea plagiatului involuntar, valabile atat pentru citarea tipografica, cat si pentru citarea electronica:

♣Sa inchidem intre ghilimele orice text care apartine altora.

♣Sa mentionam numele, titlul lucrarii, locul de aparitie, editura, anul, pagina.

♣ Sa fim atenti la distinctia dintre cunostintele comune, care au intrat in patrimoniul stiintei, si informatiile din sfera dreptului de proprietate intelectuala.

♣ Sa reproducem cu cuvintele noastre ideile centrale ale unui text, mentionand corect autorul si opera care ne-au inspirat.

♣ Sa prescurtam textul original, exprimand intr-o maniera proprie ideile de baza din opera citata.

♣ Sa invatam sa luam "notite inteligente", nu copiind propozitii si fraze din prelegerile profesorilor.

♣ Sa ne obisnuim sa lucram cu fise de lectura in care sa sintetizam ideile autorilor, nu doar sa le reproducem intre ghilimele.

IMPORTANT!!! Fiecare absolvent este obligat sa incorporeze in lucrare, imediat dupa pagina de titlu, o declaratie de onestitate prin care isi asuma continutul integral lucrarii prezentate.    

LISTA BIBLIOGRAFICA cuprinde numai lucrarile efectiv citite sau consultate. In intocmirea listei, pentru a fi respectat criteriul ordinii alfabetice, vom incepe cu numele si apoi cu prenumele autorilor. Exemplu :

Searle, John R., Speech Acts - An Essay in the Philosophy of Language, 1-a ed., Cambridge University Press, Cambridge, 1969 (a 5-a ed., 1974), pp.VIII-204.

Randall, David, The Universal Journalist, 1-a ed., London, Pluto Press, 1996, trad. rom. Alexandru Bradut Ulmanu, Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisa, Iasi, Polirom, 1998.

. Daca exista mai multe carti ale aceluiasi autor vor fi asezate in ordine cronologica a aparitiei.

. Bibliografia va fi separata: pentru documente de arhiva, lucrari de diploma sau de doctorat, reviste, ziare, carti, de autor, critica despre autor.

. Lista bibliografica va fi redactata respectand regulile enuntate pentru notele bibliografice.

ABREVIERI UZUALE PENTRU REDACTAREA LUCRARII

¬ art. - articol

¬ cap. - capitol

¬ cf. - confer. Se foloseste pentru a trimite la o lucrare, cuprinzand atestari sau detalii ale ideii pe care o discutam.

¬ ed. - editie sau (in functie de context) editura

¬ e.g. - exempli gratia = de exemplu

¬ etc. - etcetera = si celelalte, si altele

¬ f.a. - fara an

¬ f.l. - fara loc

¬ Ibid. - Ibidem. Se foloseste in notele cu indicatii bibliografice pentru a nu mai repeta numele autorului si lucrarea citata anterior.

¬ Id. - Idem. Se foloseste in notele cu indicatii bibliografice pentru a nu mai repeta numele autorului mentionat mai sus.

¬ Id est - adica

¬ Infra - mai jos (in paginile urmatoare)

¬ Op. cit. - opus citatum (lucrare citata). Se foloseste pentru a trimite la o lucrare mentionata integral anterior.

¬ p. - pagina

¬ pp. - pentru trimitere la mai multe pagini: pp. 16, 18, 21 sau pp. 6-23 pentru pagini consecutive

¬ passo - passim - in diferite locuri

¬ S.n. - sublinierea noastra

¬ Supra - mai sus (in paginile anterioare)

¬ S.a.m.d. - si asa mai departe

¬ S.c.l. - si celelalte

¬ urm. - urmatoarele

¬ v. - vezi

¬ vol. - volum

E.CONTINUTUL LUCRARII. 

