Dreptcredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant (1457 - 1504)

Coborindu-ne cu smerenie ochii in adancul trecutului nostru istoric, intalnim personalitati - de acum legendare - ale acelor inaintasi care au faurit aceasta istorie prin constiinta nationala a permanentei si continuitatii pe aceste meleaguri, prin limba, cultura si traditiile poporului roman si prin credinta sa ortodoxa. Sunt figurile voievozilor, viteji si credinciosi, ale ierarhilor, invatati si blanzi, sau ale martirilor, demni pana in clipa mortii, care -din splendoarea vechilor tronuri voievodale, din umbra sfintelor altare sau din locurile tristei dar curajoasei lor mucenicii - isi indreapta privirile spre noi, cei de astazi.

Intre personalitatile cele mai de seama ale poporului roman, la loc de cinste se afla dreptcredinciosul voievod Stefan cel Mare si Sfant, canonizat la Putna la 2 Iulie 1992.

Stefan cel Mare si Sfant (1457-1504) si-a inceput domnia pe tronul Moldovei la 14 Aprilie 1457, tara aclamandu-l Domn la locul numit 'Direptate', iar Mitropolitul Teoctist al Moldovei ungandu-l cu Sfantul Mir, dupa datina.

Dupa ce a intarit oastea tarii, care-i va fi alaturi in toate bataliile pentru neatarnarea Moldovei, primul gand al noului Domn a fost acela sa aiba in tara-sora, Muntenia, un Domn prieten, aliat in lupta comuna anti-otomana. Dar, cu exceptia lui Vlad Tepes, ruda sa, ceilalti Domni munteni contemporani - Radu cel Frumos, Laiota Basarab sau Tepelus - au continuat sa plateasca bir turcilor, ceea ce Stefan a refuzat.

De-a lungul a 47 de ani de domnie, Stefan cel Mare si Sfant a purtat tot atatea lupte pentru apararea pamantului sfant al tarii impotriva invadatorilor, crestini sau musulmani. Amintim cateva dintre acestea : in 1467 il bate pe Matei Corvin al Ungariei, la Baia ; in 1470, pe tatari la Lipinti ; in 1471, pe Radu cel Frumos, la Soci ; in 1487, pe Ioan Albert al Poloniei, la Codrii Cosminului etc.

Anul 1474 marca inceputul conflictului direct cu otomanii, prin refuzul de a mai plati haraciul, prin amestecul in treburile Munteniei, prin cucerirea Chiliei in 1465, actiuni care determina Poarta sa trimeata impotriva sa o armata uriasa pentru acel timp - peste 120000 de oameni - condusa de pasa Soleiman.

La Vaslui, la 10 Ianuarie 1475, oastea moldoveana, avandu-l in frunte pe Marele Stefan, a repurtat una dintre cele mai stralucitoare victorii impotriva otomanilor. Cronicarul polonez Dlugosz nota : 'foarte putini turci si-au putut gasi mantuirea prin fuga'.

Papa Sixt al IV-lea, care l-a numit 'Atletul lui Hristos' i-a scris : 'Faptele tale, savarsite pana acum cu intelepciune si vitejie contra turcilor necredinciosi, dusmanii nostri, au adus atata celebritate numelui tau incat esti pe buzele tuturor si esti laudat de catre toti'.

Dupa victorie, Stefan trimite monarhilor europeni o scrisoare prin care anunta victoria si cerea sprijin in lupta anti-otomana : 'Am luat sabia in mana si, cu ajutorul lui Domnului Dumnezeu nostru Atotputernic, am mers impotriva dusmanilor crestinitatii, i-am biruit si i-am calcat in picioare si pe toti i-am trecut prin ascutisul sabiei noastre ; pentru care lucru fie laudat Domnul Dumnezeul nostru. Auzind aceasta, paganul Imparat al turcilor isi puse in gand sa se razbune si sa vie cu puterea sa impotriva noastra si sa supuna tara noastra, care este poarta crestinatatii. Daca, insa, aceasta poarta, care este tara noastra, va fi pierduta, atunci toata crestinatatea va fi in primejdie. De aceea ne rugam de Domniile Voastre sa ne trimiteti ajutor impotriva dusmanilor crestinatatii pana mai este vreme . . .'

Din nefericire, din partea monarhilor crestini ai vremii, Stefan n'a primit decat laude, dar niciodata ostasi sau bani. Ca intotdeauna, in fata primejdiei a fost singur, mai bine spus cu Dumnezeu si cu ostenii sai.

In anul 1476, insusi sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, lua conducerea trupelor otomane si invada Moldova. Pe Valea Alba, la Razboieni, strivita literalmente de puhoiul otoman, pentru prima oara oastea moldoveana trebui sa se retraga, lasand in urma multi morti. Turcii arsesera Suceava, dar nu putura cuceri Cetatea Sucevei, nici pe cele ale Neamtului sau Hotinului ; Stefan ramanea mai departe domnul unei tari libere.

