Viata acvatica - conditii de viata: Temperatura, PH-ul, duritatea, turba

CONDITII DE VIATA

Temperatura parametru important pentru viata acvatica, temperatura regleaza cresterea animalelor si a vegetalelor, influentand cantitatea de oxigen dar si alti numerosi factori deosebit de importanti care printr-o actiune conjugata determina dezvoltarea vietuitoarelor acvatice. Pestii nu pot traii decat la anumite temperaturi, unele specii fiind mai sensibile decat altele la variatiile acestui parametru. In acvariofilie, o temperatura medie de 25° C este cel mai adesea recomandata, iar variatii de 1-2° C sunt nesemnificative.

PH-ul masoara aciditatea sau alcalinitatea unei ape. Valoarea 7 reprezinta neutralitatea; sub aceasta valoare apa este acida; deasupra, ea este alcalina sau bazica.

Duritatea unei ape corespunde ansamblului de substante pe baza de calciu si de magneziu, pe care aceasta o contine. Principalele substante, numite saruri, sunt carbonati, bicarbonati si sulfati. O apa de duritate nula nu contine nici una dintre aceste saruri. In cazul unei ape dure, sapunul face multa spuma, ceea ce nu e cazul la apa dulce sau la cea distilata.

Calciul este un element foarte important pentru viata acvatica. Vegetalele contin putin calciu, animalele mult mai mult: calciul intra in compozitia scheletului pestilor, a carapacei crustaceilor si a cochiliei molustelor (in aceste ultime doua cazuri, sub forma de carbonat de calciu, CaCO ). Calciul si magneziul, elemente chimice deosebit de importante sunt mai abundente in apele dure.

Turba provine din descompunerea vegetalelor in mediu acid si fara oxigen. Ea coloreaza apa in galben-rosiatic si o acidifica, dandu-i usoare proprietati antiseptice; extrem de benefice, necesare unor vietuitoare acvatice: unele boli sunt mai rare in mediul cu apa acida.

Turbiditatea unei ape se datoreaza prezentei unor materii aflate in suspensie, fie ca e vorba de organisme vii, constituind planctonul (rar intr-un acvariu), fie de materii inerte: acestea sunt resturi de origine animala sau vegetala, sau particule de sedimente, mai ales mal

PREMONITIA PERICOLULUI LA PESTI

Exista momente in care ne intrebam daca pestii nu au un al saselea simt, mai ales atunci cand introducem un minciog de pescuit in acvariu! Atunci, ei analizeaza situatia cu partea laterala a corpului, cu mirosul, pentru a intelege ca situatia nu e cea fireasca si ca exista posibilitatea unui pericol. Aceasta premonitie a unui pericol sau a unui eveniment deosebit pare sa joace un rol mai important la pestii care ne sunt familiari. Putem vorbi mai degraba de o hipersensibilitate.

ISI RECUNOSC PESTII ACVARIOFILUL?

Multi acvariofili si-au dat seama ca unii din pestii lor reactioneaza mai viu in prezenta lor decat fata de persoane straine. Daca pestii ii 'recunosc' pe cei care ii ingrijesc, prin ce mijloc se intampla acest lucru? Ei sun capabili sa distinga particularitatile vibratiilor provocate de pasii persoanei respective, care sunt transmise in apa acvariului. Pe de alta parte, vazul lor, chiar imperfect, ii ajuta in acest efort de 'recunoastere'.

OARE DORM PESTII?

Atunci cand aprindem lumina in mod brusc intr-un acvariu dimineata, ne dam seama ca locuitorii lui nu manifesta imediat o activitate normala. Unii sunt pe fundul apei, altii in vegetatie, iar cativa raman stabilizati in apa, aproape nemiscati. Nu putem vorbi de un somn in sens propriu, dar e sigur ca pestii au perioade de odihna mai mult sau mai putin profunde. Putem verifica acest lucru in plina noapte, cu ajutorul unei lampi de buzunar: pestii sunt practic nemiscati (in afara de speciile nocturne), dar ochii lor nu sunt inchisi, deoarece ei nu au pleoape.

PESTII SIMT DUREREA FIZICA?

Senzatia de durere este realizata la nivelul creierului prin nervii senzitivi. Pestii avand acesti nervi, presupunem ca simt durerea daca sunt loviti, raniti, si poate chiar atunci cand sunt bolnavi.

CE FACEM PENTRU A LIMITA AGRESIUNILE DIN ACVARIU?

Nu trebuie sa punem alaturi pesti a caror incompatibilitate este recunoscuta, e vorba mai ales de pesti marini, si sa le acordam un volum cat mai mare. Trebuie sa amenajam un anumit numar de adaposturi si ascunzatori, realizate in functie de marimea pestilor. Putem amesteca si specii cu moduri de viata diferite, de exemplu pesti de profunzime medie (mreana si danio) si pesti de fund (botias) care nu isi fac concurenta.

RATIA ALIMENTARA

Exista tendinta de supraalimentare a pestilor, producand astfel pesti usor adiposi. Creste astfel riscul poluarii mediului: cu cat un peste mananca mai mult, cu atat excreteaza mai multe substante azotate, fara a mai tine cont de partea de alimente pierdute care se degradeaza repede in apa. Un peste adult nu mananca decat 1 pana la 2 % din greutatea corpului sau pe zi, si dublul daca este juvenil. Plantele, sunt foarte usoare, nu prezinta riscul de supradozaj, in schimb celelalte alimente pot crea probleme. Este preferabil ca ratia sa fie impartita pe o zi: de doua ori pentru adulti, de mai multe ori pentru alevini, daca e posibil. Pestii suporta cu usurinta foamea de scurta durata, fiind foarte probabil ca in mediul lor natural sa nu se alimenteze tot timpul. Unii acvariofili impun de altfel o zi fara mancare pe saptamana, compensand o eventuala supraalimentatie in celelalte zile. Totusi, privarea de hrana e uneori greu acceptata de alevini, putand provoca o intarziere de crestere, o slabire a organismului, uneori, cu urmari dintre cele mai neplacute pentru viitorul adult.

