Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica

Hidrologie


Qdidactic » didactica & scoala » geografie » hidrologie
Surse de apa in natura



Surse de apa in natura


Surse de apa

In functie de forma in care apare apa in natura, se disting urmatoarele categorii de ape: apa atmosferica, ape de suprafata, ape subterane (freatice sau de mare adancime) si apa sarata.

Apa atmosferica reprezinta cea mai pura apa din punct de vedere al substantelor dizolvate in ea. Cu toate acestea si ea contine impuritati, incluzand gaze dizolvate (oxigen, azot, dioxid de carbon), preluate din aer, si materie organica si anorganica in functie de compozitia atmosferei. Apa atmosferica din zonele locuite mai contine particule de praf, oxid de sulf si funingine. Concentratia totala de saruri nu depaseste de obicei 50 mg/l.



Apele de suprafata din rauri, lacuri si bazine de acumulare pentru uz industrial contin adesea substante solubile si insolubile.

Apa subterana se imbogateste in saruri minerale la trecerea prin diferite straturi, iar la suprafata ajunge curata, lipsita de particule inerte, dar, ca o regula generala, contine mai multe saruri minerale decat apa de suprafata.

Apa sarata din mari si oceane contine cele mai mari cantitati de saruri solubile. Apele de suprafata, subterane si sarate contin mai multe saruri minerale decat apa atmosferica, in cele mai multe cazuri neputand fi utilizate direct in procesele tehnologice fara un tratament prealabil.






Figura 8 Curbele de schimb ionic pentru un sistem A+ B+

Aceste echilibre succesive pot conduce la eliminarea completa a ionilor nedoriti din solutia apoas . Insa, dupa ce trece un anumit volum de solutie, se observa cum concentratia ionului B+ in solutie incepe sa creasca ceea ce releva necesitatea regenerarii stratului de schimbator (figura 9 ).

Regenerarea se realizeaza prin trecerea unei solutii concentrate de ioni de tipul A+ fie in acelasi sens cu efluentul de tratat (echicurent) fie in sens contrar (contracurent).





Figura 9. Curbe de saturatie

pentru:

a)     schimbatorul de ioni cu afinitate scazuta pentru ionul B+

b)     schimbatorul de ioni cu afinitate mare pentru ionul B+

I – zona de functionare normala

II – zona de epuizare partiala a stratului de schimbator de ioni

III – zona de epuizare totala a stratului de schimbator de ioni

Parametrii operationali ai procesului de schimb ionic

     capacitatea de schimb ionic reprezinta masa de ioni susceptibila de a fi fixata pe unitatea de volum de schimbator.

Capacitatea de schimb ionic se exprima prin relatia:

Se pot distinge doua tipuri de capacitati de schimb:

Capacitatea totala de schimb reprezentand numarul maxim de echivalenti-gram ce pot fi retinuti de catre schimbatorul de ioni considerat.

Capacitatea utila de schimb reprezentand o parte din capacitatea totala ce poate fi efectiv utilizata si a carei valoare depinde de conditiile hidraulice si de chimismul aplicatiei respective.

     Viteza volumara:

     Flux de ioni:

f. i. = viteza volumara x salinitatea apei

     Nivel de regenerare:

     Randament de regenerare:



 

Pentru ca un schimbator de ioni sa poata fi utilizat la scara industriala trebuie sa respecte urmatoarele conditii:

v    Materialul trebuie sa fie insolubil in conditiile normale de operare. La ora actuala toti schimbatorii de ioni care sunt comercializati de diverse firme respecta aceasta conditie. Exista unele exceptii in cazul in care se lucreaza la temperaturi mai mari.

v    Granulele de schimbatori de ioni trebuie sa fie cat mai omogene posibil iar dimensiunile acestora sa permita o cadere de presiune pe stratul de rasina cat mai redusa. In general dimensiunile granulelor de schimbatori de ioni se situeaza in domeniul 0.3 – 1.2 mm.

v    Transformarile care au loc in timpul procesului de schimb ionic trebuie sa nu afecteze structura fizica a materialului. Procesul de schimb ionic induce nu de putine ori o contractie sau o expansiune a granulei de rasina datorita dimensiunilor diferite ale ionilor implicati in proces.

Desi la ora actuala se produc schimbatori de ioni care pot fi adaptati pentru diverse conditii experimentale pentru o operare eficienta in acest tip de procese trebuie respectate cateva reguli de baza:

Concentratia de ioni poluanti din efluentul lichid nu poate depasi o valoare limita deoarece peste aceasta valoare eficienta procesului de schimb ionic este scazuta iar stratul de rasina necesita regenerari foarte dese.

Efluentul care trece peste stratul de schimbatori de ioni trebuie sa nu contina suspensii coloidale sau emulsii deoarece acestea diminueaza considerabil capacitatea de schimb a rasinilor si pot duce la micsorarea duratei de utilizare a lor.