In 1484, Mahomed al II-lea cuceri cetatile-cheie Chilia si Cetatea Alba, dand Moldovei o dubla lovitura : militara si economica, prin controlul aprovizionarii. Din 1492, Moldova a trebuit sa accepte plata haraciului pentru a pastra neatarnarea tarii.

Intre timp s'au stricat si relatiile cu polonezii. Desi acestia ii promisesera ajutor, in urma intelegerii dintre Stefan si Regele Cazimir, de la Colemeea, lesii nu s'au tinut de cuvant, ceea ce determina pe domnul moldovean sa se impace cu Matei Corvin al Ungariei. Acesta in urma i-a cedat lui Stefan doua cetati in Transilvania - aflata atunci sub suzeranitate maghiara - Ciceul si Cetatea de Balta, in locul Chiliei si Cetatii Albe.

In 1497, Regele Ioan Albert al Poloniei, voind sa puna domn in Moldova pe fratele sau, porni cu oaste sa elibereze cele doua cetati, dar, in fond, dorind tara lui Stefan. A fost infrant la Codrii Cosminului, moldovenii ocupand in 1502 si Pocutia.

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

Marele domn si-a incheiat glorioasa domnie la 2 Iulie 1504, rana primita la asediul Chiliei din 1462 dovedindu-se fatala, desi medicii i-au ars-o cu fierul inrosit, intr'o disperata incercare de a-l salva. Reamintesc aici finalul piesei 'Apus de Soare' de Barbu Stefanescu-Delavrancea, in care Stefan, interpretat magistral de George Calboreanu, rosteste acel cutremurator 'Tatal nostru'. Stefan cel Mare a fost inmormantat la manastirea Putna, ctitoria sa, devenita gropnita domneasca.

I-a urmat la tron Bogdan, fiul din casatoria cu frumoasa Maria Vochita, fiica lui Radu cel Frumos.

Epoca lui Stefan cel Mare si Sfant a fost 'cel mai frumos timp din istoria Moldovei. Niciodata tara n'a fost mai intinsa, mai bogata si mai respectata ; niciodata faima Domnului ei n'a strabatut atat de departe, deopotriva in Apusul crestin ca si in Rasaritul musulman ; niciodata nu s'au ridicat atatea lacasuri civile si bisericesti si intr'o forma atat de desavarsita' (C. C. Giurascu).

Mare ctitor. Marele Domn n'a fost numai conducator de osti si un aprig aparator al gliei strabune, un iscusit diplomat si un bun administrator, ci si un mare ctitor de lacasuri civile si bisericesti.

Stefan cel Mare si Sfant 'au construit 44 de manastiri' (si biserici - n.n.), cum scria cronicarul Grigore Ureche, fiind intrecut, ca numar, numai de Matei Basarab, care a construit 46.

A ridicat curti domnesti nu numai la Suceava, cetatea de scaun, ci si la Iasi, Piatra Neamt, Vaslui, Cotnari, Husi si Bacau. A acordat o atentie deosebita cetatilor, punctelor de aparare ale tarii. Astfel, a marit cetatea Sucevei, adaugand un nou rand de ziduri, a intarit cetatea Neamtului, Cetatea Alba si Hotinul, a ridicat constructii noi la Chilia, Soroca, pe malul Nistrului, la Orhei, pe Raut, si la Roman.

Cele mai de seama lacasuri bisericesti construite de Stefan cel Mare si Sfant sunt manastirile : Putna, inceputa dupa cucerirea Chiliei si sfintita in 1470 de 64 ierarhi si preoti in frunte cu Mitropolitul Teoctist, cum glasuieste 'Letopisetul de la Putna' ; Voronetul - 'Capela Sixtina a Orientului' -, cu minunate fresce exterioare, sfintit in 1488 ; Tazlaul si Horodnicul. Dintre biserici amintim pe cele de la Badauti (1481), Patrauti (1487), Sfantul Ilie din Suceava (1488), Sfantul Ioan Botezatorul din Vaslui (1490), Sfantul Nicolae Domnesc din Iasi (1491), Sfantul Gheorghe din Harlau (1492), Adormirea Maicii Domnului din Borzesti (1494), Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Husi (1495), Sfantul Nicolae din Dorohoi (1492), Sfantul Mihai din Razboieni (1496), Sfantul Nicolae din Popauti (1496), Sfantul Ioan Botezatorul din Piatra Neamt (1498), Sfanta Cruce din Volovat (1502) sau Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul din Reuseni (1503).

Traditii locale ii atribuie si construirea bisericiilor din Baia, Scanteia (Iasi), Scheia (Roman), Floresti (Vaslui), Cotnari (Iasi), Stefanesti (Iasi), Sipote (Suceava), o biserica la manastirea Caprina din Basarabia, biserica Sfantul Nicolae din Chilia, apoi paraclisele (capele) la Neamt, Hotin si Cetata Alba.

