Iluminismul - caracteristici generale, caracteristici literare, iluminismul romanesc

Iluminismul

Caracteristici generale

Iluminismul a pretins eliberarea fiintei umane de sub tutela sa autoindusa. 'Tutela este incapacitatea fiintei umane de a-si folosi abilitatile cognitive in lipsa instructiunilor de la o alta persoana. Aceasta tutela este auto-indusa atunci cand cauza sa nu rezida in absenta ratiunii, ci in absenta hotararii si a curajului de a lua hotarari fara instructiuni de la o alta persoana'. Sapere aude! 'Aveti curajul de a va folosi propriul simt al ratiunii!' - acesta este motto-ul Iluminismului (Immanuel Kant).

Acesta este termenul aplicat curentului de gandire din Europa si America secolului al XVIII-lea. Evenimentele stiintifice si intelectuale din secolul al XVII-lea - descoperirile lui Isaac Newton, rationalismul lui René Descartes, scepticismul lui Pierre Bayle, panteismul lui Benedict de Spinoza si empirismul lui Francis Bacon si John Locke - au promovat credinta in legile naturale si in ordinea universala, precum si increderea in ratiunea fiintei umane si in abilitatile inovatoare ale acesteia care au reusit sa influenteze intreaga societate a secolului al XVIII-lea.

Au existat multe si diverse curente de gandire, insa numai o serie de idei pot fi caracterizate drept patrunzatoare si dominante. O abordare rationala si stiintifica a aspectelor religioase (conform vechii teorii si divergente pe tema adevarului dublu), a problemelor de ordin social, politic si economic a promovat o viziune seculara asupra lumii si o orientare generala catre progres si perfectionare. Principalii promotori ai acestor concepte au fost filosofii, care au popularizat si promulgat ideile noi pentru publicul larg. Acesti 'profeti' ai Iluminismului aveau o serie de atitudini de baza comune. Avand o credinta in ratiune care era de nezdruncinat, au cautat sa descopere principii valabil universale care sa guverneze umanitatea, natura si societatea, si sa actioneze in baza acestora.

Au atacat in diverse feluri autoritatea de ordin religios si stiintific, dogmatismul, intoleranta, cenzura, precum si constrangerile economice si sociale. Considerau ca statul este instrumentul adecvat si rational al progresului. Rationalismul extrem si scepticismul epocii au condus in mod firesc la deism; aceleasi calitati au avut un rol important in determinarea reactiei de mai tarziu a romantismului. Reactionand la dogmatism, iluminismul a gasit un culoar favorabil intr-o perioada in care Biserica isi pierduse autoritatea sa atotputernica de a impune ordinea sociala cu aceeasi fervoare si implicare precum in evul mediu si la inceputul modernitatii. Conceptele filosofice din Franta mijlocului de secol al XVIII-lea au transformat perspectiva mecanicista asupra universului intr-o varianta revizuita radical a crestinatatii, pe care au denumit-o deism.

Inspirandu-se din descrierea newtoniana a universului ca fiind un imens ceas construit si pus in miscare de catre Creator, deistii au promovat ideea conform careia totul - miscarea fizica, fiziologia fiintei umane, politica, societatea, economia - isi are propriul set de principii rationale stabilite de Dumnezeu, care ar putea fi intelese de catre fiintele umane exclusiv prin intermediul ratiunii. Acest lucru insemna ca lucrurile din lumea umana si din lumea fizica pot fi intelese fara a aduce religia, misticismul sau divinitatea in ecuatie. Deistii nu erau atei; pur si simplu, afirmau ca tot ceea ce se referea la universul fizic si la cel uman poate fi inteles independent de aspectele sau explicatiile de ordin religios. Pentru un cadru istoric corect al secolului al XVIII-lea in Europa, cu privire la relatia dintre autoritatea politica si religioasa si clasa superioara, trebuie sa mentionam ca, in Franta, Voltaire si aliatii sai s-au straduit sa impuna valorile libertatii si tolerantei intr-o cultura in care fortaretele gemene ale monarhiei si Bisericii constituiau opusul a tot ceea ce reprezentau aceste valori. Voltaire si-a dedicat o mare parte din timp atacului impotriva elementelor fundamentale ale religiei crestine: inspiratia din Biblie, incarnarea lui Dumnezeu in Iisus Hristos, damnarea necredinciosilor. Kant a situat punctul forte al Iluminismului in principal in chestiunile ce tin de religie, intrucat conducatorii sai, asa cum a spus, 'nu au nici un interes sa joace rolul gardianului cu privire la arte si stiinte si, intrucat incompetenta de ordin religios nu este numai cea mai daunatoare, ci si cea mai degradanta din toate'.

