Mexic - antecedentele istorico - politice ale regiunii

realitate foarte diferita si deosebit de eterogena.

este un termen pus in circulatie de Franta in sec XIX care considera ca deoarece cultura sa era, ca si cele spaniola si portugheza, una latina, putea sa isi asume suprematia si leadership-ul pe acest continent.

la venire pe acest continent europenii au gasit 3 civilizatii puternice: maiasii (in pen. Yucatan, sudul Mexicului si Guatemala); aztecii (in valea centrala a Mexic); incasii (in zona andina pe 3000 de mile din nordul Ecuador-ului pana in sudul Chile).

Un rol deosebit il va avea fenomenul metisajului si al aparitiei unor importante grupuri etnice si rasiale noi (metisii, mulatrii, creolii, zambo).

Antecedentele istorico - politice ale regiunii:

A.    Colonialismul:

Dominatia politica spaniola si portugheza a fost omogena pentru tot acest teritoriu pe durata a trei secole si care va lasa o amprenta deosebita, in special in ceea ce priveste efectele institutiilor spaniole.

Se dezvolta institutii politice sofisticate cu un inalt grad de birocratie si cu un nivel scazut de participare din partea populatiei indigene, majoritatea aparatului administrativ era spaniol.

Aceste institutii erau foarte ierarhizate si centralizate. Autoritatea suprema administrativa era "Consiliul Indiilor" care isi avea sediul in Spania, urmand apoi o organizare piramidala care cuprindea vice-regatele, audiencias (consilii locale), capitaniile generale, cabiles etc. Primul viceregat va fi cel al Noii Spanii (Mexicul de azi) stabilit in 1535, iar in 1544 va fi infiintat cel al Peru-lui. In 1717 (ulterior in 1739) va fi stabilit vice-regatul Noii Granade (Columbia, Ecuador, Bolivia) si in 1776 Vice-regatul La Plata (Argentina, Uruguay, Chile).

Se dezvolta institutii politice sofisticate cu un inalt grad de birocratie si cu un nivel scazut de participare din partea populatiei indigene, majoritatea aparatului administrativ era spaniol.

Se vor da o serie de legi cunoscute drept "Las Leyes del India"  elaborate de catre Consiliul Indiilor, care reglementau toate aspectele vietii locuitorilor.

Autoritatile locale beneficiau insa de o autonomie practica astfel incat apare celebra formula "Obedezco pero no cumplo".

Dominatia spaniola se va dezvolta in liniile Conciliului de la Trento, deci ale Contrareformei. Biserica Catolica va avea un rol fundamental in America Latina in special prin ordinele religioase (iezuiti, dominicani, franciscani etc) care vor controla intr-o prima faza universitatile. Respingerea protestantismului va impiedica patrunderea in regiune a gandirii iluministe (Octavio Paz spune ca "America Latina este fiica contrareformei"). Apar astfel o frica de libertate, critica democratiei, o convingere asupra misiunii divine a monarhului etc care vor avea influente in mentalul colectiv pana in zilele noastre.

Activitatea economica este caracterizata si ea de lipsa liberei initiative si a liberului comert, fiind tributara acelorasi ideologii si dogme.

Initial structurile economice aveau la baza teoriile mercantiliste care sustineau importanta acumularii a unei cantitati cat mai mari de metale pretioase. Astfel se va pune accentul pe activitatea miniera care se facea pe baza muncii indiene.

Comertul era si el controlat de catre autoritati, astfel doar cateva orase aveau dreptul sa faca comert liber (Veracruz, Cartagena,Lima/Callao, Panama), la fel ca si in Spania unde initial tot comertul cu coloniile se facea prin Cadiz si Sevilla. Se dezvolta astfel contrabanda care va deveni o constanta in America Latina (vezi H. de Soto)

Agricultura va fi si ea vazuta ca o modalitate de obtinere de beneficii aparand astfel marile latifundii. Se dezvolta "haciendas" imense, aproape autonome, care se transmiteau ereditar, cu peoni aserviti, aparand astfel o noua forma de feudalism tarziu.