Este necesar ca gazele dizolvate in efluentul supus tratarii sa fie eliminate deoarece produc perturbari in procesul de schimb ionic.

Trebuie sa se evite prezenta unor oxidanti puternici in efluentul lichid deoarece acestia pot afecta structura polimerului.

3.1 Schimbatori de cationi (cationiti)

In functie de taria acida a gruparilor functionale care intra in componenta cationitilor se disting:

Schimbatori de ioni cationici puternic acizi (SICAT)

Schimbatori de ioni cationici slab acizi (SICAS)

Prima categorie (SICAT) are in componenta grupari sulfonice (–SO3H) ceea ce le confera o aciditate similara cu cea a acidului sulfuric. Cele mai uzuale rasini de acest tip sunt obtinute din copolimerizarea stirenului cu divinilbenzen. Raportul divinilbenzen / stiren se numeste grad de reticulare si cu cat acesta este mai mare cu atat reteaua polimerului este mai densa. Granulele de copolimer sunt ulterior suspuse procesului de sulfonare.

Cea de–a doua categorie (SICAS) sunt in general rasini poliacrilice care contin grupari carboxilice. Acesti schimbatori de ioni se diferentiaza de cei puternic acizi astfel:

     Fixeaza cationi care sunt in echilibru cu anioni proveniti de la acizi slabi (bicarbonati) si nu de la acizi tari (sulfati, cloruri etc.).

     Regenerarea se face usor si complet

3.2 Schimbatori de anioni (anioniti)


Analog cationitilor si acesti schimbatori de ioni se pot clasifica dupa taria gruparilor functionale in doua categorii:

Schimbatori de ioni anionici puternic bazici (SIABT)

Schimbatori de ioni anionici slab bazici (SIABS)

Schimbatorii anionici tip baza tare contin grupari cuaternare de amoniu simple care au bazicitate puternica dar capacitate de schimb redusa si grad de regenerare scazut sau grupari cuaternare de amoniu alchilate care au bazicitate mai slaba dar prezinta o capacitate de schimb ridicata si un randament de regenerare foarte bun.

Schimbatori anionici slab bazici contin un amestec de grupari aminice primare, secundare, tertiare si chiar cuaternare legate de un substrat (polimer) cu caracter aromatic, alifatic, sau heterociclic. Capacitatea de adsorbtie a anionitilor baze slabe este puternic influentata de pH (peste pH=7 creste foarte mult) iar in ceea ce priveste procesul de regenerare acesta se realizeaza mai usor si mai complet decat iin cazul anionitilor puternic bazici.

Rasini adsorbante

Reprezinta un tip special de rasini a caror proprietate principala o reprezinta adsorbtia moleculelor organice din efluenti aposi.

Rasini chelatante

Contin grupari functionale de tip chelat care complexeaza cu ionii metalici din solutie (aminofosforice, aminodiacetat, tioureice etc.). Cu ajutorul acestor rasini se pot retine metalele grele cu randamente foarte bune.



Partea experimentala


Atmosfera slujeste drept colector nu numai a poluantilor organici ci si a celor anorganici, in particular a unor metale toxice cum sunt mercurul, plumbul, cadmiul, etc..

Metalele ajung in aer sub forma de aerosoli solizi care rezulta la arderea carbunelui, petrolului, turbei si unor minereuri, din fumul cuptoarelor de topire la producerea otelului si a aliajelor metalice, apoi sunt preluate de apa de ploaie si ajung pe sol si de aici in apele de suparafata sau in cele subterane. Ca rezultat al activitatii antropogene ajung in atmosfera cantitati de cateva ori mai mari de aur, cadmiu, plumb, staniu, selen, telur si alte metale, decat din surse naturale.

Pentru a preintampina efectele negative pe care metalele grele le au asupra organismului uman trebuie sa gasim solutii viabile pentru depoluarea apelor.

In aceasta lucrare ne-am propus testarea eficientei unui adsorbent comercial (Arsenex) utilizat indeosebi la depoluarea apelor impurificate cu arsen, la inlaturarea cadmiului din o serie de solutii apoase sintetice cu diferite pH-uri si la diferite temperaturi, ale mediului.

Figura.5.1 Particulele de Arsenex

Reactivii utilizati in experimentele de adsorbtie au fost de puritate analitica Merk, si s-au folosit fara o purificare prealabila. Solutiile standard de Cd s-au obtinut prin dilutia corespunzatoare a solutiei de baza (1000 mg/L Cd). Pentru prepararea solutiei de ioni metalici s-a utilizat apa de puritate ridicata, obtinuta cu un sistem de purificare a apei de tip Easy Pure. Ajustarea pH-ului fiecarei solutii in parte s-a realizat cu solutii de HCl (1N) si NaOH (1N).

Experimentele de adsorbtie s-au realizat in conditii statice (sistem Bach), folosind 0.08 g de adsorbent in 20 mL solutie apoasa de ioni de Cd2+ cu concentratii variind intre 20 si 200 mg/L, valori de pH (3, 5 si 8) si diferite temperaturi (5, 20 si 40 0C).