DIFERITELE TIPURI DE ALIMENTE PENTRU PESTII DE ACVARIU

Alimentele artificiile care se gasesc actualmente in comert sunt foarte performante pentru pestii nostri de acvariu. Pentru a acoperii cat mai bine aceste nevoi, le putem oferi si mici prazi vii, disponibile si ele in comert, bogate in vitamine si in saruri minerale. Sunt posibile si alte solutii: carne alba si scoici, dar si alte alimente, foarte hranitoare pentru pesti.

VITAMINELE

Ca si pentru fiintele umane, vitaminele sunt importante in alimentatia pestilor. Ele joaca un rol in formarea scheletului, favorizeaza cresterea si intaresc rezistenta la boli. Un peste suferind de o carenta in vitamine slabeste, fara ca acest lucru sa fie vizibil la o prima abordare. Vitaminele se conserva greu, ele se degradeaza sub actiunea caldurii, a oxigenului si a luminii. De aceea, principalul aport va fi sub forma de alimente proaspete, prazi vii sau alimente congelate.

DAFNIILE DESHIDRATATE

Odinioara erau foarte folosite: cati nu si-au inceput activitatea cu ele! Azi ,ele cad in desuetudine. Intr-adevar ,nu este alimentul ideal pentru pesti, e preferabil sa nu-l mai utilizati . Chiar pentru pestii rosii ,exista la ora actuala alimente mai complete si mai bine adaptate, mai ales sub forma de produse deshidratate .

PRAZI VII SI PREPARATE DE CASA

Alimentele artificiale din comert sunt actualmente foarte performante pentru pestii nostri de acvariu . Pentru a diversifica si echilibra nevoile lor, putem sa le oferim si mici prazi vii disponibile in comert, ce realizeaza un aport in vitamine si saruri minerale, sau alimente proaspete, ori mixturi preparate in casa.

Un aliment proaspat dintre cele mai interesante: scoicile. Este un aliment apreciat in consumul uman, dar si pentru pestii nostri, mai ales in cazul speciilor marine care refuza alimentele artificiale. Disponibile in comert, ieftine, usor de stocat prin congelare, scoicile reprezinta un aliment privilegiat, sunt bogate in proteine si glucide, dar sarace in lipide. In plus, ele contin numeroase minerale (Ca, P, Mg, Fe) si chiar vitamina C, care joaca un rol important in lupta impotriva bolilor. Inainte de intrebuintare, scoicile trebuie bine fierte, debarasate de cochilie si de filamentele care ii servesc la fixare in mediul ei natural. Se taie bucati inainte de a le distribui sau a le congela pentru a le pastra cat mai mult timp nealterata valoarea lor alimentara.

Alimentele preparate acasa:
Un acvarofil poate, cu destula usurinta, sa produca alimente necesare pestilor, posibilitatile fiind destul de mari. Iata ca exemplu, una dintre retete: Se foloseste carne alba fiarta (pui, curca, sunca) si produse marine (scoici, moluste) tot fierte si taiate la care se adauga putina apa pentru a obtine o pasta omogena. Se pot adauga si substante vitaminice disponibile in comertul acvarofil. Ansamblul poate fi amestecat cu gelatina (vanduta sub forma de pudra in saculet) pentru ca pasta sa nu se disperseze in apa (ceea ce ar putea constitui un risc de poluare). O parte ar putea fi distribuita imediat, restul se congeleaza in recipiente cu gheata constituite special; sunt recomandate mai ales recipientele de marime mica pentru a fabrica mai multe doze de volum redus.

CRESTEREA CRUSTACEELOR ARTEMIA

Ouale uscate (numite chiste) sunt disponibile in magazinele de acvariofilie. Ele se conserva la adapost de lumina si umiditate. Pentru ca ele sa se deschida, se prepara o apa sarata cu urmatoarele caracteristici :temperatura 25° C; salinitatea 35 la mie, adica o densitate de 1023.

Apa sarata poate fi naturala, reconstituita cu saruri speciale pentru acvariofilie, dar si cu simpla sare de bucatarie. Apa poate fi mai rece si mai putin sarata, procentul de deschidere a oualor este atunci mai slab (50 pana la 60%, fata de 80 pana la 90%). Putem utiliza orice recipient din sticla sau plastic (de exemplu sticle) cu un volum mai mic; exista totusi materiale specializate in comert. Ouale sunt puse intr-o apa linistita un sfert de ora, timp in care se rehidrateaza.

Lucrare: YUMEIHO (tehnicile de baza) Lucrare: Fotbalul - sportul rege - reguli de joc

Stiind ca 250.000 de oua cantaresc circa 1 g, o cantitate mica (varful unui cutit) e suficient pentru a produce artemii pentru un rand de alevini. Apa se agita prin crearea unor bule de aer, care repatriaza ouale.

O presiune prea mare proiecteaza o parte din oua pe peretii recipientului, producand nedeschiderea acestora. Deschiderea se produce de la 24 la 36 de ore la 25° C, si pana la 48 de ore la 20° C. Atunci se opreste agitarea apei: cochiliile goale plutesc la suprafata, ouale nedeschise cad la fund, nauplii de artemia raman la mijlocul apei. Atunci e usor sa le transvazam (cu un aeraj, de exemplu) si sa le trecem printr-un mic filtru (vandut in comert), sau eventual printr-o bucata de perdea veche (sau ciorapi de dama).

Pentru a facilita operatia, putem concentra nauplii cu o lampa de buzunar, caci lumina ii atrage. Nauplii pot fi atunci distribuiti alevinilor. Supravietuirea lor in apa nesarata nu depaseste cateva minute. Ei nu se hranesc in prima zi dupa deschiderea oualor. Daca vrem sa continuam cresterea pentru a obtine larve mai avansate si de o marime mai mare, exista alimente specifice in comert. Astfel e posibila cresterea artemiilor pana la varsta adulta.

