Sursele demografiei

SURSELE DEMOGRAFIEI

Pentru perioada prestatistica (anterior sec. XVIII), cele mai importante izvoare ale demografiei sunt:

- recensaminte partiale ale populatiei, realizate in Egipt, China (2000 i.H) si Imperiul Roman si in unele state medievale, care vizau cunoasterea populatiei contribuabile;

- documente de cancelarie;

- registre fiscale, conscriptii;

- registre de stare civila;

- catagrafiile (“inventar”, “cadastru”);

- testamente, foi de zestre;

- registre de dijme papale;

- registre de dari sau de venituri ale oraselor medievale;

- urbariile domeniilor feudale (registre oficiale in care erau trecute proprietatile funciare, echivalentul de astazi al cartii funciare);

- conscriptiile confesionale;

- letopisetele si cronicile medievale, chiar daca ofera date sumare, incomplete, inexacte, aproximative;

- relatarile calatorilor straini;

- capacitatea bisericilor medievale, construite astfel incat sa cuprinda in interiorul lor toata populatia satului respectiv;

- cimitirele de incineratie sau inhumatie.

Pentru perioada statistica (incepand cu sec. XVIII), sursele cele mai importante ale demografiei sunt:

- recensamintele populatiei, organizate la intervale mai mult sau mai putin regulate;

- statistica starii civile si a migratiilor;

- registrele de populatie;

- anchetele demografice.

Seria recensamintelor “moderne” a inceput odata cu aplicarea Regulamentelor Organice in 1831-1832 in Tara Romaneasca si Moldova. Crearea in 1859 a primului organism central de statistica a deschis o noua etapa in demografia romaneasca: aceasta institutie a conferit statisticilor populatiei un cadru organizat. Recensamantul din anii 1859-1860 din Romania inregistra urmatoarele caracteristici: varsta, starea civila, sexul, ,profesia, apartenenta politica, nationalitatea, religia si analfabetismul. Acest recensamant a fost coordonat de Dionisie Pop Martian si Ion Ionescu de la Brad, fondatorii statisticii moderne din tara noastra. Al doilea recensamant a fost efectuat in 1899 iar al treilea in 1912. Ele au fost initiate de Directia de Statistica Generala, sub conducerea lui Leonida Colescu.

In Transilvania, in aceeasi perioada s-au efectuat recensaminte in anii 1857, 1869, 1880, apoi din zece in zece ani in 1890, 1900 si 1910. Aceste recensaminte, publicate in epoca in limba maghiara, pot fi astazi consultate intr-o versiune romaneasca datorita eforturilor unei echipe clujene conduse de prof. dr. Traian Rotariu.

Primul recensamant general al populatiei Romaniei, cu adevarat modern, stiintific si obiectiv, are loc in 1930 si este prima actiune a noului Institut Central de Statistica, rezultat in urma reorganizarii celui vechi. Elaborarea lui a urmat o conceptie moderna iar rezultatele au fost analizate cu ajutorul unor echipamente mecanografice moderne pentru epoca respectiva. Cele 9 volume publicate ale recensamantului, aparute in cursul anilor 1938-1940, ofera ample informatii asupra structurilor demografice, sociale, economice si educationale ale populatiei Romaniei. Urmatorul recensamant efectuat, cel din 1941, nu a fost publicat decat in parte date fiind conditiile vitrege din perioada celui de –al doilea razboi mondial.

In timpul regimului comunist, vechiul Institut Central de Statistica devine Directia Centrala de Statistica si este investit cu atributii si responsabilitati exclusive in privinta organizarii sistemului centralizat de culegere si prelucrare a informatiei statistice, inclusiv cel al statisticii populatiei. In perioada regimului comunist, au fost efectuate 4 recensaminte: in 1948, 1956, 1966 si 1977. Dupa Revolutia din Decembrie 1989, in Romania au fost organizate 2 recensaminte, in 1992 si 2002.

: Hazardele naturale si calitatea mediului in perspectiva dezvoltarii durabile in Carpatii si Subcarpatii de la curbura : Troposfera, tropopauza, stratosfera, mezosfera, termosfera, exosfera

In ciuda utilitatii lor de netagaduit, recensamintele au numeroase limite informationale. Mai intai, avand in vedere caracterul exhaustiv al acestui gen de observatie statistica, informatia fiind prelevata de la un numar enorm de persoane, este limpede ca instrumentul de culegere a datelor, chestionarul sau formularul de recensamant trebuie sa fie foarte simplu, cuprinzand un numar mic de intrebari, toate cu caracter factual, vizand aspecte foarte clare din viata persoanelor respective. Un alt neajuns consta in faptul ca adunarea, verificarea si prelucrarea datelor dureaza mult timp, asa incat pana la publicarea rezultatelor trec de obicei mai multi ani, ceea ce face ca datele sa aibe doar o valoare istorica si nu de stricta actualitate.

