"Razboinicii luminii" - fortele de reactie antiterorista in secolul al XX-lea

"Razboinicii luminii" - fortele de reactie antiterorista in secolul al XX-lea

Inteles in acceptiunea larga, de practicare a terorii, terorismul poate fi identificat, fara teama de a gresi, inca din antichitate. Strans legat de utilizarea violentei pentru rezolvarea unor conflicte de interese, terorismul a cunoscut inca din cele mai vechi timpuri, o varietate de forme, avand insa ca numitor comun diseminarea sentimentului de teroare in sanul unor grupuri, mai mici sau mai mari, de oameni. Un argument indirect privind importanta impactului acestui sentiment asupra mentalului colectiv il ofera Theogonia (cca. 700 i.Ch.) lui Hesiod, potrivit careia Ares, zeul razboiului, era insotit in lupta de fii sai si ai Aphroditei: Phobos (Frica) si Deimos (Teroarea).

Asadar, conflictele militare de mare amploare, dar si rezolvarea violenta a disputelor sau promovarea anumitor idei, credinte sau interese prin mijloace violente au condus dintotdeauna la raspandirea fricii si a terorii in randurile oamenilor. Folosit deopotriva ca mijloc de impunere a dominatiei celor puternici si bogati, dar si ca forma de rezistenta si revolta a celor dominati si asupriti terorismul a capatat valente cu totul noi in epoca moderna. Odata cu Revolutia Franceza si impunerea "statului terorii" cu ale sale "tribunale ale terorii", caracterul politic al terorismului incepe sa devina prevalent.

Secolul al XIX-lea, cu iruperea miscarilor de eliberare nationala, cu abolitionismul american, cu anarhismul de final de secol a amplificat si mai mult activitatile cu caracter terorist, dar dimensiuni cu adevarat globale sunt atinse de acest fenomen abia in veacul urmator.

Prabusirea imperiilor multinationale, urmata de disparitia imperiilor coloniale a amplificat miscarile de rezistenta si contestare care opuneau grupuri mici de oameni, cu resurse limitate, unor structuri gigantice. Un fenomen cu totul aparte l-a constituit pentru acest secol ceea ce este numit "terorismul de stat", considerat definitoriu pentru regimurile totalitare, dar si pentru dictaturile Americii Latine. Al doilea razboi mondial nu a facut decat sa pregateasca terenul pentru o noua etapa, generand premisele unor noi conflicte asimetrice si, ca atare, susceptibile a folosi actele de terorism ca mijloc esential in asigurarea victoriei.

Odata cu anii '60 ai secolului trecut, violenta de natura terorista a cunoscut o recrudescenta fara precedent, fiind potentata de miscarile de eliberare nationala si sociala din Africa, Asia si America Latina, de actiunea de emancipare a populatiei de culoare din Statele Unite, de rezistenta palestiniana din Orientul Mijlociu, dar si de revoltele studentesti din campusurile universitare europene. Sentimentele de frustrare si alienare generate de contradictiile sociale si economice ale societatilor contemporane, combinate cu resentimente de natura religioasa sau nationala, provenind din trecutul istoric (cum este cazul bascilor sau al irlandezilor) au generat un cocktail exploziv, aruncand in nesiguranta paturi largi ale populatiei din statele de pe cele cinci continente. O calatorie cu trenul, avionul sau cu vaporul, simpla prezenta intr-o gara, aerogara sau statie de metrou, pe un stadion sau intr-un cinematograf se putea transforma intr-un cosmar pentru cetateanul obisnuit, acesta fiind oricand in primejdia de a deveni victima inocenta a unui razboi care, cel mai adesea, nu-l privea in nici un fel. Nu mai vorbim de liderii politici, militari sau religiosi sau de oamenii de afaceri, vedetele de muzica usoara sau de cinematografie care au fost cu totii inclusi in categoria very important persons (V.I.P.), nemaiputandu-se deplasa decat in automobile blindate si insotiti de garzi de corp bine antrenate si inarmate.