REGULILE DE AUR ALE ALIMENTATIEI

Pentru o cat mai buna alimentare recomandam:

Sa furnizam pestilor o alimentare variata;

Sa le dam cate putin, dar des. De doua ori pe zi, e solutia cea mai buna. Pentru alevini, frecventa alimentarii poate fi marita;

Sa nu exageram cantitatile de alimente pana la limita refuzului, sa intrerupem alimentatia lor la doze rationale;

Sa indepartam surplusul de alimente din acvariu, cat mai repede posibil, deseurile fiind poluante.

UN ALIMENT MIRACOL PENTRU ALEVINI

Este vorba de galbenusul de ou, fiert tare, si pus intr-un pahar cu apa. Se formeaza microparticule care se trec printr-o sita pentru a retine particulele mari. Aceasta supa se da alevinilor avand grija sa limitam poluarea acvariului. Galbenusul de ou, bogat in proteine si lipide, poate completa sau inlocui alte alimente. Acest aliment este indicat pentru toti acvariofilii.

CHEILE UNEI BUNE REPRODUCERI

Sa dispunem de genitori bine hraniti si sanatosi;

Sa le oferim cele mai bune conditii posibile:

Un acvariu de reproducere;

O apa de buna calitate, cu caracteristicile cele mai apropiate de mediul de origine;

Sa prevedem alimentatia alevinilor.

SACUL VITELIN

Sacul vitelin, sau vezicula vitelina, constituie rezervele alimentare ale larvei de peste in primele sale zile de viata. El provine din vitelina oului, echivalent al galbenusului de ou de la pasari, acumulat in cursul maturizarii femelei. El este parcurs de rezerve in corpul pestelui. Aceasta ii permite sa supravietuiasca pana in momentul in care e capabil sa-si prinda singur prada, adica peste cateva zile.

ACVARIUL DE REPRODUCERE

Deoarece este destinat izolarii unui cuplu de reproducatori si viitoarei sale progenituri, volumul sau este in general modest. Nu e nevoie de sol, cu exceptia doar a catorva specii (de exemplu, cichlasoma). Acvariul de reproducere va fi incalzit, dar filtrat cu moderatie. Evitati sistemele ce pot ,,inghiti' ouale si alevinii. Aerajul nu este obligatoriu. Recipientul va fi umplut cu apa provenita din acvariul genitorilor, putand eventual sa-i modificam caracteristicile (pH si duritatea) care sa fie cat mai adaptate pestilor genitori respectivi. Se creeaza si un suport fie natural (plante, mici roci), fie artificial (PVC), care sa faciliteze depunerea icrelor.

INGIJIREA GENITORILOR

Succesul unei bune reproduceri presupune o buna stare a reproducatorilor. Acestia din urma trebuie sa stea linistiti, deci izolati, intr-un recipient de reproducere. Alimentatia lor este deosebit de importanta, deoarece de ea depinde in mod nemijlocit calitatea oualor, si mai ales cea a vitelinei. Trebuie sa furnizam alimente proaspete, mai ales prazi vii, respectand marea varietate. Utilizate punctual ca solutie de inlocuire de inlocuire, alimentele artificiale nu trebuie in nici un caz sa constituie alimentatia de baza.

REPRODUCEREA SEMINATURALA

In cazul pestilor care traiesc in grupuri, de exemplu Caracidele, si care nu formeaza cupluri fidele, se poate practica reproducerea seminaturala. Intr-un recipent de reproducere adaptat exigentelor pestilor, se introduce un grup de circa zece indivizi, care sunt lasati sa se reproduca. Exista doua posibilitati:

-se scot pestii adulti si ne preocupam de cresterea alevinilor;

-se lasa impreuna adultii si alevinii, dar atunci trebuie asigurate ascunzatori pentru progenitura-plante de suprafata, pietre
Alevinii se scot si se plaseaza intr-un alt recipient doar atunci cand masoara 5 pana la 10 mm, in care isi vor continua cresterea. Adultii se pot reproduce din nou odata cu o alta maturatie. Avantajul acestei metode consta in relativa sa usurinta: se lasa unul sau mai multe cupuri sa se formeze si sa se reproduca atunci cand vor. Lasandu-i impreuna cu ouale si cu alevinii, se poate opera un fel de selectie naturala in care alevinii cei mai robusti, mai abili vor supravietui, evitand de a fi mancati de parintii lor.

SI DACA REPRODUCEREA NU REUSESTE?

Ati ales unul sau mai multe cupluri de genitori, i-ati asezat cu grija intr-un recipient de reproducere, si nu se intampla nimic! Pot aparea mai multe situatii:

Pestii nu depun icre. Poate ceva nu le prieste. Luati alti genitori sau folositi mai multi masculi pentru o femela;

Depunerea icrelor are loc, dar din ele nu ies alti pesti. Poate nu au fost fecundate de mascul, sau fecundarea a avut loc, dar calitatea apei este cauza esecului, caracteristicile lor nepermitand incubarea oualor;

Ati obtinut alevini, dar acestia mor repede. Este cu siguranta rezultatul unei hrane neadaptate. Se intampla ca si parintii sa se dezintereseze de ouale lor si sa nu le ventileze. Atunci ei trebuie indepartati si in locul lor trebuie plasat un difuzor cu debit scazut in vecinatatea oualor, care sa inlocuiasca parintii si sa indeparteze ouale moarte.

In toate aceste cazuri, nu disperati. Fiti atenti la comportamentul pestilor, prevedeti intotdeauna un recipient de reproducere echipat, precum si alimentatie bogata in substante hranitoare, foarte importante pentru alevini.

CUM RECUNOASTEM UN PESTE BOLNAV?