Tot din cauza extinderii sale foarte mari, recensamantul nu poate evita unele erori, introduse de catre cei care preleveaza informatia, ale caror instruire si control nu pot ramane decat superficiale, tinand cont ca ei reprezinta mii sau chiar zeci de mii de persoane. Unele erori provin si de la subiecti care nu-si amintesc exact sau nu vor sa furnizeze toate informatiile cerute de recenzori. Chiar informatia culeasa nu este decat partial valorificata datorita faptului ca tabelele cu date ocupa spatii tipografice mari, ceea ce face ca institutele statistice sa prezinte doar un numar restrans de tabele, renuntandu-se la multe informatii care sunt de mare interes pentru cercetatori.

Statistica starii civile reprezinta totalitatea actiunilor de culegere si prelucrare a informatiilor privitoare la nasteri, casatorii, divorturi si decese. Fiecare din aceste evenimente demografice este astazi inregistrat oficial de catre servicii ale statului avand tocmai aceste functii.

In tara noastra, dar si in multe alte state, nasterile, decesele si casatoriile sunt consemnate de serviciile de stare civila ale primariilor, in vreme ce divorturile sunt notificate de tribunalul unde s-a emis sentinta de divort definitiva. In principiu, aceste evenimente se trec, pe de o parte, in registrele corespunzatoare, ce se pastreaza la unitatea respectiva (primarie, tribunal), apoi se mentioneaza in actele ce se inmaneaza celor in cauza sau familiilor acestora (certificate de nastere, de deces etc.) si in sfarsit, se intocmesc buletine statistice, care se transmit organelor statistice ale statului, ele constituind baza prelucrarilor ulterioare si a raportarilor statistice oficiale. Pentru demografie, esentiala este corectitudinea intocmirii buletinelor statistice, precum si cea a continutului informatiei cuprinse in acestea.

Totusi, aceste statistici sunt departe de a fi corecte. In orice societate exista subpopulatii complet marginalizate, excluse, traind in conditii asupra carora comunitatea in ansamblul ei nu are practic nici un control. Acesti indivizi pot procrea sau deceda fara ca aceste evenimente sa poata fi inregistrate undeva. Cu cat o tara este mai dezvoltata, mai avansata, cu atat ponderea acestor categorii marginale este mai redusa, chiar si numai pentru faptul ca respectivele state, prin politici eficiente de asistenta sociala, cointereseaza oamenii sa intre in legalitate, pentru a putea beneficia de o serie de drepturi.

Se ridica probleme legate de inregistrarea propriu-zisa a unor evenimente demografice. Unii dintre bebelusii nascuti vii, dar decedati in primele ore sau zile dupa nastere, pot fi trecuti, din diverse motive, in randul celor nascuti morti. Casatoriile si divorturile ridica si ele multe probleme datorita particularitatii ca ele se pot produce de facto mult inainte sa fie sanctionate de jure. Aici este vorba, in principal, de convietuirile in cupluri necasatorite sau de cuplurile despartite in fapt dar, din diverse motive, nedivortate.

Demografii sunt tentati mai mult sa lucreze cu stari oficial consemnate, in vreme ce sociologii sunt interesati mai curand de starea de fapt decat de cea legala. Pentru demograf este deosebit de importanta informatia cuprinsa in buletinele statistice intocmite pentru evenimentele demografice ce tin de starea civila.

Buletinele statistice ofera date nu doar asupra persoanelor in cauza (nascut, decedat, casatoriti, divortati) ci si asupra familiilor acestora (parinti, sot / sotie, copii etc.). Cu cat aceste date sunt mai bogate, se poate face o analiza mai profunda a fenomenelor, atat in campul strict al demografiei, cat si prin interferentele cu alte fenomene sociale. Importanta nu este numai culegerea acestor informatii, ci si prelucrarea si mai ales publicarea lor.

Referitor la statistica migratiei, lucrurile stau cu totul altfel decat in legatura cu starea civila. Problemele de inregistrare si chiar de definire a actului de migratie sunt incomparabil mai complexe decat cele legate de nasteri sau decese. Nu exista la ora actuala un sistem statistic de inregistrare satisfacatoare a evenimentelor de imigrare si emigrare, nici in Romania, nici in alte state.

O migratie nu se poate diagnostica intotdeauna in momentul producerii ei. Actul poate capata o consfintire legala, dar mult mai tarziu. Este apoi si migratia ilegala, care nu este evidentiata de statistici. Pentru estimari cat mai corecte ale intensitatii migratiei, se recurge la evaluari indirecte, obtinute din datele privitoare la evolutia populatiei, din care se elimina influenta miscarii naturale.

Anchetele demografice urmaresc compensarea neajunsurilor celorlalte mijloace de obtinere a informatiilor demografice. O raspandire mai mare a anchetelor demografice se constata abia dupa al doilea razboi mondial, atunci cand se incearca tot mai mult completarea datelor seci, oficiale, cu informatii “calde”, culese de la cei implicati in producerea evenimentelor demografice. Ancheta demografica este un instrument de investigatia utilizat pentru a aborda chestiuni de sociologia populatiei si nu atat de demografie pura.