Se punea problema mainii de lucru, deoarece numarul indigenilor a scazut enorm (unele statistici dau scaderi de pana la 95% in mai putin de 100 de ani). Intr-o prima faza indigenii apartineau bisericii, reprezentantilor regelui sau conquistador-ilor care ii puteau folosi dupa bunul plac. In 1542 monarhia va da o serie de legi prin care bastinasii erau scosi de sub tutela cuceritorilor si intrau direct sub cea a Coroanei. Se dezvolta ulterior practica "encomiendas" prin care regele dadea in grija celor veniti in colonii un numar de indigeni cu scopul de ai instrui si evangheliza, in realitate o forma mascata de sclavaj.

Caracteristicile vietii sociale in aceasta perioada pot fi rezumate la dominatia peninsularilor, exterminarea indigenilor si sporirea numarului mixajelor rasiale si etnice.

Populatia indigena era extrem de diferita rezulta astfel o influenta diversa: zone cu culturi si civilizatii puternice (institutii politice, relatii de proprietate diverse, culturi sofisticate) si zone cu o populatie dispersata. Asta este o explicatie pentru infiintarea celor doua vice-regate initiale (al Noii Spanii si al Peru-lui - acolo fiind civilizatii puternice), in alte zone nefiind nevoie de institutii asa de bine organizate. Aceste influente se mentin pana in zilele noastre: zone cu comunitati indigene puternice apar in Mexic - Chiapas, Guatemala - Rigoberta Menchu, Ecuador, Peru; in timp ce in Cuba unde nativii au disparut datorita bolilor, Argentina, Uruguay, Columbia unde erau dispersati, se dezvolta elementele metise si negrii.

Puterea administrativa si politica era exercitata de "peninsulares" veniti din Spania. Odata cu dezvoltarea latifundiilor, multe dintre ele detinute de "criollos" (albi nascuti in Lumea Noua) care isi sporesc treptat puterea economica, apare un conflict intre acestia si alogeni, care va avea un rol important in lupta pentru independenta. Se dezvolta o noua nobilime care avea functii la nivelul local (audiencias, cabildos) dar nu si la cel central.

O alta caracteristica importanta este modificarea bazelor etnice si rasiale (de ex. in 1570 albii constituiau 1,3%, metisii si negri 2,5%, indienii 96,3%; in 1825 proportiile erau diferite: 18,2% albi, 28,3% metisi, 11,9% negri si doar 41,7% indigeni). In cazul Braziliei situatia era diferita negrii reprezentand aproape 50%, iar indienii sub 10%.

B.    Independenta:

Se va produce de forma rapida si omogena, intre 1808 - 1824, exceptie facand statele din Caraibe care vor intarzia pana la sfarsitul secolului. Statele rezultate in urma procesului de independenta se pastreaza pana astazi (doar Panama a aparut in 1903 desprinzandu-se din Columbia).

Referat: Lucrare scrisa la dendrologie Proiect: Nivelul organizarii teritoriale - teritoriu, teritorialitate si organizare in invelisul geografic

Bazele independentei stau in modificarea relatiilor de putere: astfel se introduce sistemul intendentilor care erau guvernatori locali numiti de catre rege dintre peninsulari, care nu mai raspundeau fata de vicerege, ci direct fata de Coroana; se introduce practica vinderii anumitor demnitati locale (judecatori, membri ai consiliilor locale etc) de care vor beneficia creolii bogati, care isi sporesc influenta; armata era in special alcatuita din localnici; scade influenta bisericii (1767 iezuitii sunt expulzasi si proprietatile lor preluate de rege); se dezvolta comertul (1778 Decretul privind Comertul Liber care termina monopolul catorva state) etc.

Razboaiele napoleoniene au stat la baza independentei statelor din America Latina. Astfel impunerea lui Joseph pe tronul Spaniei a dus la aparitia unei "junte" dominate de liberali, in Sevilla care urma sa guverneze in numele lui Ferdinand al VII-lea. In 1812 va proclama o noua Constitutie care afirma autoritatea Parlamentului, aboleste Inchizitia si restrange rolul regelui.