O boala nu este usor de depistat, mai ales daca ea nu prezinta simptome exterioare prea evidente. Mai multe indicii ne avertizeaza ca un peste este bolnav. Poate fi vorba de fenomene izolate sau simultane.

Comportament general:pestele se ascunde, se sperie usor, este stresat.

Inotul: este dezordonat, pestele se freaca de decor sau de sol.

Alimentatia: el slabeste si refuza alimentele.

Respiratia: pestele vine si "trage' aer de la suprafata.

Simptomele exterioare: puncte albe zone alburii, umflarea unui ochi sau a ambilor, umflarea corpului, solzi dezlipiti de corp, plagi diverse

Pestele bolnav necesita o supraveghere permanenta.

CUM RECUNOASTEM UN PESTE SANATOS?

Trebuie sa luam in considerare doua lucruri: aspectul pestelui si comportamentul sau. Trebuie sa cunoastem bine anatomia, biologia si ecologia lui. Un peste este sanatos atunci cand are un ochi atent si culori stralucitoare. Corpul sau nu este umflat, solzii si operculii nu sunt indepartati. Se hraneste in mod normal, atat din punct de vedere al cantitatii cat si al modului cum se hraneste. El nu isi disimuleaza starile fara un motiv serios.

REGULILE DE AUR ALE PREVENIRII

Cunoasterea acvariului; analizarea regulata a unor parametric nitriti, pH; buna calitate a apei;

Cunoasrea pestilor si a obiceiurilor lor - comportament, alimentatie;

Evitarea suprapopularii;

Evitarea exceselor alimentare, si invers, a subalimentatiei;

Evitarea stresurilor permanente, produse mai ales de amestecul pestilor incompatibili ca marime sau comportament, sau absenta adaposturilor si a ascunzatorilor;

Neintroducerea directa a unui peste in acvariu.

CE AVEM DE FACUT IN CAZ DE BOALA:

Sa actionam imediat;

Sa utilizam imediat medicamentul adecvat;

Sa ingrijim pestele intr-un acvariu de carantina.

Tratamentul adecvat se aplica inca de la primele semne ale bolii, adica de la observarea primelor simptome, si trebuie actionat repede si eficient. Tratarea unui peste bolnav intr-un acvariu de ansamblu prezinta unele riscuri: unele substante pot avea efecte indezirasbile asupra celorlalte specii sau vegetale. E preferabil sa utilizam un acvariu-spital, sau un acvariu de carantina.

ACVARIU

Exista multe avantaje in ingrijirea pestilor raportat la alte animale de casa-doar cateva minute pe zi, eventual un surplus de o ora odata la saptamana, nu deranjeaza ordinea pentru ca nu pierd par, nu faot. Oricine poate creste pesti chiar si in cele mai mici apartamente.
Marin sau de apa dulce? Pentru a nu ajunge prea curand la dezamagiri si pentru a castiga ceva experienta, este categoric mai usoara intretinerea unui acvariu de apa dulce. E drept ca pestii marini sunt mult mai frumos colorati dar si de multe zeci de ori mai scumpi si mai pretentiosi. Un alt avantaj al acvariilor de apa dulce este faptul ca in acestea pot fi crescute si plante, ceea ce aduce un plus de frumusete intr-o locuinta.
Cea mai dezvoltata partea acvaristicii este cea care se ocupa cu cresterea pestilor de apa dulce exotici, fiind mai usor de intretinut desi unele echipamente de baza sunt absolut necesare (iluminare, aerare, filtrare). Pestii de apa dulce si rece (autotoni - din zonele cu clima temperata) consuma cantitati mai mari de oxigen si mor mai usor intr-un acvariu decat cei exotici.
ALEGEREA PESTILOR

1. In cazul achizitionarii de inceput a unor pesti incercati sa ii procurati de la me categoric specializate( acolo veti primi si lamuriri necesare intretinerii lor. Daca nu reveniti pe acest site si va mai povestim si noi). Intr-un magazin profilat pe echpamente de acvaristica va avea o mai larga oferta de produse pentru cneavoastra, iar pestiide obicei sunt mai bine intretinuti decat in cazul pietelor, oborurilor. Comerciantiii priceputi va vor dasfaturi letagte de exactele dorinte si necesitati ale dumneavoastra si veti alege mai usor varianta potrivita personala.
2.Aflati dinainte ce pesti ar fi potriviti pentru acvariul dorit si stabiliti daca vreunul dintre ei are necesitati speciale legate de mediu sau hrana.la cumpararea pestilor luati in considereare urmatoarele especte: SA FIE SANATOSI , DACA SUNT POTRIVITI ACVARIULUI CARE II ASTEAPTA, MODUL DE INTRETINERE A LOR si COMPATIBILITATEA CU CELELALTE SPECII!
3. Cumparati la inceput pesti rezistenti, astfel incat sa reusiti sa va formati primele deprinderi necesare ingrijirii pestilor.
4. Cumparati pesti care consuma hrana in acvariul comerciantului, care inoata vioi, este suficient de bine colorat.
5. Un peste bolnav se poate recunoaste prin comportament lent, sta eventual in colturile acvariului(desigur exista si pesti speriosi dar acestia sunt alt subiectde discutie), poate avea aripile inchise sau pete puncte pe aripi. Un peste bolnav intern elimina excremente incolore. Nu cumparati pesti cu pete sangerii pe corp, sau aripi rupte. NICIODATA SA NU CUMPARATI PESTI DINTR-UN ACVARIU CE PREZINTA PESTI MORTI !!!, SAU CU PUNCTE ALBE PE INOTATOARE!!! Intrebati cat de mari cresc speciile pe care le cumparati , nu pierdeti din vedere ca majoritatea sunt juvenili care in timp vor deveni de 2-3 ori mai mari in lungime. Inainte de a cumpara propriu zis pestiicumparati echipamentul necesar mentinerii vietii acestora si creati un acvariu stabil astfel incat pestii sa fie introdusi in o apa suficient de stabilizata. Aveti nevoie de bazinul propriu-zis, echipamente de iluminare, aerare, filtrare, incalzire, hranire,minciog, termometru. Odatainstalat acvariul, puteti procura substartul si plantele. Abia apoi este timpul sa va ganditi la pesti. Forma acvariului nu prezinta importanta deosebita puteti sa il construti dupa cum doriti doar tineti cont de faptul ca pestii nu sunt dependenti de volumul de apa ci inainte de toate de suprafata apei in care cresc. Acvariul standard utilizat estedublul cub in care orizontala lunga este de doua ori mai mare decat celelalte dimensiuni. Acvariile moderne prefera si o inaltime mare a acvariului astefl incat cele ornamentale sunt preferate cu inaltimea intre 60 si 100 cm.