Enciclopedia lui Denis Diderot reprezinta chintesenta spiritului Iluminismului, sau al Epocii Ratiunii, dupa cum i s-a mai spus. Avand centrul la Paris, miscarea a dobandit un caracter international prin faptul ca s-a raspandit in saloane cosmopolite. Cei mai reprezentativi promotori ai Iluminismului s-au aflat in Franta: baronul de Montesquieu, Voltaire si contele de Buffon, baronul Turgot si alti fiziocrati, Jean-Jacques Rousseau, care a avut o influenta foarte mare asupra romantismului.

In Anglia, cafenelele si presa in curs de inflorire au stimulat critica politica si sociala, precum comentariile urbane ale lui Joseph Addison si Sir Richard Steele. Jonathan Swift si Alexander Pope au fost satiristi conservatori cu o mare influenta. Teoriile lansate de Locke cu privire la invatarea prin perceptia senzoriala au fost dezvoltate in continuare de catre David Hume.

In Germania, universitatile au devenit centre ale Iluminismului (Aufklärung). G. E. Lessing a lansat o religie naturala a moralitatii, iar Johann Herder a elaborat o filosofie a nationalismului cultural care se baza pe inrudirea culturala, de sange si de limba. Importanta primordiala a individului, decurgand din incapacitatea omului de a-si folosi abilitatile cognitive in lipsa instructiunilor unei alte persoane, a format baza eticii lui Immanuel Kant. Printre reprezentantii italieni ai epocii, se numara Cesare Beccaria si Giambattista Vico. Tarul Petru I al Rusiei a anticipat curentul, iar imparatul Iosif al II-lea a fost prototipul despotului iluminat. Altii de acest gen au fost Frederic al II-lea al Prusiei, Ecaterina a II-a a Rusiei si Carol al III-lea al Spaniei. Promotorii Iluminismului au fost adesea considerati raspunzatori de Revolutia franceza. Cu siguranta, epoca Iluminismului poate fi vazuta drept o linie majora de demarcatie pentru aparitia lumii moderne.

Caracteristici literare

Curent ideologic si cultural: promovarea rationalismului, caracter laic, antireligios, anticlerical, combaterea fanatismului si a dogmelor, raspandirea culturii in popor, literatura preocupata de problemele sociale si morale;

Teme si motive: « monarhul luminat », « contractul social », emanciparea poporului prin cultura; Genuri si specii: liric, epic (povestire, nuvela, roman), dramatic (tragedie, comedie);

Opere reprezentative:

• Pierre Beaumarchais - Barbierul din Sevilia (1775);
• Daniel Defoe - Robinson Crusoe (1719);
• Henry Fielding - Tom Jones (1749);
• Carlo Goldoni - Gondolierul (1753);
• Louis de Montesquieu - Scrisori Persane (1721);
• Jean-Jacques Rousseau - Noua Eloiza (1761);
• Jonathan Swift - Calatoriile lui Gulliver (1726);
• François Voltaire - Candid (1759).

Iluminismul romanesc

Iluminismul romanesc se identifica in mare masura cu Scoala Ardeleana si cu reverberatiile ei transcarpatine. Acest iluminism a stat in serviciul idealului national, la a carui fundamentare a contribuit hotarator, prin demersul la istorie, la istoria limbii si a poporului. Iluminismul romanesc va recurge, la randul sau, la argumentele istorice in favorea unor revendicari politice.

Scoala Ardeleana a pus in miscare un amplu proces de afirmare nationala si culturala a romanilor din Transilvania in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si la inceputul secolului al XIX -lea. Carturarii acestui curent au adus argumente stiintifice pentru afirmarea drepturilor romanilor din Transilvania. Activitatea lor stiintifica s-a manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic, filosofic, literar.

Invatamantul a contribuit si el la raspandirea ideilor iluministe. Academiile domnesti, intemeiate in Tara Romaneasca intre 1678-1688, in Moldova la 1707, au reprezentat intr-adevar un insemnat focar de cultura al Rasaritului ortodox. O alta forma de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul pentru tiparirea de carti. Intre 1700 si 1800, s-au tiparit de catre romani 799 de carti dintre care 617 in romaneste, iar 182 in greceste, latineste, slava, etc. Procentul de carte laica a crescut necontenit, in dauna subiectelor religioase. Printr-un jurnal de calatorie raspandeste idei iluministe si Dinicu Golescu, luminatul boier muntean, care in Insemnare a calatoriei mele, surprinde contrastele dintre civilizatia tarilor vizitate si realitatile triste din patria sa. Cea mai reprezentativa opera realizata in spirit iluminist este epopeea eroicomica Tiganiada de I.Budai-Deleanu. In Tara Romaneasca si in Moldova, Chesarie Ramniceanul si Leon Gheuca raspandisera idei iluministe datorate lecturilor din rationalistii francezi si, in special, din Enciclopedia lui Diderot.