Amestecurile au fost astfel agitate timp de 24 h cu ajutorul unui agitator rotational tip GFL 3025. Temperaturile la care a avut loc adsorbtia au fost mentinute constante cu ajutorul unui incubator tip Caloris- Termostat TCR 100 (Fig. 5.2), dupa care probele s-au filtrat, iar concentratiile reziduale ale ionilor metalici din solutie s-au masurat prin spectrometrie de absorbtie atomica.

Figura. 5.2 Incubatorul Caloris utilizat la mentinerea constanta a temperaturii

5.1. Determinarea Cd din probele de apa

Principiul determinarilor cantitative in SAA este aproximativ acelasi cu cel din spectrometria de absorbtie moleculara, descrisa in capitolul anterior si legea lui Lambert-Beer este deci valabila si pentru aceasta tehnica:

A = k C

- unde A este absorbanta, C este concentratia elementului de analizat iar k este un coeficient specific fiecarui element pentru o anumita lungime de unda.

Absorbtia radiatiei de catre atomi depinde de numarul de atomi aflati in stare fundamentala, N0 in norul atomic din flacara si de drumul optic al flacarii. Aceste doua variabile sunt foarte greu de determinat dar, pe de alta parte drumul optic poate fi mentinut constant si astfel concentratia atomilor din norul atomic devine proportionala cu cea a analitului din proba aspirata.

Absorbanta inregistrata de instrument se obtine din raportul intre intensitatile radiatiei transmise in prezenta (I) si in absenta (I0) probei:


A = - logT = log(I0/I)

Masuratorile se realizeaza prin compararea absorbantei masurate pentru proba de analizat cu absorbantele determinate pentru o serie de etaloane. Procedura utilizata foloseste clasicul protocol: trasarea unei curbe de calibrare sau folosirea metodei aditiilor standard, pentru domenii de concentratii care indeplinesc conditiile de linearitate ale absorbantei functie de concentratie.

Componentele de baza ale SAA sunt:

sursa de radiatii;

sistemul de atomizare a probelor (flacara, cuptorul de grafit),

monocromatorul

detectorul.

Schema optica si principiul de functionare ale unui spectrometru de absorbtie atomica sunt prezentate in figura 5.3.




Figura. 5.3. Schema spectrometrului de absorbtie atomica

Radiatia luminoasa ce traverseaza flacara, este furnizata de o sursa speciala ce elibereaza numai radiatia monocromatica cu lungime de unda specifica elementului ce se cerceteza (catodul lampii este confectionat din acel element). Absorbtia acestei radiatii se va realiza numai de catre atomii elementului chimic corespunzator din solutia ce se analizeaza (se stie ca fiecare element chimic are capacitatea de a absorbi din spectru doar radiatia monocromatica cu lungime de unda specifica lui).

Absorbanta este proportionala cu concentratia in flacara a atomilor elementului de interes, deci cu concentratia acelui element in solutie si in final in proba.

Pentru evaluare cantitativa este necesara folosirea unui standard de referinta si anume, o solutie care contine numai elementul dorit, cu concentratie cunoscuta.

5.1.1 Reactivi si materiale utilizate

Apa de inalta puritate- pastrata numai in recipiente de material plastic, bine inchise.

Sursele de apa care se folosesc pentru alimentarea cu apa a centrelor populate si in industrie, sunt apele subterane si apele  de suprafata. Alegerea surselor de apa se face in urma unor studii care tin seama de debitul si calitatea apei necesare consumatorilor si de eficienta economica a investitiilor. Sursele de apa sunt protejate cu amenajari denumite zone de protectie sanitara in vederea pastrarii calitatii apei si prevenirii riscului de impurificare. In afara de circuitul natural al apei in natura, exista si sisteme industriale pentru consumul si exploatarea apei. Astfel, apele sunt preluate cu pompe si transportate prin conducte la statiile de tratare a apei brute, intrucat, in majoritatea cazurilor, este necesara aplicarea de tratamente preliminare pentru a aduce indicatorii de calitate ai apei la cei necesari pentru diferite procese tehnologice.




Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright

Hidrologie



Alpinism
Astronomie
Demografie
Ecologie
Geodezie
Geologie
Hidrologie
Meteorologie

Esee pe aceeasi tema


Surse geotermale in Romania
Gheizerele - izvoare intermitente calde
Prospectiuni geofizice pentru ape termale in Romania
Lacurile glaciare - lacuri glaciare din Carpatii Romanesti
Test de evaluare - apele curgatoare si statatoare
Perimetrul POTLOGI PODISORU - date hidrologice si hidrochimice
Cat de sanatoasa este apa minerala sau plata pe care o bem zilnic ?
Poluarea apelor subterane
Legea apelor geotermale, termale si munerale nr. 107 din 25 septembrie 1996
Consideratii generale asupra hidrosferei - formele de existenta ale apei pe Terra



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online documentul tau.