Creolii din colonii la randul lor l-au respins pe Joseph, si sustinand ca Spania nu mai are conducator, cer ca suveranitatea sa revina poporului.

Scurt istoric al miscarii de independenta:

O prima manifestare are loc in Buenos Aires care se dezvoltase foarte mult ca urmare a liberalizarii comertului si care va respinge in 1807 o escadra britanica care ocupase orasul, actiune realizata fara sprijinul autoritatilor centrale. In 1810 se creeaza o junta a Provinciei La Plata, care va guverna in numele lui Ferdinand al VII-lea, abia in 1816 un congres va declara formal independenta.

In 1810 o miscare asemanatoare va izbucni in Caracas unde cabildo-ul municipal va darama pe capitanul-general si va organiza o junta. Printre liderii acesteia se va numara si Simon Bolivar. Congresul care conducea Venezuela va declara in 1811 independenta acesteia. Fortele spaniole vor interveni insa, urmand o perioada de confruntari armate.

Noua Spanie va recunoaste autoritatea juntei din Sevilla si va ramane regalista pana in 1821. Partea de nord a Mexicului vor avea loc lupte intre regalisti si fortele independentiste, conduse de clerici, care vor culmina cu declaratia de independenta a Congresului din Chilpancingo in 1813. Ei vor fi insa infranti.

O a doua faza a luptei pentru independenta va incepe in 1816 cand Bolivar va reveni din exil si va reusi sa elibereze pana in 1821 Venezuela, Columbia, Ecuador, pe care va incerca sa le uneasca in Marea Columbie. ( "Generalul in labirintul sau" de Gabriel Garcia Marquez, "Insula lui Robinson" de Arturo Uslar Pietri.)

Jose de San Martin va elibera Peru si Chile. Batalia de la Ayacucho reprezentand momentul final al obtinerii independentei pentru America de Sud.

In Mexic, Augustin de Iturbide, cel care infransese fortele independentiste va conduce o miscare antiregalista si va declara Mexic-ul independent sub forma unui imperiu condus de el, care va dura doar 2 ani, pana in 1823.

Statele Americii Centrale au facut parte initial din imperiul lui Iturbide, dar la abdicare acestuia se vor declara independente.

Brazilia a avut o evolutie diferita. Invazia lui Napoleon in Portugalia va face ca monarhul sa se retraga in Brazilia, unde va lua o serie de masuri pentru dezvoltarea comertului, pentru crearea unor institutii moderne. Dom Joao se va reintoarce in Europa, lasandul pe fiul sau Dom Pedro ca print regent al celor doua regate. Acesta va convoca in 1822 o Adunare Constituienta. Cortes-ul din Lisabona i-a cerut sa se intoarca, dar el a refuzat si a declarat independenta.

Caracteristicile acestui proces:

Adopta constitutionalismul liberal scris, poporul intra dintr-odata in ep0ca moderna si au trebuit sa articuleze ceva pe baza experientei revolutiilor franceza si americana. Se ia o doctrina politica exterioara cea a constitutionalismului liberal si se aplica aici.

Toate (cu exceptia Braziliei) Vor adopta republicanismul. In ceea ce priveste raporturile de forta intre puterile din stat se preia modelul prezidentialist din Constitutia Americana.

Pentru toate independenta s-a obtinut pe cale violenta, in unele cazuri chiar a avut loc un razboi civil, pentru ca obtinerea independentei a presupus o ruptura sociala, o fracturare a societatii.

C.    Secolul XIX:

Cronologia acestei perioade este diferita in functie de elementul considerat definitoriu. Astfel apare o periodizare politica si una economica.

D.p.d.v. politic:

1830 - 1870 - perioada caudillismului, o perioada turbulenta, cu conflicte militare, razboaie civile, predominanta "caudillos" (lideri militari si politici, de la "kaid" in araba = sef). Acestia erau de obicei latifundiari care posedau peoni, putand astfel sa isi creeze armate proprii, in general "caudillos" regionali. Metisii erau inferiori d.p.d.v. economic si atunci incearca sa compenseze prin implicarea in politica si in structurile militare. Autoritatea statului este redusa, apar incercari de centralizare si concentrare a puterii, uneori imbraca aspecte dictatoriale. ("Doņa Barbara" de Romulo Gallego si "Eu, Supremul" de Arturo Roa Bastos)

1870 - 1898 perioada triumfului liberalismului, in special cel economic.