Tips : Introduceti pestii abia dupa cca 2 saptamani de la plantare ( la momentul acela mediul sa stabilizat suficient pentru o foarte buna adaptare a noilor veniti).
Model  de calcul al numarului de pesti ce pot sa traiasca corespunzator intr0un acvariubine echilibrat:
Acvariu de 60 cm lungime, 30 cm latime si 35 inaltime:
Volum = L x l x h = 60 x 30 x 35= 63000(cm cubi)= 63 litri
Util veti folosi cca 57-60 litri, suprafata apei 1800 cm patrati.
La un astfel de acvariu se recomanda 4 somni de 15 cm, sau 2 carasi aurii de 12 cm sau un peste marin de 15 cm. Deci invitati este sa alegeti bine pestii in scopul de a nu avea un acvariu suprapopulat in timp

Apa
Parametrii cei mai importanti ale apei de acvariu sunt:

1. temperatura (in sC)
2. pH-ul ( pH<7 - apa acida; pH>7 - apa bazica)
3. duritatea (masoara cantitateade saruri din apa)
Apa de ploaie si zapada este saraca in saruri ,insa bogata in  bioxid de carbon, contine urme de nitriti proveniti in urma descarcarilor electrice si este incarcata cu praf, reactia este acida intre 3.5 si 5.5 pH.
Apa de izvor si de parau de munte este deosebit de limpede, saraca in saruri minerale (exceptie apele din zonele saline sau calcaroase). Are o culoare slab galbuie  si nu este intotdeauna perfect curata. Este saraca in oxigen imbogatindu-se pe parcursul paraului, reactia apei fiind intre 6.5 si 7.

Temperatura apelor subterane variaza intre 4 si 14 gradecelsius.
Apa de rau este limpede in regiunea montana, crescandui turbiditatea dealungul traseului strabatut. Contine cantitati variabile de substante organice si anorganice. Este bogat oxigenata.
Apa de lac este de culoare verde galbuie, usor tulbure si bogata in substante nutritive pentru plante. Este bogat oxigenata la suprafata si hipoxica (slab oxigenata) la fundul baltii. pH-ul variaza intre 7 si 8.
Apa lacurilor montane (oligotrofe) are culoare verde-albastra este extrem de curata si limpede, nu contine detritus, substante nutritive. Este slab populata de plancton si fauna insa foarte bogata in oxigen. pH-ul este de la 6.5 pana la 7.
Apa lacurilor sarate are densitate mare, culoare verde, fiind limpede, pH-ul fiind intre 8 si 8.5. Concentratiile substantelor anorgaice variaza  astfel: NaCl 5-25g/l, sulfati 5-14 g/l, Ca 0.1-0.5 g/l, bicarbonati, iod  etc.
Apele mlastinoase sunt acide ( cyprinodontidae!), contin substante humice, nu sunt potabile si nici productive piscicol .
pH-ul apei
Notiunea de pH a fost introdusa de catra Sorensen in laboratoarele de testare a solurilor. Ulterior sau reamarcat aspecte imoprtante legate de corelarea viabilitatii si aspectelor reproductive a pestilor legate de aspectele echilibrului acido-bazic al apei.
Pentru ca acesta sa nu fie puternic afectat este  recomandat inlocuirea partiala a apei la perioade regulate de timp ( intre 1/5 si 1/3 din volumul apei), intervalele fiind de la 2/saptamana pana la odata la 15 zile in functie de asociatia de pesti si plante ce traieste in mediul respectiv.
Motivele necesitatii schimbului de apa  ar fi urmatoarele: in urma respiratiei pestilor cat si datorita aparitiei materiilor fecale se produc in permanenta cantitati noi de dioxid de carbon care duce automat la cresterea pH-ului apei. Excedentul de dioxid de carbon produce atat modificari comportamentale datorate greutatii in repiratie cat si a iritabilitatii pielii. In urma acestor fapte pestiii devin mai vulnerabili atacurilor bacteriene sicelorcauzate de ciuperci.
Pentru masurarea ph-ului este preferabla utilizare a pH-metrelor electronice, aparute deja si pentru buzunarele acvaristilor experimentati.
O alta varianta  mai frecvent utilizata in scopul stabiliriipH ului sunt indicatoarelede pH ce utilizeaza diverse hartii impregnate cu indicatori. Pe ambalajul acestora se afla o diagrama ce indica valoarile variabile de pH corelate cu diverse nuante. Acest mod de determinare a pH-ului este de o relativa valoare nefiind necesara decatin cazul unor probleme grave ce pot aparea in acvariu. Modificarea valorii pH-ului se poate realiza pe diverse cai. Astfel daca dorim oacidulare a apei ( scadere a valorii pH-lui ) atunci este recomandabila utilizarea turbei careare atat efecte  de aducere la valori sanatoase majoritatii pestilor cat si efecte antibactericide. Alternativa artificiala este utilizarea taninului , saua altor extracte ce pot fi gasite in magazinele de specialitate. Apele puternic acide, adica cele cu valori sub 6 sunt necesare doar la anumte specii de pesti si mai ales in momentele de reproducere ale acestora  (neoni si cyprinodontidae). Totodatain mod mai "brutal" pot fi utilizate acidul citric (sare de lamaie) si otetul  cu conditia sa fie extrem de prudentamanipularea acestor substante.
Pentru a creste ph-ul este necesara utilizarea bicarbonatului  de sodiu . ea avand valoare cu precadere la speciile ce necesita pH peste valoarea de 8.
Duritatea apei
Duritatea temporara este cea care prezinta aspecte importante in acvaristica, notiunea fiind prectica doar in acvariile cu apa dulce. Ea reprezinta o unitate de masurea pentru carbonatii si bicarbonatii de calciu si magneziu.
Apa din punct de vedere a duritatii poate este clasificata in 3 grupe mari:
0-4    dGH  apa moale
5-11  dGH  apa moderata
12 >  dGH  apa dura
Duritate apei in acvariu se modifica in timp deoarece substratul reactioneaza cu apa. Tips : Nu utilizati corali in acvariile de apa dulce deoarece in timp ineractioneaza si cresc puternic duritetea.
Preferati in amenajare rocile bazaltice si granitice aceste a nu aduc modificari ale chimismului apei deoarece sunt inerte chimic.
Exista numeroase specii de pesti care necesita o apa dura ( Labeo, si majoritatea cichlidelor africane si a cichlasomelor).
De asemenea exista specii care necesita insa o apa extrem de moale (ramirezi, neoni, discus).
Si nu in ultimul rand nu uitati de pestii de apa salcie! Acestia necesita adaus de apa sarata (tetraodon, mollienisia, tilapia).
Valorile de duritate a apei se pot afla utilizand kituri frecvente in magazinele specializate.
Este recomandabila testarea cel putin odata la 2 saptamani a duritatiitemporare a apei.
Pentru unele specii de pesti este foarte indicata folosirea sarii ( 1 lingura la 10 litrii de apa). Este in schimb indicata doar sarea macra ( bruta - de salina sau obtinuta din mare ) - nu si cea de bucatarie care este iodata, aceasta fiind o adevarata 'otrava' pentru pesti.
Multi acvaristi folosesc pentru a scadea pH-ul apei in acvariu turba. Totodata ea este folosita si la reproducerea diverselor specii de pesti ale caror icre sunt atacate des de mucegai.

