Ion prezentare generala

Ion prezentare generala                               

Romanul se incadreaza incadreaza in perioada interbelica,proza lui Liviu Rebreanu (1885 1944) cuprinde de la nuvele pana la marile sale creatii romanesti: Ion (1920), Padurea Spanzuratilor (1922), Rascoala (1932). Pe langa acestea autorul a mai scris si romanele: Adam si Eva (1925), Ciuleandra (1927), Craisorul (1929), Amandoi (1934), Gorila (1938). Publicat in anul 1920 Romanul Ion este primul roman al lui Liviu Rebreanu, o capodopera ce infatiseaza universul rural, in mod realist. Avand in vedere ca Eugen Lovinescu sustine innoirea prozei romanesti printr-un efort de sincronizare cu literatura europeana, prin introducerea spatiului citatdin in campul epic, criticul face din aparitia romanului Ion un eveniment, care rezolva o problema si curma o controversa .

In momentul aparitiei acestui roman, romanul romanesc numara cateva remarcabile realizari, printre care Ciocoi vechi si noi - Nicolae Filimon, Romanul Comanastenilor - Duiliu Zanfirescu, Mara - Ioan Slavici, Arhangheli - Ion Agirbicianu si Neamul Soimarestilor - Mihail Sadoveanu. Insa nici una din aceste opere nu a fost un model pentru autorul romanului Ion, care pentru a stapani bine limba materna se adresase povestirilor ardelenesti ale lui Ion Popreteganul si a povestirilor lui Ion Creanga, iar in privinta materiei si tehnici transpuneri ei intr-un roman folosise metode telstoiene si balzaciene.

In maniera realista romanul reconstitue spiritul epocii, oferind amanunte despre mentalitatile, traditiile, situatia istorica a momentului, cotidianul reflectat sub toate aspectele ducand la impresia de fresca sociala.

Cu toate ca a fost scris in decursul a patru ani Ion reprezinta rodul unei elaborari indelungate si se leaga in principal de imaginea unui taran in timp ce saruta pamantul din satul Prislop, si se leaga ulterior cu altele combinate si interpretate pana in momentul in care devine arta, creatie originala a autorului nu copie a realitati.

Autorul marturiseste ca romanul sau are originea intr-o scena dintr-o primavara, cand a zarit un om sarutand pamantul ca si cum i-ar fi fost ibovnica.

Un alt eveniment ce a contribuil la realizarea romanului a fost intamplarea Rodovicai, victima a iubiri pentru ca gresise cu cel mai bicisnic flacau din sat.

In conceptia autorului se creeaza din aceste intamplari si din alte experiente de viata si incepe sa contureze scheletul romanului. Nucleul romanului se afla in nuvelele anterioare Zestrea si Rusinea.

Tudor Vianu afirma despre acest roman ca este icoana complexa vie fara exuberanta, bogata in amanunte de observatie a vietii Ardealului.

Tema romanului este prezentarea problematici pamantului in conditiile satului ardelean de la inceputul secolului XX. Tema romanului o constitue patima pentru pamant a unui tanar si consecintele ei tragice.

Titlul este alcatuit dintr-un singur cuvant are sobrietatea coloanelor derice. Numele protagonistului se arcuieste pe intreg romanul.

Structura romanului este simetrica, simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iasa din satul Pripas.

Incipitul romanului fixeaza cateva repere geografice care apropie cititorul de sptiul actiuni. Finalul infatiseaza acelasi drum care de aceasta data iese din sat, odata cu plecarea familiei Herdelea.

Asemenea ramei unui tablou drumul separa viata reala a cititorului de viata fictionala a personajelor din roman. Din soseaua ce vine de la Carlibaba intovarasind Somesul,se desprinde un drum alb mai sus de Armandia,trece peste podul batran de lemn ,spinteca satul Jidovita si alearga spre Bistrita.

Romanul este alcatuit din doua parti compuse si complementare, coordonate ale evolutiei interioare a personajului principal: Glasul pamantului si Glasul iubiri.Actiunea incepe intr-o zi de duminica personajele sunt prezentate la hora, in curtea Todosei. Este descris jocul traditional, rolul horei in viata comunitati Satesti este cel de a asigura coeziunea si facilitarea intemeieri unei noi famili cu respectarea principiului economic. In joc se afla doar flacai si fete. Decizia lui Ion de a o invita pe Ana la joc cu toate ca o place pe Florica, marcheaza inceputul conflictului. Ion, sarantocul satului Pripas uraste pe Botocani si vrea sa se inavuteasca.

