MARA COMENTARIU - romanul Mara de Ioan Slavici

MARA COMENTARIU - romanul Mara de  Ioan Slavici

Intreaga creatie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni si pastrarea masurii in toate, iar orice abatere de la aceste principii este grav sanctionata de autor.

Ca orice roman, "Mara" este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri narrative organizate prin alternanta sau inlantuire, cu o intriga ampla si complicata. Personajele numeroase, de diverse tipologii si etnii dar bine individualizate, sunt angrenate in conflicte puternice, iar structura narativa realista profileaza o imagine consistenta si profunda a vietii. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se conrureaza direct prin descriere si indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe, cu ajutorul dialogului si a monologului interior.

Opera se constituie prin imbinarea dintre romanul Marei, care urmareste destinul eroinei si romanul iubirii, care ilustreaza formarea si consolidarea cuplului erotic Persida-Natl. Perspectiva narativa defineste punctal de vedere al naratorului omniscient) asupra evenimentelor relatate la persoana a 3-a, argumentand caracterul obiectiv al romanului.

Perspectiva traditionala a romanului valorifica monografia etnografica, prin descrierea obiceiurilor ardelenesti, atat cele religioase cat si acelea referitoare la cultura si mentalitatea oamenilor de diferite etnii, ce convietuiau pe aceste meleaguri.

Titlul este reprezentat de personajul eponim, intrucat aceasta creatie este, mai intai, "romanul Marei", al carei destin constituie axa fundamentala a epicii. Pe ea n-o intereseaza averea, ci banii, care ii aduc respect si impacare. Mara se incadreaza in vederile etice ale autorului, care considera ca oamenii trebuie sa fie chibzuiti, harnici si virtuosi, ea intruchipand un adevarat exemplu de moralitate.

Tema sustine caracterul traditional si realist al romanului, ilustrand fresca sociala a lumii ardelenesti, cu moravurile ei specifice, intr-un spatiu real asezat la interferenta satului cu orasul. Evolutia Persidei si a lui Trica urmarita de autor de la copilarie la maturitate confera operei caracter de bildungsroman.

Actiunea romanului se axeaza pe succesiunea secventelor epice, inlantuite prin naratiune, descriere si dialog si pe mai multe planuri narative care urmaresc destinele personajelor.

In expozitiune, incipitul consta in prezentarea personajului principal, Mara si prin fixarea locului unde urmeaza sa se petreaca actiunea, caracteristici specifice romanului traditional. Mara ramasese vaduva cu doi copii, , dar era inca tanara, voinica, harnica si nu se plangea de noroc.

Realismul romanului se argumenteaza, inca din expozitiune, printr-o pauza descriptiva, care contureaza monografia zonei ardelenesti.. Traditionalismul operei se profileaza si prin ancestrala credinta crestina a locuitorilor ardeleni, care construisera pe coasta dealului manastirea minoritatilor, biserica romaneasca existand numai la Lipova.

Relatiile capitaliste incipiente, proprii burgheziei aflate in ascensiune, sunt reprezentate de Mara, care face negot. Adesea, Mara mai castiga si dreptul de a-si pune masa si cosurile la capul podului, pe unde trecea toata lumea, cu sau fara treaba. Ea respecta, instinctiv, un principiu esential al economiei capitaliste, prefera sa dea tot ce are de vanzare pe "castig putin", decat sa-i "cloceasca" marfa si sa se intoarca acasa cu ea.

Lucrare: Sistemul circulator la om - inima, vasele de sange Lucrare: Boala lui parkinson

Ca sa nu-I lase singuri, Mara ii poarta dupa ea pe cei doi copii, Persida si Trica, prin targuri, de aceea ei sunt "nepieptanati si nespalati si obraznici, dar ii iubeste mult si este foarte mandra de ei.

Mara isi strange banii cu indarjire si-I pastreaza in trei ciorapi: "unul pentru zilele de batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica" si nu trecea nicio zi fara ca ea sa puna in fiecare macar cate un craitar. Avea ambitia sa-si vada fata preoteasa, iar pe Trica ajuns staroste in breasla cojocarilor. Pe fata o duce la manastirea din Radna si o da in grija maicii Aegidea pentru o educatie aleasa, iar pe Trica il angajeaza ucenic la Bocioaca, starostele cojocarilor din Lipova.