Filtrare
Un acvariu proaspat instalat nu este un mediu perfect stabil. Odata cu diversele tipuri de filtrari el reuseste sa se stabilzeze in timp. Acvariile moderne urmaresc asemenea oricari sitem ecologic sa atinga stadii de climax. Este util si necesar ca un acvariu sa fie cu volum cat de mare  si datorita aspectului estetic si datorita capacitatii mai usoare de stabilizare.
Filtrarea acvariilor implica 3 aspecte: filtrarea mecanica (fizica), filtrarea chimica, filtrarea biologica

Majoritateafiltrelor utilizate in acvaristica pun accent pe filtrarea fizica. Aceasta desigur ca este foarte necesara. Scopul ei este eliminarea suspesiilor ce apar in apa datorita hranirii pestilor. Materialele filtrante sunt fibre sintetice,
nisipul, pietrisul,buretii sintetici si vata. Recomandabil petru aceste filtrari ar fi utilizarea filtrelor interne.
Sunt extrem de usor de utilizat si de asemenea practice si eficiene. Unele din aceste filtre au si capacitatea de oxigenare a apei.
Filtrarea biologica este insa de asemenea un aspect extrem de necesar a fi atins in orice acvariu ornamental. El se bazeaza pe aparitia unor culturi de bacterii in masa apei si de asemenea in substrat. Pentru a avea un astel de 'filtru' este necesar ca acvariul sa fie de la bun inceput astfel proportionat ca la baza sa prezinte un substrat de cca 5 cm de pietris sau chiar si nisip in raport de cca 5:1.
Filtarea chimica se bazeaza pe o reglare interna a acvariului la nivel chimic. Efecte foarte bune il au utilizarea anumitor plante si a turbei.

Tips : Rezidurile organice din acvariu trebuiesc eliminate cu oricve pret, deoarece acestea intra in putrefactie si consuma oxigenul din apa modificand totodata si pH-ul apei.

Incalzirea
Important: o apa prea calda scurteaza viata maxima a pestilor.
In cazul reproducerilor temperaturile preferabile sunt cele maxime .
Scaderea necontrolata a temperaturii intr-un acvariu aduce cu sine o slabire a pestilor iar acest fapt duce usor la imbolnavirea lor.

1. Preferati utilizarea unui incalzitor cu termostat care sa aibe si o putere suficienta pentru a incalzi acvariul pana la minim 27-28 grade celsius.
2. Pentru acvarii cu o lungime de peste 90 cm este recomandata utilizarea a doua incalzitoare in scopulde a nu avea variatii mari de temperatura in bazin.
3. Este recomandat ca incalzitorul sa fie situat in curentul de apa creat de un filtru intern realizandu-se astfel o omogenizare termica in acvariu.
4. Nu supraincalziti un acvariu, cumparati un incalzitor al carui putere sa fie raportata la volumul bazinului.
5. Un acvariu cu volum mare prezinta de asemenea si o stabilitate termica marita din cauza volumului mare de apa, variatiile fiind minore in raport cu cele din exteriorul acvariului