Cresterea exponentiala a numarului de acte teroriste este, probabil, ilustrata cel mai bine de prezentarea evolutiei actelor de piraterie aeriana. Astfel, intre anii 1948-1958 s-au inregistrat la nivel mondial 21 de deturnari reusite, deci o medie de 2,1/an. Intre 1958-1963 aceasta medie a atins 3,3 cazuri/an, nelinistind vizibil guvernele tarilor dezvoltate si conducand la convocarea unei conferinte mondiale la Tokyo, incheiata cu adoptarea, la 14 septembrie 1963, a "Conventiei asupra crimelor si anumitor acte comise la bordul avioanelor". Era vorba doar de un succes partial, intrucat textul conventiei nu prevedea instituirea obligatiei de pedepsire a piratilor pe teritoriul statului spre care ei deturneaza avionul, iar ratificarea ei de catre diferite state a trenat destul de mult (de exemplu, Romania a ratificat aceasta conventie prin Decretul nr. 627 din 21 noiembrie 1973). Rezultatul a fost ca in urmatorii cinci ani, media deturnarilor de aeronave a ajuns la 7,2/an, pentru ca in anii 1969-1970 sa depaseasca 50,5 deturnari/an, afectand aeronave apartinand de 23 de natiuni si impunand adoptarea, la Haga, in decembrie 1970, a "Conventiei pentru reprimarea capturarii ilicite a aeronavelor". La scurt timp, in 1971, a fost adoptata la Montreal "Conventia pentru reprimarea actelor ilicite indreptate contra securitatii aviatiei civile".

Continua crestere a actelor de terorism a intrat si in atentia Organizatiei Natiunilor Unite, constituindu-se, in conformitate cu rezolutia 3034 (XXVII) a Adunarii Generale a O.N.U., din 18 decembrie 1972, chiar un "Comitet special asupra terorismului international", alcatuit din 35 de membri.

Pe acest fundal, dincolo de cautarea unor solutii de definire din punct de vedere al dreptului penal si international a actelor de terorism, guvernele diferitelor state, confruntate cu tot mai numeroase si mai sangeroase actiuni teroriste, au inceput sa-si puna problema crearii unor forte de reactie rapida, specializate in combaterea actelor de terorism. Intrucat fortele politienesti, ca si unitatile pentru actiuni speciale existente in diferite armate se dovedeau a avea doar o eficienta partiala in acest gen de actiuni, s-a impus gasirea unor formule noi, adecvate specificului deosebit al combaterii terorismului. Treptat, tot mai multe state si-au creat structuri proprii, alcatuite din specialisti de inalta clasa, care posedau cunostinte din domenii diverse (de la arte martiale pana la psihologia infractorului si drept penal), dispunand de armament diversificat si de mare eficienta, precum si de mijloace rapide de deplasare.

Nu vad nicio incompatibilitate intre poezie si balet. Dimpotriva. Irinel a dansat din placerea de a dansa. Atunci cand varsta a impiedicat-o sa mai apara pe scena niciun fel de preocupare in legatura cu baletul nu a fost continuata ca o activitate profesionala. Nici lectii de balet, nici conducere de institutii. Cu placerea de a dansa s-a incheiat la ea arta de a dansa.

Stefan Augustin Doinas Ca intr-un dublu balansoar pentru copii, gloria ei apunea pe masura ce Stefan Augustin Doinas isi lua avant spre marea literatura. Trecusera anii purgatoriului comunist si interdictia de a publica. Vin in serie: primul volum de poezie publicat, prima traducere, primul premiu al Uniunii Scriitorilor, apoi premii internationale, medalia Goethe pentru monumentala traducere a operei "Faust", calatorii in strainatate, mari avantaje oferite de comunisti in schimbul unor marunte compromisuri. De pilda,  poeziile de propaganda semnate Stefan Augustin Doinas. "Le-am scris gandind ca ce fac acum pot sa repar maine", spunea poetul intr-un interviu acordat Eugeniei Voda.