Subiectul are o intrga simpla. Ion Pop al Glanetasului, doreste pamantul cu o patima mistuitoare.Caci tatal sau a risipit zestrea sotiei sale Zenobia fiindca batea toate crasmele din sat si fugea de munca grea.

Ion iubea pamantul de mic copil. Ravnea si ii ura pe cei bogati, dorind cu orice pret aiba mult pamant.Drama lui Ion este drama omului sarac.Orgolios si mandru constient de calitatile sale nu is accepta conditia si este pus in situatia de a alege intre averea Anei si iubirea ce o poarta Floricai. Ion este eroul unei epopei tragice,de negandit in mediul mic burghez.

Intre Ion si Vasile Baciu au loc atat un conflict interior cat si unul exterior.Solutia pentru ca Ion sa dobandeasca pamant ar fi casatoria cu Ana fata lui Vasile Baciu, care ii era sortita lui George Bulbuc fecior de oameni instariti.Dar in acest mod Ion va pierde iubirea Floricai care nu avea pamantul pe care Ion si-l dorea dar era foarte frumoasa. In seara horei Vasile Baciu il face de ras pe Ion numindu-l sarantoc, iar acesta il provoaca pe George pe care il bate la carciuma lui Avrum.

Analiza: Tesuturile - tesutul epitelial, tesutul conjunctiv, tesutul nervos Eseu: Structura genomului la procariote

Intre Ion si Simion Gutunoiu are loc un conflict secundar pentru o brazda de pamant.In planul intelectualitati satului are loc conflictul national din cauza ca satul romanesc din Ardeal este infatisat in conditiile stapaniri austro-ungare.

Ion este surprins in situati care ii pun in lumina trasaturile.Istet si viclean el is planuieste cum sa o ademeneasca pe Ana. Comportamentul bine calculat fata de Ana o determina pe aceasta sa se casatoreasca cu el. Nu ii fusese draga Ana si nici acum nu is dadea seama bine daca i-e draga.Iubesc pe Florica Florica era mai saraca decat dansul,iar Ana avea locuri, case si vite multe

Ion o trateaza sfidator pe Ana, femeia ce ii poarta copilul. Casatoria lui Ion cu Ana reprezinta triumful acestuia fiind multumit ca a obtinut ceea ce is dorea cu ardoare.

Intrat in posesia pamantului se vede mare si puternic,care a biruit in lupte grele, cgiar si pamantul pare acum a se incheia in fata lui.

Ion este mandru de realizarea sa,este convins ca si-a schimbat viata si ca nu se mai poate intampla nimic rau. Sentimentul ca in sfarsit tot pamantul este al lui ii umple sufletul de bucurie. Pamantul il obtinuse lasand-o pe Ana insarcinata, care primise batai crunte de la tatal sau cand acesta a aflat adevarul.Ion nu s-a lasat influentat de plansul jalnic al acestuia si nu a luat-o de nevasta pana nu si-a primit averea.

Dupa indelungi discutii Baciu i-a promis ca ii da cinci loturi de pamant insa Ion nu a fost multumit pana cand nu a primit totul.

In timpul nunti Ion a realizat ca impreuna cu pamanturile o va primi si pe Ana pe care incepuse sa o urasca,gandul lui fiind tot la Florica pe care o ia la joc chiar in timpul nunti.

Ion is da seama ca socrul sau l-a escrocat si o bate pe Ana , trimitand-o inapoi la tatal ei, care la randul lui o goneste.

In vara, in timp ce se afla la secerisi Ana il naste pe Petrisor, evenimentul se intampla in mijlocul unei naturi solemne iar tipatul copilului pare a fi glasul celui dintai om al planetei.

Batuta de Ion chiar dupa botez Ana este tot mai nefericita.

In iarna Vasile Baciu de teama procesului cu Ion il cheama pe acesta la notar si ii da toate pamanturile. Mergand sa is vada averea dobandita Ion simte nevoia sa imbratiseze pamantul,taranul fara sa is dea seama se lasa in genunchi,is cobori fruntea si is lipi buzele cu voluptate de pamantul ud.Si in sarutarea aceasta simte un fior rece ametitor.

Spre surprinderea tuturor Florica se marita cu George Bulbuc. La nunta Ana is da seama ca Ion inca se mai gandeste la Florica si o cuprind o multitudine de danduri negre.

Ion merge din ce in ce mai des a familia nou formata trezindui-se glasul iubiri.

Ana afla de la oloaga satului,Savista, despre cele intamplate.Intrand in grajd Ana, sub impulsul unui gand rau,gaseste streangul vitelului il leaga de grinda si astfel is curma viata.