Iuminarea
Un element important in aspectul unui acvariu il constituie lumina utilizata. Este indicat ca acvariile sa nu fie pozitionate in asa fel incat sa primeasca lumina din directia nord deoarece la astfel de lumina pot creste doar plante ce necesita putina lumina, mai ales cele din grupul Cryptocorynelor si al Anubiasului. Este indicat ca acvariul sa primeasca lumina din directia est sau vest efectele acestei lumini facand din acvariu un element decorativ  deosebit in camera. Pentru procesele de asimilatie plantele au nevoie de lumina din spectrul oranj-rosu, radiatia verde fiind respinsa in mare masura. Radiatia rosie determina cresterea in lungime a plantei vigurozitatea fiind insa slaba. In cazul utilizarii luminii albastre plantele ar fi foarte viguroase dar ar ramane mici. Iluminatul zilnic trebuie sa fie de minim 11-12 ore iar intensitatea luminoasa sa fie in jurul valorii de 200 lx. Este indicat pozitionarea instalatiei de iluminare in asa fel incat pestii sa fie observabiliprin relectia luminii si nu prin transparenta, de aceea este preferabila amplasarea neonului deasupra acvariului dar in marginea anterioara. Acvariile moderne prezinta necesarul unor cantitati mari de lumina deoarece cele mai noi specii de plante introduse in acvaristica prezinta de obicei cerinte crescute din acest punct de vedere (Lilaeopsis, Diandra, Hemigraphis

Hrana
Hrana administrata pestilor de acvariu constituie factorul decisiv in dezvoltarea si inmultirea pestilor de acvariu in cazul in care ceilalti factori de mediu sunt in limitele indicati pentru fiecare specie in parte. Un aspect carecontribuie de asemenea la crestere si inmultire in bune conditii este spatiul din acvariu, observandu-se astfel ca exemplarele tinute in acvarii mari cresc mai repede si la dimensiuni mai mari decat cele din acvarii mici sau aglomerate.
Hranirea trebuie sa se faca zilnic  de 2-3 ori in cantitati mai mici astfel incat pestii sa o consume in cca 5-10 minute. Pe parcursul unei zile pe saptamana este preferabil ca pestii sa nu fie hranti deloc, acest lucru semanand mai mult cu situatiile din mediul lor natural si in acest mod neajungandu-se prea usor la o supraalimentatie. Este indicat ca hranirea pestilor sa fie efectuata de catre un singur om, deoarece fiecare prezinta un anumit tip comportamental si hranirea ar fi mai riguroasa si mai eficienta,fiind si mai usor controlabila

Atentie: *prin supraalimentatie se obtine ingrasarea excesiva a pestilor, fapt care duce la sterilitatea sau la moartea acestora. Se estimeaza ca aproximativ 30% din pestii de acvariu mor din cauza acestui fapt;
*chiarsiin cazul hranirii cu hrana vie ( viermi, dafnii, crustacee), daca volumul de apa nu este suficient de mare, se ajunge la un consum excesiv de oxigen fie prin consumul direct sau datorat alterarii hranei moarte ( pesti au des prostul obicei sa omoare hrana vie dar sa nu o mai inghite in cazul in care sunt satui) Tipul de hrana pe care il administram trebuie ales in functie de 3 criterii: dimensiunea hranei ( a particulelor, indivizilor), continutul in substante nutritive precum si speciile de pesti pe care dorim sa le hranim. Particulele care compun hrana trebuie sa fie suficient de mici comparativ cu gura indivizilor, altfel acestia riscand fie sa nu o poata inghiti deloc, fie sa se innece cu ea. Foarte des, apar cazuri de asfixiere cu tubifex lanivelul invivizilor tineri, acestia nemaiputand inghiti si nici scuipa hrana inghitita pe jumatate. In aceste cazuri va recommandam sa 'pisati' cu o lama de ras pe un placaj de lemn tubifexul, acesta urmand sa fie spalat bine cu apa printr-o sita foartefina. Sa nu administrati pasta rezultata prin pisare fara oprealabila spalare, deoarece lichidul organic care rezulta in urma pisarii viciaza apa intr-un timp foarte scurt. Astfel, din punctul de vedere al hranirii pestilor avem: specii fitofage,omnivore si rapitori. Marea majoritate a specilor acepta o hrana mixta: concentrate uscate si hrana vie. Hrana administrata trebuie sa fie variata, recomandarea noastra fiind sa alternati pe parcursul unei zile intre hranma concentrata si hrana vie sau congelata. Rezultate deosebite am obtinut prin hranirea alternata doar cu hrana congelata folosind: ciclopi, artemia, larve rosii de libelula. Dezinteresul pentru hrana administrata (odata ce au dovedit ca aceasta este consumata cu mare placere) va poate da indicii referitoare la faptul ca fie indivizii sunt bolnavi fie factorii de mediu nu mai corespund (  temperatura, continutul in oxigen al apei, pH). Este necesara sa fie variata continand toti principii alimentari (glucide,lipide proteine,vitamine) si sa fie cat mai diversificata astfel incat pestii sa o poata aprecia si sa o consume cu placere.

Echipamente de testare a apei

Un posesor serios de acvarii trebuie sa investeasca si in ewchipamente de testare a apei pentru a masura si a influenta pH-ul, amoniacul si duritatea apei. Majoritatea echipamentelor din comert sunt usor de folosit si se bazeaza pe schimarea culorii mostrei de test care apoi se compara cu culoarea standard. Unele echipamente au reactanti lichizi, altele sub forma de prafuri. Echipamentele pentru pH au lichide sau prafuri care duc la modificare sa, alte echipamente precum cele pentru amoniac si duritatea apei nu fac decat sa testeze. Singura solutie de a face modificari sunt schimbarea apei din acvariu, clatiri speciale sau cumpararea unor produse specifice probemei de care te lovesti.