Frumusetea si farmecul Persidei il fascineaza pe Natl, feciorul lui Hubar, macelar la Lipova, declansand intriga romanului. Tanarul fusese ucenic, de doi ani ajunsese calfa, iar acum, asa cum erau randuielile traditionale ale breslei, trebuia sa mai faca "doi ani de calatorie" ca sa ajunga patron. Persida se indragosteste, la randul ei de Natl si refuza cu feminitate sa se marite cu teologul Codreanu, spre marea suparare a Marei, care voia s-o vada preoteasa. Pentru dragostea ei, Persida sfideaza cu hotarare si brutalitate prejudecatile vremii, intre care aceea ca Natl era neamt. Se remarca aici conflictul erotic exterior, intre Persida si varietatea etnica a comunitatii. Persida se casatoreste, in taina, cu Natl si fug impreuna la Viena, ca el sa-si termine perioada de calatorie, care ii va da dreptul sa devina maistru macelar.

Revenind la Lipova, tanara familie deschide un birt, pe care-l conduce mai ales Persida, deoarece Natl incepuse sa bea, sa joace carti si sa trandaveasca, ba chiar isi bate sotia atunci cand ii reproseaza ca prietenii de bautura nu plateau. Persida pierduse mult din infatisarea aleasa si gingasa pe care o capatase la manastire, se facuse mai voinica si mai puternica din cauza ca muncea din greu toata ziua. Pe de alta parte, fata are mustrari de constiinta pentru cununia lor facuta fara binecuvantarea. In sufletul tinerei se manifesta un puternic conflict interior, intre datoria de fiica si iubirea pentru barbatul ei. Prin mijlocirea fratelui ei, Trica, Persida restabileste relatia cu Mara, care o ajuta sa depaseasca necazurile si sa-l aduca pe Natl la un comportament marital firesc.

Persida naste un baietel, bucuria evenimentului si botezul o impaca pe Mara cu parintii lui Natl, episodce constituie punctal culminant al romanului.

In alt plan epic, naratorul omniscient relateaza in mod obiectiv destinul lui Trica. Angajat ucenic la Bocioaca, starostele cojocarilor, Trica este cuminte si harnic, devine calfa, dar refuza sa devina ginerele stapanului, desi acesta si-ar fi dorit sa-l insoare cu singura lui fiica. Trica rezista cu stoicism si avansurilor pe care i le face sotia patronului, Marta, si vrea numai sa devina mester cojocar pentru a avea o viata independenta.

Mara refuza sa-i plateasca lui Trica stagiul militar si baiatul pleaca pe front, este ranit si internat in.

Deznodamantul este dominat de violenta, batranul Hubar fiind ucis de fiul sau nelegitim, Bandi. Hubar-macelarul avusese o legatura amoroasa ascunsa cu tanara Reghina. Femeia frumoasa si voinica, ea il nascuse pe Bandi. Maicile ii tineau la manastire si ii hraneau pe amandoi, din mila crestina. Reghina murise, iar cand crescuse, Mara il lua de ajutor ca sa-I care cosurile sis a-I fie util la treburi. Bandi semana din ce in ce mai mult cu Natl si toti si-au dat seama ca iubitul misterios al Reghinei fusese Hubar-macelarul.

Finalul romanului ilustreaza intalnirea dintre Bandi si Hubar, care recunoaste, in sfarsit, ca este tatal lui. Persida l-a gasit pe Hubar prabusit in mijlocul casei, cu ochii inchisi, iar pe Bandi apasand pieptul tatului sau si razand demential.

Mara este personaj principal si eponim, complex si tipic pentru conceptia artistica a lui Slavici. Slavici contureaza un personaj realist, viabil, de o vigoare surprinzatoare, care-si da seama ca singura cale de a izbuti in viata si de a se bucura de stima oamenilor este puterea banului dobandit prin harnicie.

Ioan Slavici surprinde, pe tot parcursul romanului, atmosfera specifica a spatiului ardelenesc, in toate laturile vietii omenesti. Cu o impresionanta forta a detaliului, autorul construieste imagini sugestive privind etnografia, obiceiurile, traditiile, mentalitatea oamenilor de etnii diferite. Romanul este, asadar, traditional, realist si social, ilustrand relatia dintre individ si societate.