1898 - 1930 intrarea SUA in viata politica a Americii Latine pe baza Doctrinei Monroe, dupa ce Spania va abandona regiunea, aceasta devine patronul regiunii (substituirea capitalului britanic, exploatatiile fructifere din America Centrala si Caraibe care vor da nastere modelului de republica bananiera, tema Canalului Panama inceput in 1903).

D.p.d.v. economic:

1830 - 1850 - zorii independentei Perioada de criza economica ca urmare a distrugerilor provocate de razboaie. Desi America Latina participase anterior la comertul mondial, razboaiele au dus la incetarea legaturilor comerciale. Revoltele locale si tulburarile permanente, datoriile mari, fragmentarea etc, au facut ca economia latino-americana sa isi revina greu. Exporturile erau in principal de materie prima, se importau produse manufacturiere, competivitatea economica era scazuta, se cerea protectia producatorilor locali, era un interes al marilor latifundiari sa pastreze o societate bazata pe agricultura.

1850 - 1880 - penetrarea economiei internationale. America Latina va incerca treptat sa se integreze in economia mondiala pe baza utilizarii muncii si a pamantului ca principali factori de productie. Apare fenomenul imigratiei din Europa, care va duce la cresterea fortei de munca. Se dezvolta infrastructura insa insuficient. Industria locala se dezvolta putin datorita concurentei cu exteriorul, lipsei de competitivitate, lipsei protectionismului. Se mentine structura stratificata, ierarhizata si inegalitatile.

1880 - 1900 - initierea dezvoltarii bazate pe export-import. Revolutia industriala din Europa a dus la cresterea cererii de materii. Se dezvolta astfel exporturile, cresc investitiile straine in special in infrastructura si in controlul sectoarelor cheie. Astfel apare un model economic dependent de ceea ce se intampla in alte regiuni, slab industrializat, cu inegalitati puternice. Apar modificari si in structurile sociale, tot mai multe sectoare implicandu-se in politica. Apar tot mai multe incercari de centralizare, elitele preluand puterea fie direct in alianta cu militarii (democratii oligarhice), fie prin intermediul unor dictatori (Porfirio Diaz in Mexic). Caudillos incep sa dispara.

1900 - 1930 - expansiunea dezvoltarii bazate pe export-import. Este o perioada de remarcabila prosperitate economica. Se dezvolta o clasa mijlocie, dar si proletariatul care incepe sa se organizeze (sindicalism, anarhism etc). Cresterea sectorului urban, in detrimentul celui rural, dar economia ramane in continuare predominant agrara. Sunt cooptate clasele mijlocii la conducere, incercari de reformism. Liberalismul se dovedeste greu de pus in aplicare intr-o realitate diferita, astfel incat treptat incep sa apara limitarile acestuia atat pe plan politic, cat si economic.

Una dintre problemele fundamentale a fost aceea a "state-building" si "nation-building", pentru ca la inceputul secolului aceste tari nu sunt state, trebuie creata o moneda, o armata, universitatea etc. Se vrea crearea unui stat pe baza disparitiei statului spaniol, dar cu o baza ramasa, rezultand astfel 20 de ani de probleme. Unii specialisti afirma ca aceasta este inca de realizat in America Latina (ex. Columbia 50% din teritoriu e controlat de FARC, problemele de guvernabilitate). Problema indigenismului este si ea una care asteapta inca rezolvarea.

D.    Secolul XX:

Pentru unii incepe in 1910 odata cu Revolutia Mexicana care reprezinta o viziune diferita, aceea a implicarii taranilor indigeni in politica. Pentru altii odata cu marea criza economica care va duce la aparitia "matricei stato-centrice" ce va rezista pana in anii 80, caracterizata de rolul crescut al statului in viata sociala, dezvoltarea diverselor model de populism (dus chiar la extrem in cazul sultanismului). Inceperea Razboiului Rece va duce la aparitia unei logici noi, bazata pe dualismul inamic-amic, amplificata de revolutia cubaneza din 1959.