In Transilvania, Stefan a zidit biserica-manastire Vad, pe Somes, si biserica din Feleac, langa Cluj, iar in Muntenia biserica Sfanta Paraschiva din Ramnicul Sarat. Peste hotare, a facut numeroase danii si zidiri la manastirea Zografu de la Sfantul Munte Athos.

In timpul sau, Biserica Moldovei s'a aflat intr'un progres continuu atat datorita lui cat si Mitropolitilor Teoctist si Gheorghe. Stefan cel Mare si Sfant este intemeietorul Episcopiei Radautilor, al carui prim episcop - atestat documentar - este Ioanichie, in 1472, precum si al Episcopiei Vadului, din Transilvania, in 1475.

Marele istoric Nicolae Iorga scria : 'Stefan daduse Moldovei organizarea definitiva a ierarhiei bisericesti, liberarea de supt controlul Patriarhiilor rasaritene. . ., cladiri de arta originala si potrivita in fiecare oras mai mare al tarii si in fiecare loc insemnat printr'o intamplare, trista sau glorioasa, in legatura cu desfasurarea mai noua a Principatului moldovenesc'.

In epoca sa s'au pus bazele stilului 'moldovenesc' in arhitectura bisericeasca, artistii autohtoni imbinand capacitatea lor creatoare, bazata pe vechile traditii locale, cu experienta artistica a popoarelor invecinate ; s'au scris primele letopisete - precum cel de la Putna sau Bistrita - au aparut scoli de miniatura si caligrafie, reprezentate de Gavriil Uric sau Nicodim.

Voievodul Stefan cel Mare si Sfant a fost un om credincios, cu mare frica de Dumnezeu, un adevarat fiu duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe de Rasarit. Dovada sunt frumoasele sale pisanii, ca cea de la Putna, unde citim : 'In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Treime Sfanta de o fiinta si nedespartita, iata eu, robul Stapanului meu Iisus Hristos, Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Tarii Moldovei'.

A purtat intotdeauna cu sine, mai ales in nesfarsitele sale lupte, un triptic (icoana in trei parti), avand in mijloc pe Mantuitorul Hristos, inconjurat de Maica Domnului si de Sfantul Ioan Botezatorul.

Cand facea acte de danii - ca la manastirea Zografu, la 10 Mai 1466 - cerea sa fie pomenit la sfintele slujbe cat va trai, el si familia sa, iar dupa moarte sa i se faca pomenirile dupa randuiala, aceasta demostrand gandirea, teologia si conceptia sa despre viata si moarte.

A avut sfatuitori nu numai ierarhi, ci si pe Daniil Sihastru, care - cum scrie Ioan Neculce - l-a imbarbatat dupa lupta de la Razboieni si l-a indemnat sa continue lupta cu otomanii. In pisania bisericii din Razboieni, sfintita douazeci de ani mai tarziu, in 1496, se scrie : ' Fura biruiti crestinii de catre pagani si cazu acolo o mare multime de osteni moldoveni. Pentru aceasta a binevoit Io, Stefan Voievod si a zidit acest hram in numele arhistrategului Mihail pentru rugaciunea sa si a doamnei sale, Maria, si a fiilor sai si pentru pomenirea si pentru sufletul tuturor binecredinciosilor crestini care au pierit aici . . . Eu si curtea mea am facut tot ce mi-a stat in putinta si s'a intamplat ceea ce stiti. Pe care lucru il socot ca a fost vointa lui Dumnezeu ca sa ma pedepseasca pentru pacatele mele si laudat fie numele Lui' (Nicolae Iorga).

Se poate, deci, afirma ca Stefan a avut constinta pacatului, inerenta oricarui om virtuos si credincios.

Portretul spiritual al marelui Domn, l-a facut acelasi istoric, Nicolae Iorga : 'Intr'insul gasise poporul romanesc cea mai curata si mai deplina icoana a sufletului sau : cinstit si harnic, rabdator fara sa uite si viteaz fara cruzime, strasnic la manie si senin in iertare, raspicat si cu masura in grai, gospodar si iubitor al lucrurilor frumoase, fara nici o trufie in faptele sale'.

Stefan cel Mare si Sfant s'a socotit totdeauna domn al Moldovei din 'mila lui Dumnezeu'. El a inaltat biserici si manastiri minunate care, ca si tezaurele cultural-artistice pe care le adapostesc, stau marturie unei epoci de maxima stralucire a culturii medievale romanesti. Pentru toate aceste consideratii, Biserica noastra l-a trecut in randul sfintilor, la 2 Iulie 1992, impreuna cu Cuviosul Daniil Sihastru, sfetnicul sau.