Cadrul teoretic al problemei studiate va fi redactat in 2-3 capitole (in cazul lucrarii de licenta) sauu intr-un singur capitol (in cazul dizertatiei). Capitolul care prezinta cadrul teoretic al problemei studiate nu trebuie sa depaseasca 30 % din numarul de pagini al lucrarii de dizertatie. Aceasta parte a dizertatiei realizeaza o evaluare critica a literaturii de specialitate relevanta pentru tema cercetata. Se vor prezenta principalele teorii / modele explicative, indicand dezvoltarea si progresul adus de cercetarile recente, precum si posibilele lacune sau limite. Trecerea in revista a literaturii va fi realizata dupa un criteriu explicit mentionat, care poate fi cronologic, tematic, sau de alta natura. Prin continutul ei, baza teoretica trebuie sa se centreze pe fundamentarea ulterioara a ipotezelor avansate (in cazul dizertatiei). Aceasta parte a lucrarii trebuie sa demonstreze capacitatea candidatului de a selecta cele mai relevante surse bibliografice, de a le citi si analiza critic, de a-si formula propriul punct de vedere asupra subiectului studiat

Cercetarea (in cazul dizertatiei), va contine urmatoarele doua parti:

Partea I trebuie sa cuprinda:

1. Prezentarea si descrierea succinta a fenomenului de comunicare studiat;
2. Scopul si obiectivele cercetarii
3. Ipotezele cercetarii
4. Metodele si instrumentele de cercetare (prezentare, argumentarea utilitatii)
5. Modul de operationalizare a conceptelor majore ale cercetarii
6. Calendarul cercetarii (daca este cazul).

Partea a II-a trebuie sa prezinte

1. Metodologia de analiza a datelor

2. Interpretarea rezultatelor (se recomanda gruparea pe subcapitole in raport cu obiectivele/temele/ipotezele cercetarii; interpretarile realizate vor fi ilustrate/probate cu inserturi din interviuri sau dupa caz cu diagrame/alte produse ale softurilor calitative).   Rezultatele trebuie sa decurga clar din designul si metodele de cercetare utilizate. Tabelele si figurile care redau rezultatele cercetarii vor fi incluse in aceasta parte a lucrarii. Rezultatelor cantitative sau calitative li se vor atribui  semnificatii si interpretari din perspectiva teoretica si in raport cu obiectivele/ipotezele vizate. Sunt de dorit si explicatii alternative si contextuale, precum si implicatiile rezultatului discutat. Interpretarea datelor proprii va fi facuta si prin raportare la datele din literatura de specialitate, indicandu-se similaritati si diferente.  

F.ELEMENTE DE TEHNOREDACTARE

. pagini de dimensiuni standard A4 (21x29.7 cm);

. text integral cules la computer pe acelasi tip de hartie (cu acelasi grad de alb si aceeasi grosime) si pe o singura fata a colii de hartie;

. litera - recomandata a fi Times New Roman;

. corpul de litera (marimea literei) - 12 puncte;

. un rand contine aproximativ 65 de semne tipografice (litere, semne de punctuatie, spatii albe intre cuvinte);

. pe o pagina nu vor fi scrise mai mult de 31 de randuri, dar nici mai putine;

. spatiul dintre randuri: "un rand si jumatate";

. margini aproximativ egale pe toate cele patru laturi ale colii de hartie (3-4 cm);

. paragrafele sa nu fie prea scurte (doar 2-3 randuri), dar nici prea lungi (peste o pagina); sunt recomandate 2-3 aliniate pe pagina ;

. caracterul literelor:

♣cursivul/italice se foloseste in urmatoarele situatii:

- cuvinte de origine straina citate in text;

- titluri de carti sau de periodice, in text sau in notele bibliografice (nu se marcheaza cu ghilimele);

- (facultativ) un cuvant sau un pasaj, pentru a fi pus in evidenta;

♣ aldinul/bold:

- poate fi folosit pentru titlurile de capitole sau subcapitole:

- poate evidentia acele propozitii sau fraze ce trebuie memorate ca atare;

♣ subliniere cu o linie

- propozitii ce exprima puncte de vedere esentiale;

♣ spatiile de dinainte sau dupa semnele de punctuatie:

- se lasa spatiu liber dupa:

- virgula;

- punct;

- semn de intrebare, exclamare;

- doua puncte;

- punct si virgula;

- se lasa spatiu liber atat inainte, cat si dupa:

- linie de pauza [-];

- puncte de suspensie [];

♣ numerotarea paginilor

-se numeroteaza toate paginile, chiar daca numarul nu este printat (pagina de titlu, numarul si paginile de inceput ale capitolelor, bibliografiei si anexelor nu vor avea un numar imprimat, dar se vor lua in calcul la numerotarea celorlalte pagini); in mod obisnuit,

-numarul paginii se va trece jos, pe centru, cu cifre arabe, drepte, fara punct, paranteza sau linie oblica.