Doinas calatoreste in Franta si Germania, ii intalneste pe Virgil Ierunca si Monica Lovinescu, sta cu Cioran in mansarda si face filosofie cu el. Merge la New York, doarme in apartamentul de protocol al lui Ceausescu: "Am ajuns acolo gratie ministrului de Externe din acea vreme, George Macovescu, care a dispus aceasta subalternilor sai de la New York. Bineinteles, eu si sotia mea ne-am bucurat de televizorul in culori, care, odata deschis, ne permitea sa discutam fara teama de microfoane", marturisea el in 1990, in dialog cu Petru Cardu.

"Oamenii vor crede ca suntem dusmani" "Mare poet, dar ii cam plac servitoarele". Asa se soptea in lumea literara despre Doinas. Se indragostea de femei de conditie modesta, iar episoadele sale de infidelitate au devenit de notorietate. Irinel Liciu afla si traieste cu aceasta criminala realitate: Doinas insala! Are chiar un episod in care il paraseste si Doinas are, astfel, sansa sa scrie una dintre cele mai frumoase poezii din literatura romana: "Astazi ne despartim".

Eu sunt de parerea poetului Fernando Pessoa, care spunea ca poetul este un simulator. El simuleaza atat de bine iubirea si durerea, incat ajunge sa sufere din cauza durerii fictive pe care o incearca si ajunge sa creada ca intr-adevar iubeste. Poetul este un mare actor al sentimentelor.

Stefan Augustin Doinas in dialog televizat cu Eugenia Voda

Dar Irinel Liciu si Stefan Augustin Doinas raman impreuna. O iubire mare iarta tradarile. Revolutia din 1989 ii prinde galopand spre varsta a treia. Ea respirand in ritmul vitalitatii lui. Doinas devine membru al Academiei Romane. Alexandru Paleologu si alte personalitati din lumea universitara romaneasca il propun, in 1992, pe lista pentru Nobelul literar. Intra in politica si intre 1993 si 1996 e senator al Romaniei din partea Partidului Alianta Civica. Isi da seama la timp si admite la final: "calitatea mea de senator e nesatisfacatoare". Primeste premii literare si distinctii, conduce o revista, "Secolul 20". Scrie tablete saptamanale in "Cotidianul". Ramane poet pana la finalul vietii.

Totodata, asa cum a demonstrat asa-numitul "Global War on Terror (GWOT)" declansat in 7 octombrie 2001 de Statele Unite, prezenta unitatilor de elita cu profil antiterorist in teatrele de operatiuni militare tinde sa devina omniprezenta si sa inlocuiasca, treptat, desfasurarile de forte militare clasice. Sub impactul acestei noi strategii, configuratia artei militare contemporane se modifica radical, in aceeasi masura in care este retrasat profilul soldatului viitorului. Luptatorul modern devine tot mai dependent de centrele de comanda si control, de computere si comunicatii prin satelit, de armamentul high-tech, fiind el insusi un combatant policalificat, care nu este doar puternic, curajos si inteligent, ci dispune de o sumedenie de cunostinte din domenii variate, ce merg de la informatica, psihologie si arte martiale, pana la electronica si medicina.

Plecand de la aceste considerente, vom incerca sa prezentam, foarte succint, cateva date referitoare la unele din unitatile antiteroriste de elita, constituite in diverse state, in cea de-a doua jumatate a secolului al XX-lea. Avem in vedere unitati precum GSG-9 din R.F.G., Special Air Service, din Marea Britanie, Sayeret Matkal si YAMAM, din Israel, Spetznatz, Alfa, Vympel si OMON din Rusia, Delta Force, SEAL si SWAT din Statele Unite ale Americii, EKO Cobra din Austria si, nu in ultimul rand, U.S.L.A. din Romania.

Trecerea in revista a contextului in care aceste unitati au fost create, a modului de incadrare cu luptatori si a tehnicilor de instruire si antrenament a acestora, precum si evidentierea genului de misiuni pentru care au fost gandite consideram ca va fi in masura sa sublinieze faptul ca operatiunile de securitate interna se apropie in zilele noastre de ceea ce militari definesc drept "conflicte de mica intensitate", reclamand, asadar, o regandire a rolului acestui tip de unitati in cadrul structurile nationale de securitate si o dezvoltare a interoperabilitatii cu celelalte unitati ale fortelor speciale.