Perioada 1930 - 1960 este cunoscuta sub denumirea de industrializare prin substituirea importurilor. Criza economica si caderea preturilor la materia prima a facut ca problema industrializarii sa se puna foarte acut. Solutia g­asita a fost aceea a obtinerii unei sporite independente  economice prin construirea propriei industrii. Astfel economiile Americii latine deveneau mai putin dependente si ca atare mai putin vulnerabile la socuri si crize economice.

Industrializarea prin substitutia importurilor a fost relativ de succes. Acest proces a avut si niste consecinte sociale puternice, ducand la modificarea structurilor sociale. Astfel proprietarii de pamanturi isi pierd pozitia dominanta, ei fiind inlocuiti de o burghezie industriala. Se dezvolta totodata proletariatul urban care creste in numar si importanta. Aceste procese sociale au influenta si in politica, apar astfel aliante intre intreprinzatori, clasa de mijloc si fortele armate, dar si "fronturi populare" care grupeaza parti ale societatii apropiate cercurilor de stanga.

In anii 70 in America Latina erau mai multe tipuri de regimuri autoritare (diferite de cele totalitare), dar si unele democratice:

State birocratic-autoritare (Gugliermo O'Donnell) caracterizate prin:

prezenta fortelor armate la putere (regimuri militare). Anterior militarii aflati in functii politice nu reprezentau armata, acum fortele armate se incorporeaza politicii, devin un fel de partid politic.

doctrina securitatii nationale care se constituia intr-o ideologie clara, este predata si invatata in scoli straine, de obicei in Panama, de catre nord-americani. Nu era strict de origine americana, ci era influentata de gandirea militara franceza impotriva decolonizarii, nu se lupta contra unui inamic extern ci impotriva subversiunii interne, in special contra comunistilor si a gherilei. Toate mijloacele erau permise pentru ca se considerau intr-un razboi.

etatismul exacerbat, in traditia populismului, in care statul vrea sa controleze tot, sa reglementeze si sa conduca tot.

State in care era un autoritarism-militar care dorea dezvoltarea:

se aseamana cu modelul anterior pentru ca armata era la putere, are un puternic caracter etatist, dar are in plus ideea constructiei statului national.

au fost mai retinute in incalcarea drepturilor omului (nu au fost masacre, torturi, in special lipsa drepturilor politice).

doresc dezvoltarea unor state nationale pentru dezvoltarea tarii, un program de dezvoltare.

au aparut in special in tarile andine, pentru ca aici fortele armate aveau un caracter diferit fata de celelalte zone (mai amestecate, caracter popular, fata de caracter aristocratic).

In Panama unde se revendica Canalul, se construieste ca tara in acelasi timp cu canalul. Le-a revenit in 1999.

State sultanistice:

statul este guvernat ca o intreprindere privata.

armata este importanta ca element de control, dar este subordonata direct liderului.

Nicaragua, Republica Dominicana, Paraguay.

Situatie hibrida:

situatie hibrida intre stat birocratic si sultanistic, armata are un rol sporit, dar apare si rolul liderului.

Haiti, Guatemala, Honduras, Salvador.

Mexic:

caz aparte, are elemente ale tuturor acestor regimuri, fara a fi un regim care sa se poata incadra in tipare. Mario Vargas Llosa il numeste "dictatura perfecta".

State democratice:

au fost dictaturi in anii 40 dar a facut ulterior tranzitia spre democratie. Costa Rica, Venezuela, Columbia.

E.    Tranzitia si consolidarea democratica:

tranzitia incepe in 1977 si dureaza pana in 1989. au fost foarte diverse. In general pasnice. Spre deosebire de Europa de Est aici intai s-au democratizat si apoi s-au liberalizat.

Consolidarea democratica nu este incheiata (problema pedepsirii incalcarii drepturilor omului si a crimelor, reminiscente autoritare, crize economice etc).