Strategiile folosite pentru atragerea atentiei

Strategiile folosite pentru atragerea atentiei

Atentia unei persoane este selectiva, din multimea de mesaje la care omul este expus, nu percepe decat o treime din acestea si poate doar a zecea parte are posibilitatea sa-i influenteze comportamentul.

Indiferent de natura publicului, de natura mesajului (denotativa sau conotativa) si carateristicile retoricii publicitare (hard selling sau soft selling), mesajele care "trec" sunt cele de implicare prin anxietate sau prin placere.

"Daca publicitatea sugestiva propune evaziunea, visul, paranteza psihologica, publicitatea proiectiva propune si/sau impune norme, modele, reguli de integrare, de participare, de aculturatie".[1] De fapt, dimensiunea repetitiva coexista cu cea sugestiva si cea proiectiva.

Strategia publicitara limiteaza continutul descriptiv (denotativ) al mesajelor, astfel produsul nou si subiectul consumator al acestuia sunt pozitivate, insa produsele similiare (concurente) precum si cumparatorii conservatori sunt negativizati.

Strategia conotativa este bazata pe prelucrarea (reactualizarea) miturilor, arhetipurilor si simbolurilor.

Publicitatea poate obtine adeziunea la noi produse, comportamente, stiluri de viata tocmai prin exploatarea functiei coezive a miturilor si simbolurilor transculturale si transistorice, transformate in mituri sociale.

Incarcatura mitologica, nucleele arhetipale reinsufletesc memoria colectiva, iar sacrul este prezent latent in formele laice ale modernitatii.[2]

In reclamele rationale clipurile de televiziune folosesc tehnica demonstratiei (este aratat modul in care functioneaza produsul), tehnica inainte-dupa (beneficiarul actiunii produsului apare intr-o stare de plans inainte de respectiva actiune si de invidiat dupa ea), tehnica referintei (un specialist explica procesele chimice prin care enzimele din detergenti patrund in tesaturi pentru a indeparta murdaria).     

Reclamele publicate in presa scrisa contin fotografii care expun "scheletul" produsului (o canapea inainte de imbracarea cu stofa), desene care detaliaza acea parte a produsului evidentiind beneficiul propus (manerul intarit al unei genti de voiaj), fotografii de dimensiuni reduse care prezinta componentele unui produs modular (dulapurile unei bucatarii), tabele care expun valori corespunzatoare diferitelor caracteristici a produsului (viteza a copierii, dimensiuni ale hartiei etc. la un fotocopiator) etc.

Titlul, imaginea si/ sau textul reclamei comunica informatii interpretabile rational, in termeni de randament, raport calitate/ pret etc.

Una dintre strategiile persuasive ale publicitatii mecaniciste este repetitia. Numele produsului este pronuntat foarte des cu anumite variatii care sa evite "ucigatoarea" monotonie, sau uniformitatea.

Acest tip de publicitate mai este caracterizata  de rime scurte si simple, cat mai copilaresti, de culori vii, contraste cromatice si caratere mari care au menirea de a atrage atentia si de a impune mesaje usor de retinut. ANEXA 5

Aici este exercitata presiunea cea mai puternica, dar si cea mai efemera asupra publicului si tocmai de aceea apeleaza de cele mai multe ori la comic.

Intr-o publicitate integrativa poate fi prezentat produsul recomandat intr-o lumina cat mai glorificatoare", mai evocatoare sau detasat de orice context, pe un fond cel mai adesea alb. Sau este regasit in prim plan un personaj celebru cu sau fara produsul respectiv (destinatarii reclamelor sunt invitati sa se identifice cu personajul, produsul servind drept catalizator, drept suport al identificarii), sau un grup printre membrii caruia destinatarul isi poate gasi cat mai usor un loc.

De obicei, textele publicitare sunt argumentative. Compararea cu un termen puternic valorizat de societate evidentiaza un inalt grad de excelenta precum si relevarea coerentei dintre individ si faptele sale si invocarea unui model celebru invita la identificare, iar evidentierea armoniei dintre grup si membrii sai alimenteaza un optimism senin, o incredere linistitoare.

Indivizii trebuie feriti de amintirea experientelor sociale neplacute, dureroase. Pe de-o parte, ideea excelentei individuale ii impinge spre construirea unui destin alternativ; cati nu cred ca: daca ar fi avut un dram de noroc, daca ar fi beneficiat de alte conditii etc., alta le-ar fi fost viata? Si-ar fi putut arata valoarea, talentul etc. Pe de alta parte, grupul le ofera satisfactia impartasirii de valori, fiecare se va simti mai puternic cata vreme persoane atat de apropiate ii vor oferi sprijin.

Atata vreme cat reusita fiecarui rol este legata de utilizarea unui produs, individul in chestiune va folosi produsul respectiv pentru a dovedi - lui insusi si celorlalti - ca este satisfacut de propriul statut social, pentru a cere societatii sa-i recunoasca aportul la progresul ei.

De cele mai multe ori in acest gen de publicitate se propune ca indivizii sa urce intr-o ierarhie sociala cu ajutorul produselor, adica ii invita sa adopte obiecte corespunzatoare valorilor din clasa de referinta la care se rapoteaza.

Publicitatea integrativa amageste multi oameni, pe cativa ii si motiveaza sa-si amelioreze conditia sociala (mostenitorii vechii aristocratii nu sunt invitati nici macar sa-si viseze ascensiunea, lor reclamele le confirma pozitia sociala). Pentru a nu propune membrilor societatii grupuri de referinta prea indepartate de grupurile lor de apartenenta (ceea ce poate provoca respingere: unii vor crede ca reclamele isi bat joc de ei invitandu-i sa aspire la ceva ce sunt siguri ca nu vor putea obtine), reclamele se bazeaza pe o solida cercetare sociologica.