G. PREZENTAREA ORALA SAU SUSTINEREA LUCRARII

1.Prezentarea in Power Point va fi utilizata doar daca este absolut necesara; daca candidatul opteaza pentru acest tip de prezentare, va respecta urmatoarele reguli:

prezentarea va contine intre 8 si 12 slide-uri;

existenta obligatorie a unui slide de titlu, care va contine cel putin titlul lucrarii, numele absolventului si numele cadrului didactic coordonator);

slide cu cuprinsul prezentarii;

slide ce va cuprinde cuvinte cheie (cu ajutorul acestuia se vor prezenta cele mentionate in introducerea lucrarii de licenta);

6-10 slide-uri cu text, tabele, figuri (cu ajutorul acestora se vor prezenta acele aspecte ale lucrarii ce se doresc a fi comunicate comisiei);

1-2 slide-uri pentru concluzii

slide-urile nu vor contine prea mult text (maximum 7 linii a cate 7 cuvinte fiecare), iar absolventul nu va citi informatia de pe diapozitiv.

2. Aspectul fizic: se recomanda o tinuta vestimentara ingrijita, discreta (nu puneti prin tinuta in umbra lucrarea !);

3. Atitudinea: nici rigida, nici detasata, nici servila, nici insolenta;

4. Vocea: invatati sa cititi dand impresia ca improvizati!

5. Expunerea candidatului - se prezinta subiectul lucrarii (NU se face rezumatul acesteia pe capitole !!!), ipotezele de lucru, metodologia folosita, concluziile la care s-a ajuns (ce aduce nou cercetarea), eventualele impedimente cu care s-a confruntat candidatul. Coerenta in expunere si argumentele bine gandite dau consistenta oricarei prezentari !

6. Raspunsurile candidatului la criticile sau intrebarile comisiei trebuie sa fie clare si la obiect.

Comisia de licenta (disertatie) este formata din:

- presedintele comisiei;

- alti doi membri;

- secretarul comisiei

- la sustinere asista si coordonatorul stiintific al lucrarii fiecarui candidat, care da cate o nota, la fel ca ceilalti membri ai comisiei ;

- fiecare membru al comisiei acorda o nota pentru lucrare si o alta pentru sustinere (si pentru cunostintele generale din domeniul in care a fost elaborata lucrarea de licenta); nota finala pentru lucrare reprezinta media aritmetica (fara rotunjire) a notelor oferite de catre membrii comisiei pentru lucrare; nota finala pentru sustinere reprezinta media aritmetica (fara rotunjire) a notelor oferite de catre membrii comisiei pentru sustinere; nota finala a examenului de licenta se obtine prin media aritmetica (fara rotujire) a celor doua medii.

H. Grila de evaluare a lucrarii de catre membrii comisiei

ANEXA I

UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA" DIN IASI

FACULTATEA DE FILOSOFIE SI STIINTE SOCIAL-POLITICE

SPECIALIZAREA COMUNICARE SI RELATII PUBLICE

LUCRARE DE LICENTA

ROLUL UMORULUI IN REALIZAREA UNUI PRODUS PUBLICITAR

Coordonator stiintific

Prof.univ. dr. Darie PAPUC                              Autor

Roxana MIHALCEA

Iunie 2010

ANEXA II

UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA" DIN IASI

FACULTATEA DE FILOSOFIE SI STIINTE SOCIAL-POLITICE

MASTERATUL DE RELATII PUBLICE SI PUBLICITATE

LUCRARE DE DISERTATIE

VIRTUTI SI LIMITE ALE PROGRAMELOR DE RESPONSABILITATE SOCIALA REALIZATE DE PETROM SA

Coordonator stiintific

Autor

Iunie 2010

ANEXA III

DECLARATIE

Prin prezenta declar ca lucrarea de licenta/ de disertatie cu titlul "Titlul complet al lucrarii" este scrisa de mine si nu a mai fost prezentata niciodata la o alta facultate sau institutie de invatamant superior din tara sau strainatate. De asemenea, declar ca toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt indicate in lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

toate fragmentele de text reproduse exact, chiar si in traducere proprie din alta limba, sunt scrise intre ghilimele si detin referinta precisa a sursei;

reformularea in cuvinte proprii a textelor scrise de catre alti autori detine referinta precisa;

rezumarea ideilor altor autori detine referinta precisa la textul original.

Iasi, data

Absolvent Prenume Nume

_____ _______ ______ __________

(semnatura in original)