Inca de la inmormantarea Anei constientizeaza ca singura modalitate de a ramane cu pamantul este copilul. Aflat la inchisoare Ion afla ca Petrisor s-a inbolnavit, iar doctorul a ajuns prea tarziu.

Odata cu trecerea timpului Ion se inprietenise cu George, incercand sa se apropie de Florica.George afla de la Savista despre incercarea lui Ion si ii intinde o cursa.

Intr-o noapte, George se intorcea de la padure pe neasteptate si il surprinde pe Ion in curtea sa venind la Florica, vazandu-l acesta il loveste cu sapa pana cand il ucide si moartea lui Ion incheie astfel un destin tragic, sfarsit motivat moral si estetic.

Ion este inmormantat in curtea noii biserici, acestui lacas ramanandu-i pamanturile detinute de acesta.

George este dus la inchisoare, dar hora satului ramane la fel de aprinsa ca si cea de la inceputul romanului pentru ca viata merge inainte.

Finalul romanului Ion pune un ultim si apasat accent pe mersul necontenit al vietii, care curge monoton si nepasator ca timpul: Satul a ramas inapoi acelasi, parca nimic nu s-ar fi schimbat.

Nevatamatoare, sinceritatea retrospectiva devine nu numai posibila, ci si obligatorie, asa ca momentul solemn al recunoasterii lui Ion ne da putinta afirmarii neprevederii lui.

Ceea ce impresioneaza in primul rand in romanul scriitorului nostru e tocmai evadarea din catusele unei formule ingustate si particulare; e intentia de a imbratisa larg nu numai o clasa sociala, ci toate stratele vietii romanilor din Ardeal.

Ion este expresia violenta a unei energii; subordonandu-si mecanismul complicat al sufletului unui singur impuls, este un tip unitar; in limitele ideatiei lui obscure si reduse, e un erou stendhalian in care numai obiectul dorintei e schimbat, pe cand incordarea, tenacitatea si lipsa oricarui scrupul moral raman aceleasi.[5]

Romanul lui Rebreanu reprezinta realizarea integrala a idealului samanatorist.

Intr-o icoana complexa, vie, fara exuberanta, bogata in amanunte de observatie, interesanta totusi prin linia ei generala, d-l Liviu Rebreanu ne-a infatisat, cu primul sau roman, Ion, viata romaneasca a Ardealului[6].

Ion poate fi socotita drept adevarata poema a Ardealului.

Oricare ar fi lipsurile si scaderile lui, Ion e un adevarat roman dupa formula naturalista in sensul larg al cuvantului. El va ramane in literatura noastra ca romanul Ardealului si poate, dintr-un anumit punct de vedere, ca primul nostru roman.

Ion in adevar este ca un fel de epopee a romanismului, cu intunericul si luminile lui, o epopee, in care insa patrundem pana in adancurile sufletului omenesc.

Geneza romanului Ion

Geneza romanului demonstreaza apartenenta operei la realism, Liviu Rebreanu marturiseste ca in lunga sa truda de creatie, in cei sapte aniin care a lucrat la roman, un rol important l-a avut emotia, iar pe de alta parte, acumularea de material documentar.

O scena vazuta de scriitor pe colinele dimprejurul satului l-a impresionat in mod deosebit si a costituit punctul de plecare al romanului Ion. Aflat la vanatoare, Rebreanu a observat un taran imbracat in haine de sarbatoare, care s-a aplecat si-a sarutat pamantul. L-a sarutat ca pe o ibovnica. Scena m-a umilit si mi s-a intiparit in minte, dar fara vreun scop deosebit, ci numai ca o simpla ciudatenie.

O alta intamplare relatata de sora sa, Livia, i-a retinut atentia: o fata instarita, ramasese insarcinata cu un tanar sarac, a fost batuta cumplit de tatal ei pentru ca trebiua sa se inrudeasca acum cu un sarantoc, care nu iubea pamantul si nu stia nici sa-l munceasca.

Un eveniment care l-a marcat in mod deosebit a fost convorbirea pe care Liviu Rebreanu a avut-o cu un tanar taran vrednic, muncitor, pe nume Ion Boldijar al Glatenasului, care nu avea pamant si pronunta acest cuvant cu multa lacomie sete si pasiune, de parca ar fi fost vorba de o fiinta adorata.

O alta sursa o constitue amintirile sale de copil ardelean, care a observat in jurul lui mentalitatile si obiceiurile taranilor, viata lor dificila si complexa din cauza ocupatiei Imperiului Austro-Ungar.

Prima varianta a romanului Ion a fost o schita de Rebreanu in 1908, care purta titlul Rusinea.