Pregatirea acvariului

Va trebui sa alegi locul unde sa pregatesti acvariul, pe suportul ales anterior. Daca acvariul nu sta dreppt sau pare instabil in orice fel, trebuie sa reglezi suportul sau sa gasesti un alt loc. Acvariul trebuie plasat intr-un loc la vedere, dar si intr-un loc unde accesul la el se face usor. Nu trebuie uitat ca trebuie sa umbli la el cel putin o data pe luna, deci aseaza-l undeva unde poti sa lucrezi usor si neobstructionat. Nu pune acvariul direct la lumina soarelui sau langa o fereastra insorita, altfel algele se vor dezvolta rapid si apa se va supraincalzi. Daca plasezi acvariul langa aparatul de aer conditionat sau un radiator poti complica mult problema mentinerii temperaturii constante. Odata ce ai asezat acvariul in locul dorit, poti instala filtrul daca alegi filtru de fund. Apoi (sau in cazul folosirii unui filtru normal) introdu pietrisul spalat cu o grosime de 3 - 8 cm depinzand daca folosesti sau nu fitru de fund. Aseaza pietrisul inclinat, punand un nivel mai mare in partea din spate a bazinului si mai mic in partea din fata, astfel ca unghiul cel mai bun de privire sa fie din fata. Odata ce ai asezat pietrisul, umple acvariul pana la un anumit nivel cu apa pentru a-ti fi mai usor sa introduci pietrele, plantele de plastic si alte decoratiuni ( nu uita sa le clatesti bine inainte sa le introduci). Pentru a preveni imprastierea pietrelor cand inroduci apa poti sa folosesti un placaj de plastic sau chiar o coala de hartie pusa in locul unde torni apa.

Construirea unor 'pesteri' si ascunzisuri dau o infatisare mai interesenta a acvariului si ofera si un loc de adapost pentru pestii mai timizi. Cand construiesti aceste formatiuni nu acopri intregul fund de la un cap la altul pentru ca vei limita circuitul apei prin stratul de pietris.

Plantele de plastic sau cele naturale trebuie plasate cu speciile mai mari in partea din spate astfel incat sa ascunda tuburile, incalzitorul etc. Plantele vii au nevoie de o calitate optima a apei, lumina si substante nutritive, asa ca daca astepti si le introduci dupa un timp in care apa s-a stabilit este ideal.

Cand instalezi incalzitorul, locul in care il vei pune este acela cu circulatia maxima de apa. Cu toate ca majoritatea capacelor de acvarii au un loc taiat pentru introducerea incalzitorului, vei putea intotdeauna sa plasezi un aerator langa el astfel ca temperatura sa fie uniforma in tot acvariul datorita circulatiei apei. Temperatura trebuie stabilizata inaite de introducerea pestilor. Lasa incalzitorul sa aclimatizeze apa cam o jumatate de ora, apoi introdu-l in priza ( dupa ce acvariul este umplut) si aseaza termometrul unde poate fi citit dar neaparat cat mai central posibil in acvariu. Monitorizeaza indeaproape caldura in apa in primele 24 de ore. Fa ajustarile necesare pentru a obtine temperatura dorita.

Aeratul este urmatorul pas. Cand tuburile cu aer sunt conectate la o piatra de aerat sau alta decoratiune, exista intotdeauna posibilitatea ca apa sa intre in tuburi sa sa ajunga la pompa daca aceasta este asezata pe masa sau suportul unde se afla acvariul, mai jos decat nivelul apei din acvariu. Solutia este asezarea pompei intr-un loc mai inalt decat nivelul apei. Sau folosirea unei valve anti sifon introdusa in tuburile cu aer

Cum construim un acvariu?

Ordinea operatiunilor este urmatoarea:
1.Chiar daca geamurile au fost rotunjite la margini, dati cu smirghel fin pe margine, apoi stergeti.

2.Asezati geamurile in pozitie orizontala, conform schemei din figura B.

3.Degresati cu acetona sau cu alcool partile de lipit. Ele nu vor trebui sa intre in contact cu degetele, geamurile se manipuleaza doar in viitoarea lor parte superioara, apoi lasati sa se usuce (timpul de uscare este scurt).

4.Aplicati adezivul paralel cu marginea geamului, conform figurii C

5.Montati intai unul dintre geamurile mari, apoi pe cele doua mici (figurile D si E). Retineti pozitia mainilor pe partile laterale.

6.Terminati prin a aseza cel de-al doilea geam mare (figura F). In cazul in care este prevazut un decor din materiale sintetice, nu asezati geamul frontal, aceasta va va ajuta sa fabricati mai usor decorul. Odata acesta realizat, terminati lipirea recipientului.

7.Apasati partile lipite pentru a elimina bulele de aer. Acest lucru este foarte important; este normal ca adezivul sa debordeze atat in exterior cat si in interior.

8.Utilizati banda adeziva, prin exterior, pentru a mentine cele patru geamuri verticale (figura G).

9.Introduceti un deget in recipientul cu apa, apoi intindeti adezivul pe interiorul acvariului. Se va obtine o suprafata concava.

10.Lipiti consolidarile, fixati-le pentru a nu cadea si intindeti adezivul (figura H).

11.Lipiti tachetii pe capace.

12.Lasati sa se usuce 48 de ore. Indepartati surplusul de adeziv cu precautie, atat in exterior cat si in interiorul. Aveti grija sa nu puneti adeziv peste partea initial netezita.

13.Puneti apa in acvariu, el fiind asezat pe o suprafata orizontala, pentru a-i verifica etanseitatea. Tot ansamblul de operatii trebuie sa se faca in 30 de minute, dar nu trebuie sa va grabiti: o lipire incorecta poate avea consecinte grave asupra soliditatii si etanseitatii recipientului.

In cursul montarii, pot aparea unele probleme, in principal in numar de trei:
-spargerea unui geam in timpul manipularilor;
-eroare de montare mai ales in partile laterale, atunci cand lungimea si latimea sunt aproape identice;
-ajustarea incorecta.

In aceste ultime doua cazuri, nu intrati in panica! Lasati sa se usuce, dezlipiti, indepartati adezivul cu ajutorul unui cutitas, apoi degresati si, in fine, reincepeti montarea.

Daca acvariul prezinta fisuri in momentul verificarii, insemnati locul cu banda adeziva, apoi goliti si lasati sa se usuce.

Degresati si puneti din nou adeziv in interiorul acvariului, astfel incat acesta sa debordeze de o parte si alta a punctului fisurat.