Evaluarea stocurilor

EVALUAREA STOCURILOR

1. Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu.

La intrarea in patrimoniu, bunurile materiale se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate astfel:

a)     Materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, marfurile, ambalajele si alte bunuri procurate cu titlu oneros, la costul de achizitie;

b)     Productia in curs de executie, semifabricatele si produsele finite, obiectele de inventar, ambalajele si alte bunuri produse de catre unitatea patrimoniala, la costul de productie;

c)      Animalele si pasarile, la costul de achizitie sau costul de productie, dupa caz.

Evaluarea stocurilor la intrare se face la doua categorii de costuri:

a)     costuri efective – de achizitie (pentru stocurile cumparate) si de productie (pentru stocurile fabricate).

b)     Preturi standard – stabilindu-se un pret fix de achizitie sau de productie; separate se inregistreaza diferentele dintre acestea si costul efectiv, abateri favorabile sau nefavorabile care se vor repartiza cu ajutorul unui coeficient de repartizare asupra stocurilor iesite.

Evaluarea marfurilor se face la: cost de achizitie, pret cu ridicata, pret cu amanuntul, care prezinta urmatoarea structura:

Cost de achizitie = Pret de factura Cheltuieli de transport + Taxe nedeductibile + Cheltuieli de desfacere - Reduceri acordate de furnizor

Pret de vanzare cu ridicata = Cost de achizitie + Adaos comercial al unitatii cu ridicata

Pret de vanzare cu amanuntul = Cost de achizitie + Adaos comercial al unitatii cu amanuntul + TVA neexigibila

AC = Ca x AC %

TVA neexigibila = (Ca + AC) x 19%

Evaluarea stocurilor la iesirea din patrimoniu.

Proiect: Chestionar evaluare furnizori Referat: Arbitrajul comercial - compromisul

Evaluarea stocurilor la iesirea din patrimoniu se face prin urmatoarele metode:

a)     Metoda CMP (costului mediu ponderat), prin care evaluarea stocurilor iesite se face la un cost mediu dupa fiecare intrare (varianta ultimei intrari) sau la sfarsit de luna global conform relatiei:

Valoare stoc initial + Valoare intrari

CMP = -------- ----- ------ -------------

Cantitate initiala  + Cantitate intrata

b)     Metoda  FIFO (First In – First Out , primul intrat – primul iesit), prin care se stabileste ca si cost de iesire, costul de achizitie al primului intrat, trecandu-se cronologic la intrarile urmatoare.

c)      Metoda LIFO (Last In – First Out, ultimul intrat – primul iesit), conform careia evaluarea cantitatii iesite se face la costul de achizitie al ultimului lot intrat in gestiune. Dupa epuizarea fiecarui lot, se trece la lotul precedent, in ordinea inversa intrarii loturilor.

d)     Metoda identificarii specifice este utilizata la marfurile nefungibile.

3. Evaluarea stocurilor la inventar.

Inventarierea reprezinta ansamblul operatiilor prin care se constata existenta faptica si starea elementelor patrimoniale de activ si pasiv sub forma cantitativ valorica la o anumita data.

Inventarierea se poate efectua ori de cate ori este nevoie, dar obligatoriu la sfarsitul exercitiului financiar in scopul intocmirii bilantului contabil. Constatarea faptica a elementelor patrimoniale se face prin numarare, cantarire, calcule tehnice, masurare, in functie de natura elementelor patrimoniale.

Exista situatii in care totusi efectuarea inventarierii este obligatorie.

Aceste situatii sunt:   - la primirea, predarea de gestiune in cazul fuziunii cu alte societati;

- la incetarea activitatii;

- la dizolvare si faliment.

Unitatile patrimoniale au posibilitatea organizarii contabilitatii stocurilor in doua sisteme de inventar, respectiv inventarul permanent si inventarul intermitent.

Metoda inventarului permanent se aplica obligatoriu in unitatile mari si permite cunoasterea stocurilor in orice moment din luna si inventarierea lunara nu este obligatorie. Stocul final se determina dupa relatia:

STOC FINAL=STOC INITIAL + INTRARI - IESIRI

In conditiile aplicarii inventarului permanent fiecare intrare de bunuri este inregistrata cantitativ si valoric in contul de stocuri corespunzator, la nivelul costului istoric (care poate fi cost de achizitie sau cost de productie dupa caz) sau pretului stabilit in functie de valoarea de utilitate (pentru stocurile aduse ca aport, primite ca donatii sau obtinute cu titlu gratuit). De asemenea, fiecare iesire din stoc este contabilizata fizic si valoric ceea ce permite cunoasterea in orice moment a marimii stocurilor, atat valoric cat si cantitativ.

La sfarsitul exercitiului soldurile conturilor sunt comparate cu marimile rezultate din inventariere, eventualele diferente (plusuri sau minusuri de inventar) fiind regularizate prin aducerea stocurilor la marimea lor reala.

Metoda inventarului intermitent se aplica in societatile mici si mijlocii optional. Inventarierea lunara este obligatorie. La inceputul lunii se analizeaza stocul initial determinat prin inventariere la sfarsitul lunii precedente. Intrarile din timpul lunii se inregistreaza direct pe cheltuieli, iar stocul final determinat prin inventar se inregistreaza in conturi de stocuri.

Acesta presupune stabilirea iesirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe baza unei inventarieri fizice a stocurilor la finale perioadei. Iesirile din stoc se determina prin calcul extracontabil, ca diferenta intre valoarea stocurilor initiale plus valoarea intrarilor, pe de o parte, si valoarea stocurilor finale, determinate pe baza inventarierii fizice, pe de alta parte.

Mai simplu si mai putin costisitor decat inventarul permanent, inventarul intermitent prezinta cateva inconveniente: o eroare sau omisiune in inventarul fizic duce la deformarea informatiei contabile de sinteza; in plus exista tentatia de a ,,subevalua’’ stocurile din motive fiscale, ceea ce duce la cresterea nereala a cheltuielilor si diminuarea profitului impozabil.